CONVENTIE   Nr. 0 din 10 martie 2009

privind vamuirea centralizata, referitoare la distribuirea costurilor de colectare nationale care sunt retinute atunci când resursele proprii traditionale sunt puse la dispozitia bugetului Uniunii Europene 2009/C 92/01

ACT EMIS DE: ACT INTERNATIONAL

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 791 din 26 noiembrie 2010

PREAMBUL

Părţile contractante, state membre ale Uniunii Europene,

având în vedere Decizia 2007/436/CE, Euratom a Consiliului din 7 iunie 2007 privind sistemul de resurse proprii al Comunităţilor Europene (denumită în continuare decizie),

având în vedere Regulamentul (CE/Euratom) nr. 1.150/2000 al Consiliului din 22 mai 2000 privind punerea în aplicare a Deciziei referitoare la sistemul de resurse proprii menţionată anterior (denumit în continuare regulament),

având în vedere faptul că vămuirea centralizată şi alte simplificări ale formalităţilor vamale, în sensul Regulamentului (CE) nr. 450/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 aprilie 2008 de stabilire a Codului vamal comunitar (denumit în continuare Cod vamal modernizat), pot contribui la crearea condiţiilor favorabile comerţului,

având în vedere faptul că autorizaţia unică, astfel cum a fost definită la art. 1 pct. 13 din Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93 al Comisiei, aduce aceleaşi beneficii pentru perioada la finalul căreia Codul vamal modernizat devine aplicabil,

având în vedere Declaraţia Consiliului din 25 iunie 2007 privind repartizarea costurilor de colectare a taxelor vamale, privind TVA şi privind statisticile în cadrul sistemului de vămuire centralizată şi declaraţia Consiliului şi a Comisiei din 25 iunie 2007 privind evaluarea funcţionării sistemului de vămuire centralizată,

ţinând seama de art. 17 şi 120 din Codul vamal modernizat care prevăd recunoaşterea validităţii deciziilor luate de autorităţile vamale în întreaga Comunitate, precum şi forţa probatorie a rezultatelor verificărilor aplicabile pe întreg teritoriul Comunităţii,

întrucât:

(1) Administrarea vămuirii centralizate, care poate fi combinată cu simplificări ale formalităţilor vamale, în care mărfurile sunt declarate pentru libera circulaţie într-un stat membru, dar sunt prezentate la vamă într-un alt stat membru, implică cheltuieli administrative în ambele state membre. Aceasta justifică o reîmpărţire parţială a costurilor de colectare care sunt reţinute atunci când resursele proprii tradiţionale sunt puse la dispoziţia bugetului comunitar, în conformitate cu regulamentul.

*) Traducere.

(2) Această reîmpărţire efectuată de partea contractantă în care declaraţia vamală este depusă în beneficiul părţii contractante unde sunt prezentate mărfurile corespunde unui total de 50% din costurile de colectare reţinute.

(3) O bună punere în aplicare a reîmpărţirii costurilor de colectare necesită adoptarea de proceduri specifice sub forma unei convenţii între părţile contractante.

(4) Prezenta convenţie urmează să fie aplicată de către părţile contractante în conformitate cu legile şi procedurile lor naţionale,

convin după cum urmează:

CAPITOLUL I

Domeniul de aplicare şi definiţii

ARTICOLUL 1

(1) Prezenta convenţie defineşte procedurile privind reîmpărţirea costurilor de colectare atunci când resursele proprii sunt puse la dispoziţia bugetului Uniunii Europene, care trebuie să fie urmate de părţile contractante în cazul vămuirii centralizate, în sensul art. 106 din Codul vamal modernizat, când mărfurile sunt declarate pentru punere în liberă circulaţie într-un stat membru, dar sunt prezentate la vamă într-un alt stat membru.

(2) Procedurile menţionate la alin. (1) se aplică, de asemenea, atunci când conceptul de „vămuire centralizată" se combină cu simplificările stabilite în conformitate cu Codul vamal modernizat.

(3) Procedurile menţionate la alin. (1) se aplică, de asemenea, în cazul autorizaţiei unice, astfel cum este definită la art. 1 pct. 13 din Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93 al Comisiei, pentru punerea în liberă circulaţie.

ARTICOLUL 2

In sensul prezentei convenţii se aplică următoarele definiţii:

a) autorizaţie înseamnă orice autorizaţie emisă de autorităţile vamale care permite punerea în liberă circulaţie a mărfurilor la biroul vamal competent pentru locul în care este stabilit titularul autorizaţiei, indiferent de biroul vamal unde sunt prezentate mărfurile;

b) autorităţile vamale de autorizare înseamnă autorităţile vamale din statul membru participant care permit punerea în liberă circulaţie a mărfurilor la biroul vamal competent pentru locul în care este stabilit titularul autorizaţiei, indiferent de biroul vamal în care sunt prezentate mărfurile;

c) autorităţile vamale de asistenţă înseamnă autorităţile vamale din statul membru participant care asistă autorităţile vamale de autorizare la supravegherea procedurii şi la acordarea liberului de vamă pentru mărfuri;

d) taxe la import înseamnă taxele vamale care trebuie plătite la importul de mărfuri;

e) costuri de colectare înseamnă sumele pe care statele membre sunt autorizate să le reţină în conformitate cu art. 2 alin. (3) din decizie sau cu o dispoziţie corespunzătoare din orice altă decizie ulterioară care ar putea să o înlocuiască.

CAPITOLUL II

Stabilirea şi reîmpărţirea costurilor de colectare

ARTICOLUL 3

(1) Statul membru al autorităţilor vamale de autorizare comunică statului membru al autorităţilor vamale de asistenţă, prin mijloace electronice sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, prin orice mijloace adecvate, cu privire la informaţiile relevante referitoare la suma corespunzătoare costurilor de colectare care urmează a fi reîmpărţite.

(2) Autorităţile vamale de asistenţă comunică autorităţilor vamale de autorizare:

a) numele şi adresa autorităţii competente pentru primirea informaţiilor în conformitate cu alin. (1);

b) referinţele contului bancar în care se depune suma corespunzătoare costurilor de colectare care urmează a fi reîmpărţite.

(3) Informaţiile relevante menţionate la alin. (1) sunt următoarele:

a) identificarea autorizaţiei;

b) data la care suma corespunzătoare resurselor proprii stabilite este creditată în conformitate cu art. 9 şi 10 din regulament;

c) suma corespunzătoare resurselor proprii puse la dispoziţie, luând în considerare posibila rambursare sau recuperare ulterioară a taxelor la import;

d) suma corespunzătoare costurilor de colectare reţinute.

ARTICOLUL 4

Suma corespunzătoare costurilor de colectare care urmează să fie reîmpărţite de statul membru al autorităţilor vamale de autorizare către statul membru al autorităţilor vamale de asistenţă este egală cu cincizeci la sută (50%) din suma corespunzătoare costurilor de colectare reţinute.

ARTICOLUL 5

(1) Plata sumei menţionate la art. 4 este efectuată în luna în cursul căreia suma corespunzătoare resurselor proprii stabilite este creditată în conformitate cu art. 9 şi 10 din regulament.

(2) Penalităţile de întârziere se percep la valoarea sumei menţionate la alin. (1) pentru perioada cuprinsă între data la care a expirat termenul fixat şi data plăţii.

Rata penalităţii de întârziere este rata dobânzii aplicată de Banca Centrală Europeană asupra celei mai recente operaţiuni majore de refinanţare pe care a efectuat-o anterior primei zile calendaristice a semestrului în cauză (rată de referinţă), majorată cu două puncte procentuale.

Pentru un stat membru al autorităţilor vamale de autorizare care nu participă la a treia fază a uniunii economice şi monetare, rata de referinţă menţionată anterior este rata echivalentă fixată de către banca centrală naţională a statului respectiv. In acest caz, rata de referinţă în vigoare în prima zi calendaristică a semestrului în cauză se aplică pe parcursul următoarelor 6 luni.

CAPITOLUL III

Soluţionarea litigiilor

ARTICOLUL 6

Orice litigiu între părţile contractante rezultat din interpretarea sau din aplicarea prezentei convenţii se soluţionează prin negociere, în măsura în care acest lucru este posibil. In cazul în care nu este găsită nicio soluţie într-un termen de 3 luni, părţile contractante vizate pot să aleagă, de comun acord, un mediator pentru a soluţiona litigiul.

CAPITOLUL IV

Punere în aplicare şi dispoziţii finale

ARTICOLUL 7

(1) Secretarul general al Consiliului Uniunii Europene este depozitarul prezentei convenţii.

(2) Statele membre ale Uniunii Europene pot deveni părţi contractante la prezenta convenţie, depunând pe lângă secretarul general al Consiliului Uniunii Europene un instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, după îndeplinirea procedurilor interne necesare pentru adoptarea prezentei convenţii.

(3) Prezenta convenţie intră în vigoare la 90 de zile după ce ultimul stat membru semnatar a declarat că a îndeplinit toate procedurile interne necesare pentru adoptarea prezentei convenţii. Intre timp, orice stat membru care a dus la îndeplinire procedurile respective poate totuşi să declare că va aplica convenţia în relaţiile sale cu statele membre care au făcut aceeaşi declaraţie, în ceea ce priveşte dispoziţiile avute în vedere de prezenta convenţie.

(4) Toate aranjamentele administrative dintre statele membre referitoare la reîmpărţirea sumelor corespunzătoare costurilor de colectare în situaţii care se încadrează în domeniul de aplicare a prezentei convenţii se înlocuiesc cu dispoziţiile prezentei convenţii începând cu data de aplicare a acesteia între statele membre vizate.

ARTICOLUL 8

(1) Orice parte contractantă poate propune modificări ale prezentei convenţii, în special atunci când o parte contractantă se confruntă cu pierderi bugetare considerabile din cauza aplicării prezentei convenţii. Orice modificare propusă se transmite depozitarului menţionat la art. 7, care o comunică părţilor contractante.

(2) Modificările se adoptă de comun acord de către părţile contractante.

(3) Modificările adoptate în conformitate cu alin. (2) intră în vigoare în conformitate cu art. 7.

ARTICOLUL 9

Prezenta convenţie se reexaminează de către părţile contractante cel târziu la 3 ani de la data aplicării Codului vamal modernizat şi, dacă este necesar, poate fi modificată pe baza acestei reexaminări, în conformitate cu art. 8.

ARTICOLUL 10

(1) Orice parte contractantă poate denunţa prezenta convenţie printr-o notificare adresată secretarului general al Consiliului Uniunii Europene.

(2) Denunţarea produce efecte la 90 de zile de la data la care secretarul general a primit notificarea privind denunţarea.

Drept care subsemnaţii plenipotenţiari au semnat prezenta convenţie.

Incheiată la Bruxelles la 10 martie 2009, într-un singur exemplar original în limbile bulgară, cehă, daneză, engleză, estonă, finlandeză, franceză, germană, greacă, irlandeză, italiană, letonă, lituaniană, maghiară, malteză, olandeză, polonă, portugheză, română, slovacă, slovenă, spaniolă şi suedeză, textele în fiecare limbă fiind egal autentice, originalul fiind depus la arhivele Secretariatului General al Consiliului Uniunii Europene.