DECIZIE Nr.
837 din 8 iulie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 580 din 1 august 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae
Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin
Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Gabriel Homotescu, în calitate
de reprezentant al acţionarilor Societăţii Comerciale „Confex
Internaţional" - S.A. din Brăila, în Dosarul nr. 325/1.285/2005 al
Tribunalului Comercial Cluj.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cauzei, arătând că,
la dosarul Curţii Constituţionale, autorul excepţiei a depus o cerere prin care
solicită acordarea unui termen în vederea pregătirii apărării.
Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii,
apreciind că, întrucât încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale datează
din 24 ianuarie 2008, partea a avut suficient timp să angajeze un apărător până
la termenul fixat de instanţă.
Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a
judecăţii, deoarece nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 156 alin. 1
din Codul de procedură civilă.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 24 ianuarie 2008, pronunţată în
Dosarul nr.325/1.285/2005, Tribunalul
Comercial Cluj a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenţei, excepţie ridicată de Gabriel
Homotescu, în calitate de reprezentant al acţionarilor Societăţii Comerciale
„Confex Internaţional" - S.A. din Brăila.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul apreciază că dispoziţiile art. 138 alin. (3) din Legea nr.
85/2006 contravin prevederilor constituţionale invocate, întrucât dau
posibilitatea comitetului creditorilor să promoveze acţiunea privind
răspunderea membrilor organelor de conducere, cu substituirea administratorului
judiciar sau lichidatorului. Or, în condiţiile în care comitetul creditorilor
este exonerat de obligaţia de a face dovada raportului de cauzalitate dintre
prejudiciul suferit de societatea aflată în stare de insolvenţă şi faptele
persoanelor membre ale organelor de conducere, această împrejurare este de
natură a determina exercitarea abuzivă a dreptului procesual prevăzut de lege.
Tribunalul Comercial Cluj consideră excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că dispoziţiile
criticate nu înlătură posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa
justiţiei şi de a se prevala de garanţiile pe care le presupune dreptul la un
proces echitabil.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu
au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei
de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art.
1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006,
text de lege care are următorul conţinut: „Comitetul creditorilor poate cere
judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acţiunea prevăzută la alin.
(1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în
raportul său asupra cauzelor insolvenţei, persoanele culpabile de starea de
insolventă a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis
să formuleze acţiunea prevăzută la alin. (1) şi răspunderea persoanelor la care
se referă alin. (1) ameninţă să se prescrie."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (3) care
consacră liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi ale
art. 124 alin. (2) referitor la înfăptuirea justiţiei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate s-a
pronunţat prin Decizia nr. 577 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 534
din 7 august 2007. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că legea „condiţionează
autorizarea comitetului de creditori de a introduce acţiunea de stabilire a
răspunderii patrimoniale a persoanelor membre ale organelor de supraveghere din
cadrul societăţii sau de conducere, precum şi a oricăror alte persoane, de
îndeplinirea celor două condiţii cumulative prevăzute de lege, şi anume, prima,
ca administratorul judiciar sau lichidatorul să fi omis să indice, în raportul
său asupra cauzelor insolvenţei, persoanele culpabile de starea de insolventă a
patrimoniului debitorului persoană juridică ori ca acesta să fi omis să
formuleze acţiunea şi, respectiv a doua condiţie, răspunderea persoanelor la
care se referă legea ameninţă să se prescrie. Aşadar, legea instituie două condiţii prealabile de
admisibilitate a acţiunii, după verificarea cărora instanţa poate proceda la
analiza pe fond a cauzelor care au generat starea de insolventă a debitorului.
Pe de altă parte, Curtea a constatat că dispoziţiile
legale criticate au ca scop, ca de altfel întreaga procedură instituită prin
Legea nr. 85/2006, acoperirea pasivului debitorului aflat în insolventă şi, în
acelaşi timp, pe un plan mai general, asanarea mediului comercial, ceea ce
corespunde obligaţiei statului înscrise în art. 135 alin. (2) lit. a) din
Constituţie. Specificul procedurii a impus adoptarea unor reguli de procedură
speciale, care derogă de la normele dreptului comun, stabilirea acestora
constituind atributul exclusiv al legiuitorului, potrivit prevederilor art. 126
alin. (2) din Constituţie. In acest context, acţiunea de stabilire a
răspunderii patrimoniale a persoanelor prevăzute de lege poate fi supusă
anumitor condiţii restrictive, întrucât nu reprezintă o acţiune de
sine-stătătoare, ci o cerere incidenţă care intervine într-un cadru procesual
preexistent, respectiv cel declanşat prin cererea privind iniţierea procedurii
insolvenţei, introdusă în temeiul art. 26 din Legea nr. 85/2006, aşadar în limine litis. Mai mult, condiţiile
reglementate de art. 138 alin. (3) din lege sunt justificate şi de intenţia
legiuitorului de a atribui comitetului creditorilor o calitate procesuală
activă subsidiară, circumstanţiată de lipsa de diligentă a titularilor acestei
acţiuni, şi anume administratorul judiciar sau lichidatorul".
Pentru aceste motive, Curtea a considerat că, în
această materie, ca, de altfel, oriunde legiuitorul a condiţionat valorificarea
unui drept de îndeplinirea anumitor cerinţe şi respectarea anumitor proceduri,
nu s-a operat în acest fel cu intenţia de a restrânge accesul liber la
justiţie, de care, în mod evident, cel interesat a beneficiat în cadrul
termenului legal instituit, ci, exclusiv, pentru a instaura un climat de
ordine, indispensabil, în vederea exercitării dreptului constituţional prevăzut
de art. 21, asigurând protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor
părţilor. De altfel, Curtea a statuat în mod constant că reglementarea de către
legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferită prin Constituţie, a
condiţiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual, nu constituie
o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a
preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în
egală măsură ocrotite.
Soluţia pronunţată de Curtea Constituţională prin
decizia menţionată, precum şi considerentele care au stat la baza acesteia îşi
păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, întrucât nu se invocă elemente
noi, de natură a schimba această jurisprudenţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenţei, excepţie ridicată de Gabriel Homotescu, în calitate de
reprezentant al acţionarilor Societăţii Comerciale „Confex Internaţional"
- S.A. din Brăila în Dosarul nr. 325/1.285/2005 al Tribunalului Comercial Cluj.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iulie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu