DECIZIE   Nr. 8*) din 31 ianuarie 1996

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 129 din 21 iunie 1996

    *) A se vedea si Decizia Curtii Constitutionale nr. 55 din 14 mai 1996, publicata la pag. 7.

    Ioan Deleanu            - presedinte
    Florin Bucur Vasilescu  - judecator
    Victor Dan Zlatescu     - judecator
    Raul Petrescu           - procuror
    Gabriela Dragomirescu   - magistrat-asistent

    Pe rol solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 74 alin. 2 si ale art. 75 alin. 2 din Legea presei din Republica Socialista Romania nr. 3/1974, ridicata de Belcin Victor in Dosarul nr. 152/1994 al Curtii de Apel Galati, cu care Curtea a fost sesizata prin Incheierea din 15 martie 1995.
    La apelul nominal, facut in sedinta publica, partile lipsa.
    Procedura legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, presedintele completului da cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, aratand urmatoarele: desi Constitutia nu prevede dreptul subiectiv la replica al persoanei fizice, acesta este un drept ce rezulta din spiritul Constitutiei, respectiv din prevederile art. 30 alin. (6), potrivit caruia libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine. Continutul dreptului la replica consta in dreptul persoanei interesate de a se apara, concretizat in materialul scris intocmit de aceasta in vederea editarii de catre publicatia in care a aparut articolul ce l-a lezat. In speta, nu a fost intocmit un asemenea material ci, prin cererea de chemare in judecata, s-a solicitat prelucrarea, elaborarea si publicarea unui raspuns in replica in baza unei selectari si esentializari a materialului depus la redactia ziarului "Viata libera" din Galati. Potrivit art. 72 si 73 din Legea nr. 3/1974, organul de presa are obligatia sa publice raspunsul sub forma de replica in termenele stabilite de lege, deci acel material in care sunt exprimate ideile proprii ale celui ce se considera lezat in drepturile sale.
    Presedintele completului declara dezbaterile inchise.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine:
    Prin Incheierea pronuntata in sedinta publica din 15 martie 1995 de catre Curtea de Apel Galati in Dosarul nr. 152/1994, Curtea Constitutionala a fost sesizata cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 71 alin. 2 si ale art. 72 alin. 2 din Legea presei nr. 3/1974, exceptie ridicata de Belcin Victor.
    In motivarea exceptiei se sustine ca dispozitiile art. 71 alin. 2 si ale art. 72 alin. 2 din Legea presei nr. 3/1974 contravin prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 21, art. 24 alin. (1), art. 30 alin. (6), art. 31 alin. (4) si ale art. 49 si se solicita ca, facandu-se aplicarea art. 150 alin. (1) din Constitutie, sa se constate ca textele legale criticate nu mai sunt in vigoare, fiind inadecvate actualelor conditii social-politice din tara noastra. In legatura cu aceste texte se mai sustine ca "termenul, sensul si conditia de refuz neintemeiat pastreaza un caracter incert, general (...), astfel incat, in final, ramane numai la o apreciere pur subiectiva a instantei", ca "insasi imprejurarea ca nu se definesc si nu se stabilesc in lege criteriile pentru care un refuz implicit de publicare a unui drept la replica are sau nu un caracter intemeiat...", poate conduce, practic, "...ca tocmai in cadrul activitatii procesuale (...) sa se invoce motive si pretexte de orice naturi" pentru a justifica refuzul publicatiei de a proceda la publicarea dreptului la replica. In aceste conditii, "adresarea la justitie (...) nu conduce garantat la realizarea scopului esential de aplicare a drepturilor si intereselor legitime, ci numai la posibilitatea parcurgerii unor etape, care pot fi, pana la urma, fara nici o finalitate concreta".
    Exprimandu-si opinia, Curtea de Apel Galati apreciaza ca exceptie de neconstitutionalitate nu poate fi primita, deoarece criticile aduse Legii presei nr. 3/1974 exced sfera controlului de constitutionalitate, fie pentru ca textele criticate sunt anterioare adoptarii actualei Constitutii, fie pentru ca ele nu se refera la constitutionalitate.
    In temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Incheierea de sesizare din 15 martie 1995, pronuntata de Curtea de Apel Galati in Dosarul nr. 152/1994, a fost inaintata celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru comunicarea punctelor lor de vedere.
    In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca textele criticate sunt constitutionale.
    Camera Deputatilor si Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
avand in vedere incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, dispozitiile legale atacate ca neconstitutionale, raportate la prevederile Constitutiei, ale Legii nr. 47/1992 si ale Regulamentului de organizare si functionare a Curtii Constitutionale, retine:
    Desi este vorba de o lege anterioara Constitutiei, Curtea este competenta sa se pronunte asupra exceptiei, in temeiul art. 26 alin. (3) teza 1 din Legea nr. 47/1992, deoarece pe baza ei s-au stabilit raporturi juridice dupa intrarea in vigoare a Constitutiei din anul 1991. Pe de alta parte, Curtea de Apel Galati nu s-a pronuntat in baza art. 150 alin. (1) din Constitutie, ci a considerat necesara sesizarea Curtii Constitutionale.
    Exceptia de neconstitutionalitate vizeaza dispozitiile art. 71 alin. 2 si ale art. 72 alin. 2 din Legea presei nr. 3/1974, dar, in realitate, in urma modificarii acesteia prin Decretul Consiliului de Stat nr. 471 din 24 decembrie 1977, dandu-se articolelor o noua numerotare, in forma republicata, art. 71 alin. 2 devine art. 74 alin. 2, iar art. 72 alin. 2 devine art. 75 alin. 2 si, in consecinta, Curtea urmeaza a se pronunta asupra constitutionalitatii art. 74 alin. 2 si art. 75 alin. 2 din Legea presei nr. 3/1674, republicata la 19 ianuarie 1978.
    Art. 74 si art. 75 din Legea presei nr. 3/1974 prevad:
    "Art. 74 - Refuzul de a publica sau difuza un raspuns in conditiile art. 73 se comunica persoanei lezate in termen de 15 zile de la primirea sesizarii scrise de aceasta.
    Nepublicarea sau nedifuzarea raspunsului in termenele prevazute in articolul precedent se considera refuz, chiar daca acesta nu a fost comunicat potrivit alin. 1."
    "Art. 75 - In cazurile prevazute in articolul precedent, persoana lezata poate cere judecatorului obligarea organului de presa in cauza sa publice sau sa difuzeze raspunsul.
    Daca instanta judecatoreasca constata ca refuzul este neintemeiat, obliga organul de presa sa publice sau sa difuzeze raspunsul in termen de 15 zile, care se calculeaza de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti.
    In cazul prevazut in alineatul precedent, publicarea si difuzarea raspunsului se fac cu mentiunea ca acestea s-au dispus prin hotarare judecatoreasca, indicandu-se numarul si data acesteia, precum si instanta care a dat hotararea".
    Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 74 alin. 2 si ale art. 75 alin. 2 din Legea presei nr. 3/1974 este neintemeiata si urmeaza a fi respinsa.
    Dreptul la replica nu este mentionat in mod expres in dispozitiile Constitutiei, dar, printr-o interpretare sistematica a prevederilor acesteia, rezulta caracterul constitutional al acestui drept.
    Art. 1 alin. (3) din Constitutie enumera, printre trasaturile ce caracterizeaza statul de drept in Romania, garantarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, a liberei dezvoltari a personalitatii umane si, in primul rand, a demnitatii omului, iar art. 15 stabileste ca cetatenii beneficiaza de drepturile si de libertatile consacrate de legea fundamentala.
    Cat priveste libertatea de exprimare, art. 30 alin. (6) din Constitutie prevede ca exercitiul acesteia nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine, iar art. 31 alin. (4) statorniceste ca mijloacele de informare in masa sunt obligate sa asigure informarea corecta a opiniei publice.
    In aceste conditii este neindoielnic ca dreptul la replica are valoarea unui drept constitutional corelativ celui la libera exprimare a opiniilor, indiferent in ce forma ar fi exercitat. El poate fi considerat, de altfel, in stransa legatura chiar cu prevederile art. 30 alin. (8) din Constitutie, care reglementeaza raspunderea civila pentru informatiile aduse la cunostinta publica.
    Intr-adevar, de vreme ce unele dintre aceste informatii pot avea un caracter vexatoriu, este si firesc ca persoanele lezate sa poata cere celor vinovati repararea daunei morale sau materiale suferite prin difuzarea informatiei respective, pe caile prevazute de lege.
    Or, prima modalitate prin care o asemenea initiativa poate fi realizata o constituie exercitiul dreptului la replica, in masura sa raspunda, intre anumite limite, intentiei de reparatiune urmarite de persoana lezata.
    Asadar, in principiu, reglementarea, din Legea presei nr. 3/1974, a dreptului la replica, chiar in stadiul actual al legislatiei, raspunde exigentelor de ordin constitutional cuprinse in Constitutie.
    Sustinerea ca dispozitiile art. 74 alin. 2 si ale art. 75 alin. 2 din Legea presei nr. 3/1974 sunt contrare art. 49 din Constitutie, dreptului la replica atribuindu-i-se o valoare absoluta, urmeaza, de asemenea, a fi respinsa.
    Intr-adevar, nu este exclus ca dreptul la replica sa fie la randul sau exercitat eronat sau abuziv. (Spre exemplu: in cazul in care lipseste fie elementul de lezare, defaimare etc. fie cel in care nu persoana pretins afectata a fost avuta in vedere, ci o alta).
    Pe de alta parte, chiar in cazul pertinentei exercitarii dreptului la replica se pune problema limitelor lui, pentru ca este firesc ca intre dimensiunile informatiei pretins defaimatoare si cele ale replicii persoanei lezate si nu existe o vadita disproportie in favoarea celei din urma, pastrandu-se limitele unei replici de dimensiuni rezonabile, concentrate asupra aspectelor cu caracter defaimator, combatute prin replica a carei publicare se solicita. S-ar putea pune si problema continutului propriu-zis al replicii, in sensul ca retinerile in publicarea ei ar putea fi generate de folosirea unui ton sau a unor expresii care nu concorda cu exigentele firesti  existente in acest sens pentru o presa democratica si, in acelasi timp, decenta.
    Acestea sunt considerente care indreptatesc refuzul de publicare a dreptului la replica prevazut de art. 74 din Legea presei nr. 3/1974, in conditiile in care acest text stabileste, pentru publicatia vizata, obligatia de a transmite in termen de 15 zile celui interesat refuzul de a publica replica solicitata.
    Desigur, un astfel de refuz poate fi, la randul sau, abuziv si, in aceste conditii, neintelegerea ivita nu poate fi rezolvata decat in justitie, in acest sens fiind edificatoare dispozitiile art. 21 din Constitutie, potrivit carora: "Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si intereselor sale legitime. Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept". Altfel, un conflict ivit intre o publicatie si o persoana lezata ar deveni insolubil, pentru ca cea dintai ar putea sustine ca nu este locul pentru publicarea replicii, iar cea de-a doua ca, dimpotriva, este obligatorie aparitia acesteia, indiferent de continut, dimensiuni, relevanta etc.
    Lipsa unei autoritati care sa arbitreze in conditii de legalitate, intr-un astfel de litigiu, nu ar face decat sa pagubeasca, deopotriva, ambele parti.
    Cu referire la sustinerea ca art. 74 din Legea presei nr. 3/1974 nu defineste criteriile de care trebuie sa tina seama instanta pentru a socoti un refuz de publicare neintemeiat, aceasta este o problema care excede analiza constitutionalitatii dispozitiei criticate.
    Pentru considerentele aratate, actuala reglementare nu reprezinta o restrangere a drepturilor legitime ale cetatenilor, contrare prevederilor art. 49 din Constitutie, ci, dimpotriva, instituie un cadru legal si constitutional pentru salvgardarea intereselor si drepturilor cetatenesti ocrotite de prevederile art. 30 si ale art. 31 din Constitutie.
    Fata de cele aratate, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 74 alin. 2 si ale art. 75 alin. 2 din Legea presei nr. 3/1974 urmeaza a fi respinsa si, in consecinta, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A. c) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 74 alin. 2 si ale art. 75 alin. 2 din Legea presei nr. 3/1974, ridicata de Belcin Victor in Dosarul nr. 152/1994 al Curtii de Apel Galati.
    Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
    Pronuntata in sedinta publica din 31 ianuarie 1996.

                      PRESEDINTE,
                prof. univ. dr. Ioan Deleanu

                              Magistrat-asistent,
                              Gabriela Dragomirescu