DECIZIE Nr.
811 din 27 septembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 708 din 19 octombrie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean - judecător
Ion Tiucă - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Regia Autonomă de
Transport Bucureşti în Dosarul nr. 38.011/3/2005 al Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
Constituţionale acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune
concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilă, deoarece motivarea
formulată nu are caracterul unei veritabile critici de neconstituţionalitate,
ci vizează, în realitate, modalitatea de redactare a prevederilor art. 21 alin.
(1) din Legea nr. 10/2001. Or, Curtea Constituţională nu are competenţa de a
modifica sau completa textele legale examinate, astfel cum propune autorul
excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele: Prin Incheierea din 24 aprilie 2007, pronunţată în Dosarul nr.
38.011/3/2005, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de
proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989. Excepţia a fost ridicată de Regia Autonomă de
Transport Bucureşti într-o cauză având ca obiect judecarea unui recurs împotriva
unei decizii civile, prin care autoarea excepţiei a fost obligată să emită o
dispoziţie motivată privind restituirea unui imobil, în temeiul Legii nr. 10/2001.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate,
autoarea susţine că textul de lege criticat este neconstituţional deoarece o
regie autonomă nu poate fi inclusă în ipoteza acestei norme juridice, dat fiind
faptul că este titulara unui alt drept real decât dreptul de proprietate asupra
imobilelor supuse restituirii în temeiul Legii nr. 10/2001, şi anume a
dreptului de administrare. Prin urmare, o regie autonomă nu poate dispune
asupra restituirii imobilelor deţinute, acesta fiind un act de dispoziţie
juridică. Pe de altă parte, se susţine că retrocedarea unor astfel de imobile
deţinute de regiile autonome constituie o încălcare a dreptului de proprietate,
în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale privind garantarea şi ocrotirea
proprietăţii.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi
de proprietate intelectuală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat este în conformitate cu
dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, iar împrejurarea că
o regie autonomă nu are drept de dispoziţie asupra imobilelor deţinute nu
constituie motiv de refuz al restituirii, câtă vreme există un text de lege ce
instituie această obligativitate.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că excepţia
este neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu contravine
dispoziţiilor constituţionale invocate, nedistingând în legătură cu persoanele
juridice deţinătoare ale imobilelor solicitate de către persoanele
îndreptăţite.
Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege
criticate sunt constituţionale. Susţine, în acest sens, că posibilitatea de a
revendica imobilele aparţinând domeniului public sau privat al statului este
determinată de condiţiile în care acestea au intrat în proprietatea statului,
iar problema determinării lor în vederea retrocedării este de competenţa exclusivă
a legiuitorului.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate
ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul
juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22
decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit
cărora: „(1 )Imobilele - terenuri şi construcţii - preluate în mod abuziv,
indiferent de destinaţie, care sunt deţinute la data intrării în vigoare a
prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie naţională, o
societate comercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice
centrale sau locale este acţionar ori asociat majoritar, de o organizaţie
cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi
restituite persoanei îndreptăţite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin
dispoziţie motivată a organelor de conducere ale unităţii deţinătoare.
(2) Prevederile alin. (1) sunt
aplicabile şi în cazul în care statul sau o autoritate publică centrală sau
locală ori o organizaţie cooperatistă este acţionar sau asociat minoritar al
unităţii care deţine
imobilul, dacă valoarea acţiunilor sau părţilor sociale deţinute este mai mare
sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire în natură
este cerută."
In motivarea excepţiei, autoarea acesteia susţine că
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art.
44 alin. (1) teza întâi şi alin. (2) teza întâi referitoare la garantarea şi
ocrotirea dreptului de proprietate şi a proprietăţii private şi ale art. 136 -
„Proprietatea".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
Constituţională reţine că, potrivit susţinerilor autoarei excepţiei, o regie
autonomă nu ar trebui să fie inclusă în ipoteza normei juridice criticate,
deoarece, fiind titulara unui drept de administrare asupra imobilelor ce se
restituie foştilor proprietari, în temeiul Legii nr. 10/2001, nu are
prerogativa dispoziţiei cu privire la acestea. Pe de altă parte şi contrar
celor anterior susţinute, se mai arată că prin instituirea obligativităţii
restituirii acestor imobile, se încalcă dreptul de proprietate, garantat constituţional prin dispoziţiile art. 44
şi ale art. 136 din Legea fundamentală.
Curtea constată că motivarea excepţiei cuprinde o serie
de contradicţii, în sensul că autoarea acesteia precizează că nu are
prerogativa dispoziţiei asupra imobilului deţinut, însă invocă, drept argument
al criticii de neconstituţionalitate, tocmai dispoziţiile din Legea
fundamentală referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietăţii private. Prin
urmare, aceste susţineri nu pot fi primite, excepţia de neconstituţionalitate
fiind, sub acest aspect, neîntemeiată.
De altfel, Curtea constată că
scopul Legii nr. 10/2001 a fost acela de a statornici măsuri reparatorii în
interesul foştilor proprietari, ale căror imobile - terenuri şi construcţii -
au fost trecute în mod abuziv în proprietatea statului, astfel că entităţile
enumerate în art. 21 alin. (1) din lege nu au deţinut cu titlu valabil
respectivele imobile, restituirea în natură sau echivalent fiind, în atare
condiţii, o măsură reparatorie şi firească.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al
unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989, excepţie ridicată de Regia Autonomă de Transport Bucureşti în Dosarul nr.
38.011/3/2005 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de
proprietate intelectuală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 septembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi