DECIZIE Nr.
783 din 7 noiembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 si art. 278 1 alin. 8 lit. a)
din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 980 din 7 decembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
- judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 şi art. 2781 alin. 8 lit. a) din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Elisabeta Miu în Dosarul nr.
2.563/1/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.714
D/2006, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de
aceeaşi autoare în Dosarul nr. 30.225/1/2005 (număr în format vechi:
7.805/2005) al aceleiaşi instanţe.
La apelul nominal lipsesc
părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă Curţii că autoarea
excepţiei a depus, în ambele dosare, concluzii scrise, prin care solicită
admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată.
Curtea, având în vedere că obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate
invocate în dosarele nr. 1.713 D/2006 şi nr. 1714 D/2006 este identic, pune în
discuţie, din oficiu, conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea cauzelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune
conexarea Dosarului nr. 1.714 D/2006 la Dosarul nr. 1.713 D/2006, care a fost
primul înregistrat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor,
reţine următoarele:
Prin încheierile din 22 mai
2006, pronunţate în dosarele nr. 2.563/1/2006 şi nr. 30.225/1/2005 (număr în
format vechi: 7.805/2005), Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia
penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 278 şi art. 2781 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Elisabeta Miu în dosarele menţionate.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că, de vreme ce în cauza dedusă judecăţii în
baza art. 2781 din
Codul de procedură penală, s-a menţinut soluţia de netrimitere în judecată
pronunţată de procuror, motivată de împrejurarea că fapta nu există şi că nu
sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, nu s-a lămurit cauza
sub toate aspectele şi deci nu s-a înfăptuit justiţia. Se arată, totodată, că
textele de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât este supusă
controlului judecătoresc doar soluţia de neîncepere a urmăririi penale, precum
şi pentru că „neparcurgerea procedurii prevăzute de art. 278 din Codul de
procedură penală constituie un fine de neprimire a plângerii de către instanţa
competentă să judece în fond cauza". Referitor la dispoziţiile art. 2781 alin. 8 lit. a) din Codul de
procedură penală se susţine că încalcă normele constituţionale şi din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate,
deoarece „dau dreptul instanţei de judecată [...] să nu administreze nemijlocit
probe", ceea ce are drept consecinţă încălcarea principiului egalităţii şi
imparţialităţii justiţiei. Se mai arată că „restrângerea căii de atac apelul
este neconstituţională şi permite instanţelor judecătoreşti să nu judece fondul
cauzei [...], de asemenea permite să restrângă şi calea de atac a revizuirii
[...]".
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
arătând că „întreaga procedură de soluţionare a plângerii împotriva rezoluţiei
şi ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată, prevăzută de art. 2781 din Codul de procedură penală, se
desfăşoară în limitele stabilite de dispoziţiile constituţionale [...]".
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate
ridicate.
Guvernul, referindu-se
la bogata jurisprudenţă a Curţii Constituţionale în materie, apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că textele de
lege criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autoarea
excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 278 şi ale art. 2781 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală. Ulterior sesizării
Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză,
dispoziţiile art. 2781 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală au fost modificate
prin Legea nr. 356/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, păstrându-se
însă soluţia legislativă criticată. Aşa fiind, Curtea urmează să se pronunţe
asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală, în actuala redactare.
Textele de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 278 (Plângerea contra actelor procurorului) „Plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de
procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvă de
prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului
de pe lângă curtea de apel ori de procurorul şef de secţie al Parchetului de pe
lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
In cazul când măsurile
şi actele sunt ale prim-procurorului ori ale procurorului general al parchetului
de pe lângă curtea de apel sau ale procurorului şef de secţie al Parchetului de
pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori au fost luate sau efectuate pe
baza dispoziţiilor date de către aceştia, plângerea se rezolvă de procurorul
ierarhic superior.
In cazul rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale
sau al ordonanţei ori, după caz, al rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub
urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, plângerea se face în termen
de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe ordonanţă sau rezoluţie,
persoanelor interesate, potrivit art. 228 alin. 6, art. 246 alin. 1 şi art. 249
alin. 2.
Rezoluţiile sau ordonanţele prin care se
soluţionează plângerile împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor de neîncepere a
urmăririi penale, de clasare, de scoatere de sub urmărire penală ori de
încetare a urmăririi penale, se comunică persoanei care a făcut plângerea şi
celorlalte persoane interesate.
Dispoziţiile art. 275-277 se aplică în mod
corespunzător."
- Art. 2781 (Plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau
ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată) alin. 8 lit. a):
„Judecătorul pronunţă una dintre următoarele
soluţii: a) respinge plângerea, prin sentinţă, ca tardivă sau inadmisibilă ori,
după caz, ca nefondată, menţinând rezoluţia sau ordonanţa atacată;".
Dispoziţiile constituţionale pretins încălcate sunt
cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, în art. 21 privind accesul
liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, în art. 24 privind dreptul
la apărare, în art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi
sau al unor libertăţi, în art. 124 privind înfăptuirea justiţiei, în art. 129
privind folosirea căilor de atac, în art. 131 privind rolul Ministerului
Public, cu raportare la art. 6, 13 şi 14 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care reglementează dreptul
la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv în faţa unei instanţe
naţionale, respectiv interzicerea discriminării.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.
Contrar susţinerilor autoarei excepţiei, prevederile
legale ce fac obiectul excepţiei sunt expresia unor dispoziţii cuprinse în
Legea fundamentală. Astfel, art. 278 din Codul de procedură penală, care
reglementează plângerea împotriva actelor procurorului, constituie
concretizarea dispoziţiilor constituţionale privind rolul Ministerului Public
şi dă expresie principiului controlului ierarhic ce guvernează activitatea
procurorilor, prevăzut de art. 132 alin. (1) din Legea fundamentală. Art. 2781 din Codul de procedură penală, care
reglementează posibilitatea formulării plângerii la instanţa de judecată
împotriva acelor acte prin care procurorul soluţionează cauza penală fără ca
aceasta să mai ajungă în faţa instanţei, reprezintă concretizarea prevederilor
constituţionale ce stabilesc liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.
Aceste texte de lege nu cuprind privilegii sau discriminări
în raport cu criteriile egalităţii în drepturi prevăzute de art. 4 din Legea
fundamentală, orice persoană vătămată în drepturile sale prin măsuri sau acte
ale procurorului având posibilitatea să promoveze împotriva acestora căile de
atac prevăzute de lege, iar, în acest cadru, să beneficieze de toate garanţiile
specifice dreptului la apărare. Aşa fiind, criticile formulate în raport cu
dispoziţiile art. 16 din Legea fundamentală privind egalitatea în drepturi, ale
art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale privind interzicerea discriminării şi ale art. 24 din Constituţie
privind dreptul la apărare sunt neîntemeiate.
Intrucât textele de lege criticate
nu pun în discuţie restrângeri ale exerciţiului unor drepturi sau libertăţi
constituţionale, art. 53 din Legea fundamentală nu are incidenţă în cauză.
De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională
s-a pronunţat prin numeroase decizii asupra constituţionalităţii art. 278 şi
art. 2781 alin. 8
lit. a) din Codul de procedură penală, în raport cu dispoziţii constituţionale
şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale invocate şi în prezenta cauză.
Astfel, de exemplu, prin
Decizia nr. 301 din 9 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 689 din 1 august
2005, şi prin Decizia nr. 540 din 7 decembrie 2004, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 15 din 5 ianuarie
2005, Curtea a respins excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 din Codul de procedură penală,
statuând, pentru considerentele acolo reţinute, că acest text de lege nu
încalcă prevederile art. 21 din Legea fundamentală şi nici pe cele ale art. 6
şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, privind liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces
echitabil.
De asemenea, prin Decizia nr. 228 din 7 martie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 13 aprilie 2006, Curtea a respins excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 2781 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală, reţinând că acest
text de lege nu încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3)
privind dreptul la un proces echitabil, şi nici pe cele ale art. 124 alin. (2)
privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei. In cuprinsul
deciziei menţionate, Curtea a reţinut următoarele: „Faptul că, potrivit art.
2781 alin. 8 lit. a)
din Codul de procedură penală, după judecarea
plângerii împotriva soluţiei procurorului, instanţa pronunţă la rândul ei o
hotărâre prin care menţine această soluţie, nu poate fi caracterizat ca o
împiedicare a accesului la justiţie, respectiv o încălcare a dreptului la un
proces echitabil, dat fiind că hotărârea aparţine în acest caz înseşi
justiţiei, iar partea nemulţumită are deschise, tot în justiţie, căile de atac
prevăzute de lege."
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate în deciziile mai sus
menţionate îşi păstrează valabilitatea.
In plus, aşa cum se poate constata, criticile autoarei
excepţiei vizează, în esenţă, modul de soluţionare a cauzei de către instanţa
de fond, ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "se pronunţă numai asupra
constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată".
Pentru cele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 278 şi art. 2781 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată
de Elisabeta Miu în dosarele nr. 2.563/1/2006 şi nr. 30.225/1/2005 (număr în
format vechi: 7.805/2005) ale Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia
penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 noiembrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta