Decizia Nr.831 din 11.10.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1), art. 36 şi art. 74 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Energie&Eko Pyt“ - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 3.310/4/2008* al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 816D/2012.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv Decizia nr. 483 din 10 mai 2012. Totodată, arată că posibilitatea atacării separat cu recurs a hotărârilor judecătorului-sindic reprezintă tocmai o garanţie şi o aplicare a principiului dublului grad de jurisdicţie, nefiind încălcat nici dreptul de proprietate, întrucât, orice creditor diligent are posibilitatea de a se înscrie la masa credală atunci când are de valorificat o creanţă certă lichidă şi exigibilă, acesta neputând invoca propria culpă ori faptul că nu poate obţine valorificarea creanţelor datorită suspendării oricărei acţiuni judiciare sau extrajudiciare. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 5 aprilie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 3.310/4/2008*, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1), art. 36 şi art. 74 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Energie&Eko Pyt“ - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză întemeiată pe prevederile Legii nr. 85/2006.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, următoarele:

– prevederile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 sunt contrare art. 126 alin. (6) din Constituţie, deoarece golesc de conţinut principiul dublului grad de jurisdicţie ca urmare a faptului că sunt definitive şi executorii, înlăturând a priori dublul grad de jurisdicţie, fiind puse în executare înainte de verificarea legalităţii primei hotărâri;

– prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (2), întrucât îngrădesc valorificarea dreptului de creanţă, fie şi temporar;

– prevederile art. 74 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 încalcă dispoziţiile art. 36 din Constituţie, în măsura în care este interpretat ca fiind obstrucţionat dreptul la vot al creditorului în adunarea generală a creditorilor în absenţa unei hotărâri irevocabile.Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 12 alin. (1), art. 36 şi art. 74 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 sunt constituţionale, iar în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 alin. (3) din aceeaşi lege apreciază că aceasta este inadmisibilă. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 12 alin. (1), art. 36 şi art. 74 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare. Dispoziţiile criticate au următorul cuprins:

– Art. 12 alin. (1): „(1) Hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive şi executorii. Ele pot fi atacate separat cu recurs.“

– Art. 36: „De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale.“

– Art. 74 alin. (2): „(2) După înregistrarea tabelului definitiv, numai titularii creanţelor înregistrate în tabelul definitiv pot să participe la votul asupra planului de reorganizare sau la orice repartiţii de sume în caz de faliment în procedura simplificată.“În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 36 privind dreptul de vot, art. 44 alin. (1) şi (2) referitor la dreptul de proprietate privată şi art. 126 alin. (6) privind instanţele judecătoreşti. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele: 1. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a invocat în faţa instanţei judecătoreşti, pe lângă prevederile reţinute în dispozitivul încheierii de sesizare, şi neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 74 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, însă instanţa de judecată a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, motivând că aceste prevederi sunt abrogate. Totodată, se reţine că prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a constatat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Într-o asemenea situaţie, autoarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate avea posibilitatea să uzeze de prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, în sensul de a ataca cu recurs încheierea la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare, în măsura în care ar fi dorit sesizarea Curţii Constituţionale şi menţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 alin. (3) din Legea nr. 85/2006. Aşadar, Curtea observă că nu a fost învestită cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei şi, prin urmare, nu are competenţa de a se pronunţa asupra acesteia. 2. În ceea ce priveşte critica prevederilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, considerate de autoarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate ca fiind contrare art. 126 alin. (6) din Constituţie, ca urmare a faptului că hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive şi executorii şi sunt puse în executare înainte de a fi exercitată calea de atac, aceasta nu poate fi reţinută. Dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 stabilesc că hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive şi executorii şi pot fi atacate separat cu recurs. Or, se constată că prin reglementarea criticată se prevede posibilitatea de a formula separat recurs împotriva hotărârilor judecătorului-sindic, fiind tocmai o consacrare a dublului grad de jurisdicţie. De altfel, Curtea, în jurisprudenţa sa, a statuat, de principiu, că Legea fundamentală nu consacră numărul gradelor de jurisdicţie ale unui proces, în acest sens fiind, spre exemplu Decizia nr. 320 din 14 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 8 noiembrie 2004. Mai mult, art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia „competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, precum şi art. 129, care prevede că, „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii“, atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de judecată, regulile de procedură cu aplicabilitate generală, dar şi unele reguli speciale, în considerarea unor situaţii deosebite, inclusiv a condiţiilor de exercitare a căilor de atac. În acest sens sunt şi prevederile art. 8 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 85/2006, care stabilesc anumite derogări de la prevederile generale de procedură, respectiv ale Codului de procedură civilă, şi anumite excepţii de la suspendarea hotărârilor judecătorului-sindic de către instanţa de recurs. 3. Referitor la pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, Curtea observă că nu este întemeiată, întrucât aceste prevederi nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (2), sens în care este şi jurisprudenţa constantă a Curţii, spre exemplu, Decizia nr. 161 din 28 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 24 aprilie 2012. Astfel, Curtea, cu referire la jurisprudenţa sa anterioară, a statuat că măsura stabilită prin textul de lege criticat se justifică prin natura specială a procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, procedură care impune crearea unui cadru unitar, colectiv, concursual şi egalitar în care creditorii unui debitor comun să îşi poată valorifica drepturile împotriva debitorului aflat în stare de insolvenţă. În aceste condiţii, existenţa unor acţiuni paralele cu procedura concursuală prevăzută de lege ar produce incertitudine cu privire la masa credală, fapt ce ar face imposibilă evaluarea activului şi pasivului averii debitorului, în vederea distribuirii rezultatului lichidării. Acest fapt nu poate fi privit ca reprezentând o piedică pentru creditori de a acţiona în vederea realizării drepturilor lor. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 64 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, creditorii au posibilitatea ca, înscriind creanţele pe care le au în tabelul creanţelor împotriva debitorului, să participe la procedura insolvenţei pentru acoperirea creanţelor. Prin urmare, Curtea a constatat că prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei nu aduc vreo restrângere exerciţiului dreptului de valorificare a creanţei. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 4. În ceea ce priveşte critica prevederilor art. 74 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, raportat la dispoziţiile art. 36 din Constituţie, se observă că prevederile constituţionale menţionate nu au incidenţă în cauză, vizând dreptul constituţional la vot, ca drept cu caracter politic, şi nu dreptul creditorilor de a vota în cadrul procedurii insolvenţei. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1), art. 36 şi art. 74 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Energie&Eko Pyt“ - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 3.310/4/2008* al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 octombrie 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu