DECIZIE   Nr. 80 din 5 noiembrie 2007

cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 30 alin. (1) si (2) din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalitatilor la inregistrarea in registrul comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice, inregistrarea fiscala a acestora, precum si la autorizarea functionarii persoanelor juridice, coroborate cu prevederile art. 236 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, modificata si completata.

ACT EMIS DE: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 553 din 22 iulie 2008

Dosar nr. 51/2007

Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,

Secţiile Unite ale Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-au întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Alba Iulia, cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 30 alin. (1) si (2) din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalitatilor la inregistrarea in registrul comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice, inregistrarea fiscala a acestora, precum si la autorizarea functionarii persoanelor juridice, coroborate cu prevederile art. 236 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, modificata si completata.

Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 75 de judecători din totalul de 114 aflaţi în funcţie.

SECŢIILE   UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

A. Prin recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Alba Iulia se apreciază că instanţele judecătoreşti nu au un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 30 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 359/2004, coroborate cu prevederile art. 236 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, modificată şi completată, pronunţându-se diferit asupra următoarelor chestiuni de drept:

I. Necesitatea menţionării în cuprinsul încheierii judecătorului delegat la oficiul registrului comerţului a dispoziţiei de transmitere universală a patrimoniului societăţii cu răspundere limitată, cu asociat unic, către asociatul unic, în cazul dizolvării de drept a acestei societăţi, prin efectul dispoziţiilor art. 30 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 359/2004, ca sancţiune pentru nepreschimbarea certificatului de înmatriculare şi a celui de înregistrare fiscală cu noul certificat de înregistrare, conţinând codul unic de înregistrare, în temeiul prevăzut de art. 26 din acest act normativ.

II. Dacă recursul declarat de creditorul bugetar împotriva încheierii pronunţate de judecătorul delegat la oficiul registrului comerţului, prin care s-a constatat dizolvarea de drept a unor societăţi comerciale, în condiţiile art. 30 alin. (1)şi (2) din Legea nr. 359/2004, urmează a fi respins ca lipsit de interes sau ca nefondat.

B. Din examinarea susţinerilor formulate în sprijinul cererii de lămurire a chestiunilor de drept enunţate, în raport cu soluţiile pronunţate de instanţe, se constată următoarele:

Cu privire la necesitatea menţionării în cuprinsul încheierii judecătorului delegat la oficiul registrului comerţului a dispoziţiei de transmitere universală a patrimoniului societăţii cu răspundere limitată, cu asociat unic, către asociatul unic, în cazul dizolvării de drept a acestei societăţi, prin efectul dispoziţiilor art. 30 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 359/2004.

Sub acest aspect, prin recursul în interesul legii se învederează că unele instanţe au considerat că dispoziţiile art. 236 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sunt incidente cu privire la societăţile comerciale cu răspundere limitată, cu asociat unic, dizolvate de drept în temeiul art. 30 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 359/2004, şi că încheierea pronunţată în acest caz trebuie să cuprindă menţiunea transmiterii universale a patrimoniului societăţii către asociatul unic.

Tot în această materie s-a relevat că alte instanţe, dimpotrivă, au considerat că dispoziţiile art. 236 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sunt incidente numai în cazul dizolvării voluntare a societăţilor cu răspundere limitată, cu asociat unic, iar nu şi în cazul dizolvării de drept care operează ca sancţiune, în condiţiile prevăzute de art. 30 din Legea nr. 359/2004.

In legătură cu aceste chestiuni, în privinţa cărora s-a considerat că instanţele au dat o interpretare diferită dispoziţiilor legale aplicabile, se constată următoarele:

Prin art. 31 alin. (2) din Legea nr. 359/2004, reglementându-se modul în care se desfăşoară procedura lichidării, pentru persoanele juridice în privinţa cărora s-a constatat dizolvarea de drept, în condiţiile art. 30 din aceiaşi lege, s-a precizat că „persoana juridică intră în lichidare potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare".

Pe de altă parte, este de observat că art. 236 din Legea nr. 31/1990, republicată, a fost abrogat prin art. I pct. 158 din Legea nr. 441/2006.

Or, în urma abrogării acestui text de lege, principiile generale care reglementează procedura lichidării societăţilor comerciale sunt aplicabile şi societăţilor cu răspundere limitată, cu asociat unic.

Sub acest aspect trebuie să se aibă în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 233 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, „dizolvarea societăţii are ca efect deschiderea procedurii lichidării".

Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 259 din Legea nr. 31/1990, republicată, „creditorii societăţii au dreptul de a exercita contra lichidatorilor acţiunile care decurg din creanţele ajunse la termen, până la concurenţa bunurilor existente în patrimoniul societăţii, şi numai după aceea de a se îndrepta împotriva asociaţilor, pentru plata sumelor datorate din valoarea acţiunilor subscrise sau din aceea a aporturilor la capitalul social".

Reiese deci că şi societăţile comerciale cu răspundere limitată, cu asociat unic, dizolvate de drept în baza art. 30 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 359/2004, intră în lichidare potrivit art. 233 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin care se prevede că „dizolvarea societăţii are ca efect deschiderea procedurii lichidării".

In acest sens, prin alin. (2) al aceluiaşi articol, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 156 din Legea nr. 441/2006, se mai prevede că „din momentul dizolvării, directorii, administratorii, respectiv directoratul, nu mai pot întreprinde noi operaţiuni", subliniindu-se că, „în caz contrar, aceştia sunt personal şi solidar răspunzători pentru acţiunile întreprinse".

Tot astfel, în cadrul reglementării situaţiei societăţilor comerciale dizolvate de drept, ca sancţiune pentru nepreschimbarea, în termenul legal, a certificatului de înmatriculare şi a celui de înregistrare fiscală cu noul certificat de înregistrare, prin art. 31 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 359/2004 s-a prevăzut că „în termen de 6 luni de la data pronunţării încheierii de dizolvare, [....] sau, după caz, de la data respingerii recursului formulat împotriva acesteia, reprezentantul legal al persoanei juridice are obligaţia numirii şi înregistrării în registrul comerţului a lichidatorului", iar „dacă nu există reprezentant legal ori acesta nu procedează la numirea lichidatorului în termenul prevăzut la alin. (3), la cererea oricărei persoane interesate, formulată în termen de 6 luni de la expirarea termenului prevăzut la alin. (1), judecătorul delegat numeşte un lichidator de pe lista practicienilor în insolvenţă....".

Este semnificativ în această privinţă că, potrivit art. 259 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, „creditorii societăţii au dreptul de a exercita contra lichidatorilor acţiunile care decurg din creanţele ajunse la termen, până la concurenţa bunurilor existente în patrimoniul societăţii, şi numai după aceea de a se îndrepta împotriva asociaţilor, pentru plata sumelor datorate din valoarea acţiunilor subscrise sau din aceea a aporturilor la capitalul social".

Aşadar, ca urmare a abrogării art. 236 din Legea nr. 31/1990, prin art. I pct. 158 din Legea nr. 441/2006, societăţile comerciale cu răspundere limitată, cu asociat unic, dizolvate de drept potrivit art. 30 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 359/2004, sunt supuse procedurii de lichidare în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990, cu numirea unui lichidator, creditorii acelor societăţi putându-se îndrepta, pentru recuperarea creanţelor, împotriva lichidatorilor şi, doar în subsidiar, împotriva asociaţilor, pentru plata sumelor datorate din valoarea aporturilor la capitalul social.

Prin urmare, dacă anterior abrogării art. 236 din Legea nr. 31/1990, prin art. I pct. 158 din Legea nr. 441/2006, se puteau ivi situaţii susceptibile a determina pronunţarea de soluţii diferite în aplicarea dispoziţiilor art. 30 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 359/2004, în prezent, datorită incidenţei reglementării cu caracter general şi în această materie, o asemenea eventualitate a devenit lipsită de suport juridic.

In acelaşi timp, în ceea ce priveşte temeiul respingerii recursului declarat împotriva încheierii pronunţate de judecătorul delegat la oficiul registrul comerţului, prin care se constată dizolvarea de drept a unor societăţi comerciale, în condiţiile aplicării dispoziţiilor art. 30 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 359/2004, se constată că doar în activitatea de judecată a Curţii de Apel Alba Iulia, care a formulat sesizarea în cadrul recursului în interesul legii, s-au pronunţat soluţii de respingere a căii de atac a recursului ca lipsit de interes, toate celelalte instanţe, evidenţiate în situaţiile întocmite cu ocazia verificărilor efectuate, respingând ca nefondate astfel de recursuri.

Aşa fiind, nu se poate considera că în această privinţă ar exista practică judiciară neunitară, care să impună adoptarea unei soluţii în interesul legii, în sensul prevederilor art. 329 din Codul de procedură civilă, după cum nici în legătură cu momentul şi modalitatea în care creditorii bugetari depun înscrisuri doveditoare ale creanţelor, în sprijinul căii de atac a recursului pe care o exercită, nu apare necesară o rezolvare de principiu, cu valabilitate generală, cât timp astfel de situaţii constituie doar circumstanţe de fapt diferite.

In consecinţă, reieşind că în chestiunile de drept ce fac obiectul sesizării de faţă nu s-au ivit puncte de vedere diferite, cu caracter actual, în practica de judecată a instanţelor judecătoreşti, urmează a se dispune respingerea recursului în interesul legii.

PENTRU  ACESTE   MOTIVE

In numele legii

DECID:

Resping recursul în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Alba Iulia cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 30 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice, coroborate cu prevederile art. 236 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 noiembrie 2007.

PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Prim-magistrat-asistent,

Victoria Maftei