DECIZIE Nr.
806 din 19 mai 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 536 din 3 august 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Strelitia" - S.R.L.
din Timişoara în Dosarul nr. 2.324/325/2008 al Tribunalului Timiş - Secţia
comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 12 februarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 2.324/325/2008, Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de
contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Strelitia" -
S.R.L. din Timişoara.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor
art. 21, 24 şi 129 din Constituţie, precum şi art. 6 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece instituie,
pentru părţi, obligaţia de a-şi exercita dreptul de a ataca hotărârea de
declinare a competenţei într-un termen de 5 zile de la pronunţare, fără a li se
da posibilitatea să cunoască motivele hotărârii instanţei.
Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de
contencios administrativ consideră excepţia
neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, care au
următoarea redactare: „Dacă instanţa se declară necompetentă, împotriva
hotărârii se poate exercita recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.
Dosarul va fi trimis instanţei competente sau, după caz, altui organ cu
activitate jurisdicţională competent, de îndată ce hotărârea de declinare a
competenţei a devenit irevocabilă."
Textele constituţionale considerate a fi încălcate sunt
cele ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la
apărare şi art. 129 privind căile de atac.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine următoarele:
Prevederile art. 158 alin. 3 din Codul de procedură
civilă au mai fost supuse controlului de constituţionalitate pentru critici
similare. Astfel, prin Decizia nr. 246 din 4 martie 2008, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 14 aprilie 2008, Curtea a
statuat că legiuitorul are competenţa exclusivă de a stabili care sunt căile de
atac ce pot fi exercitate în diferite cauze, precum şi condiţiile procedurale
de exercitare a acestora, inclusiv termenele, cu singura cerinţă de a nu
contraveni vreunei dispoziţii sau vreunui principiu constituţional.
Prevederile art. 158 alin. 3 din Codul de procedură
civilă nu pun nicio parte interesată în imposibilitatea de a se adresa
instanţei de control judiciar, prin exercitarea căilor de atac. Potrivit
dispoziţiilor alin. 1 şi 2 ale art. 158 din Codul de procedură civilă, instanţa
judecătorească se pronunţă asupra problemelor privind competenţa în situaţia în
care, în cadrul judecării litigiului cu care a fost învestită, în faţa sa se
pune în discuţie competenţa de judecată. Această discuţie are loc în prezenţa
părţilor sau chiar în lipsa lor, dar când toate părţile au fost legal citate.
In cazul în care instanţa se declară competentă, va continua judecarea cauzei,
iar hotărârea privind competenţa poate fi atacată cu apel sau cu recurs, după
caz, odată cu fondul cauzei. Hotărârea prin care instanţa se declară
necompetentă se poate ataca separat cu recurs, întrucât această hotărâre are
caracter de dezînvestire.
Totodată, Curtea a mai reţinut că stabilirea unui
termen derogatoriu mai scurt şi care curge de la data pronunţării hotărârii,
pentru declararea recursului, s-a impus pentru că soluţionarea incidentului
privind competenţa instanţei ţine pe loc judecarea fondului litigiului. Niciuna
dintre părţi nu este împiedicată în exercitarea căii de atac în acest termen,
având în vedere că acestea, chiar dacă nu sunt prezente în urma îndeplinirii
procedurii legale de citare, cunosc termenul de judecată şi depinde doar de diligenta
lor aflarea soluţiei şi declararea recursului.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia
deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată
de Societatea Comercială „Strelitia" - S.R.L, din Timişoara în Dosarul nr.
2.324/325/2008 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios
administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu