DECIZIE Nr.
827 din 26 mai 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) si (3) si art. 31 din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 459 din 2 iulie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Irina Loredana Gulie -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) şi (3) şi art. 31 din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
excepţie ridicată de Asociaţia „21 Decembrie 1989" din Bucureşti, prin
preşedintele Teodor Mărieş, precum şi de Teodor Mărieş, personal, în Dosarul
nr. 1.149/1/2008 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de
proprietate intelectuală.
La apelul nominal răspunde autoarea excepţiei, prin
preşedinte Teodor Mărieş, precum şi partea Teodor Mărieş, personal. Lipsesc
celelalte părţi. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Având cuvântul, partea Teodor Mărieş, în nume propriu
şi ca reprezentant al Asociaţiei „21 Decembrie 1989" din Bucureşti,
solicită admiterea excepţiei astfel cum a fost formulată, precum şi judecarea
de către Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a recursului împotriva Deciziei
Curţii Constituţionale nr. 51 din 31 ianuarie 2008 referitoare la excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 187/1999 privind accesul la
propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 11 noiembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 1.149/1/2008, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia
civilă şi de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) şi (3) şi
art. 31 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, excepţie invocată de recurenta Asociaţia „21 Decembrie
1989" din Bucureşti, prin preşedintele Teodor Mărieş, precum şi de Teodor
Mărieş, personal, într-o cauză având ca obiect recursul împotriva Deciziei
Curţii Constituţionale nr. 51 din 31 ianuarie 2008 referitoare la excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 187/1999 privind accesul la
propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile art. 3 alin. (2) şi (3) şi ale art. 14
teza ultimă din Legea nr. 47/1992 contravin dispoziţiilor constituţionale
cuprinse în art. 21 alin. (1) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi
dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen
rezonabil, prin aceea că sustrag controlului instanţelor de judecată anumite
acte ale unui organism politico-jurisdicţional, aşa cum este Curtea
Constituţională, prin aceasta fiind încălcate şi dispoziţiile art. 13 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
referitor la dreptul la un recurs efectiv. Se mai susţine şi
neconstituţionalitatea prevederilor art. 31 din Legea nr. 47/1992, deoarece
înlătură posibilitatea exercitării căii de atac a recursului împotriva unei
decizii prin care se constată neconstituţionalitatea unei legi sau a unei
ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă
şi de proprietate intelectuală consideră că
excepţia este neîntemeiată, arătând că legiuitorul are dreptul de a sustrage
controlului judecătoresc hotărâri care sunt pronunţate de organe din afara
sistemului instanţelor judecătoreşti.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, arătând că instanţa de
contencios constituţional este autoritatea publică ce sprijină buna funcţionare
a puterilor publice în cadrul raporturilor de separaţie, echilibru, colaborare
şi control reciproc, fiind independentă faţă de orice altă autoritate şi
supunându-se numai Constituţiei şi legii sale organice. Se mai arată că legiuitorul
este competent să stabilească competenţa şi sfera atribuţiilor Curţii
Constituţionale, iar caracterul obligatoriu al deciziilor pronunţate de această
autoritate politico-jurisdicţională nu este de natură să aducă atingere vreunui
text constituţional.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Referitor la obiectul excepţiei, Curtea constată că
autorii acesteia fac referire şi la neconstituţionalitatea prevederilor art. 14
teza ultimă din Legea nr. 47/1992, însă, faţă de prevederile art. 29 alin. (4)
din legea sa de organizare şi funcţionare, Curtea urmează să se pronunţe în
limitele sesizării sale prin încheierea instanţei de judecată, respectiv asupra
excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) şi (3) şi
art. 31 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale.
Prevederile legale criticate au următorul cuprins:
- Art. 3 alin. (2) şi (3): „(2) In exercitarea
atribuţiilor care îi revin Curtea Constituţională este singura în drept să
hotărască asupra competenţei sale.
(3) Competenţa Curţii Constituţionale, stabilită
potrivit alin. (2), nu poate fi contestată de nicio autoritate publică.";
- Art. 31: „(1) Decizia prin care se constată
neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o
lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare este definitivă şi obligatorie.
(2)In caz de admitere a excepţiei, Curtea se va
pronunţa şi asupra constituţionalităţii altor prevederi din actul atacat, de
care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate prevederile menţionate în
sesizare.
(3) Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în
vigoare constatate ca fiind neconstituţionale îşi încetează efectele juridice
la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, dacă, în acest
interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile
neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen,
dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.
(4)Deciziile pronunţate în condiţiile alin. (1) se
comunică celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului."
Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la
prevederile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind caracterul de
stat de drept, democratic şi social al României şi în art. 21 alin. (1) şi (3)
privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi la
soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Examinând excepţia, Curtea reţine următoarele:
Criticile de neconstituţionalitate se referă, în
esenţă, la caracterul general obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale,
care nu sunt supuse niciunei căi de atac, prin aceasta fiind încălcat, potrivit
susţinerilor autorilor excepţiei, dreptul constituţional de acces liber la
justiţie.
Curtea constată că aceste susţineri nu sunt întemeiate,
pentru următoarele considerente:
Curtea Constituţională este o autoritate publică politico-jurisdicţională
care se situează în afara sferei puterii legislative, executive sau
judecătoreşti, rolul său fiind acela de a asigura supremaţia Constituţiei, ca
Lege fundamentală a statului de drept. Este adevărat că în exercitarea acestei
atribuţii Curtea dispune de modalităţi de control jurisdicţional al supremaţiei
Constituţiei, asemănătoare jurisdicţiei unei instanţe judecătoreşti,
procedurile prin care se realizează atribuţiile Curţii au trăsăturile
procedurilor judecătoreşti, iar în exercitarea atribuţiilor, judecătorii sunt
independenţi şi inamovibili. Acest lucru nu are nicidecum însă semnificaţia
exercitării funcţiei puterii judecătoreşti sau a existenţei posibilităţii de
control judiciar, exercitat de către instanţele de judecată, asupra deciziilor
pronunţate de către Curtea Constituţională.
Legiuitorul este îndreptăţit să reglementeze competenţa
şi atribuţiile Curţii Constituţionale în mod diferit de acelea ale instanţelor
de judecată, fiind vorba de instituţii cu natură juridică şi funcţii diferite,
în deplin acord cu dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4)
privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor legislativă, executivă
şi judecătorească.
Prin urmare, Curtea constată că nu este întemeiată susţinerea
autorului excepţiei cu privire la încălcarea dreptului de acces liber la
justiţie, dat fiind faptul că acest drept a fost pe deplin exercitat, prin
formularea acţiunii în faţa instanţei judecătoreşti, care a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate.
Semnificaţia principiului constituţional al accesului
liber la justiţie nu se referă la apărarea unui drept, a unei libertăţi sau a
unui interes legitim în faţa Curţii Constituţionale, în mod direct, ci numai în
faţa instanţelor judecătoreşti, care, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (1)
din Constituţie, realizează justiţia.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 3 alin. (2) şi (3) şi art. 31 din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de
Asociaţia „21 Decembrie 1989" din Bucureşti, prin preşedintele Teodor
Mărieş, precum şi de Teodor Mărieş, personal, în Dosarul nr. 1.149/1/2008 al
Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie