DECIZIE Nr.
782 din 12 mai 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 12 1 alin. (1) din Legea nr. 33/2007
privind organizarea si desfasurarea alegerilor pentru Parlamentul European
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 406 din 15 iunie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 121 alin. (1) din Legea
nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul
European, excepţie ridicată de Mihaela Mihai Neagu Mihaela în Dosarul nr.
3.673/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal răspunde personal autoarea excepţiei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
Constituţionale acordă cuvântul părţii prezente pentru susţinerea excepţiei de
neconstituţionalitate. Aceasta reiterează argumentele prezentate în motivarea
scrisă, precizând, mai întâi, că Decizia nr. 906/2007 pronunţată de Curtea
Constituţională în aceeaşi materie nu poate fi invocată în cauză, deoarece
soluţia a fost de respingere ca inadmisibilă a excepţiei, deci fără o examinare
a constituţionalităţii dispoziţiilor art. 12 alin. (6) din Legea nr. 33/2007.
In esenţă, arată că textul de lege criticat afectează dreptul de a fi ales prin
condiţia impusă candidatului independent pentru România la alegerea
Parlamentului European de a depune la Biroul Electoral Central, în vederea
acceptării candidaturii sale, lista cu cel puţin 100.000 de semnături ale
susţinătorilor cu drept de vot. Candidatul independent este net defavorizat în
cursa pentru alegeri faţă de candidatul aflat pe lista unui partid politic,
care beneficiază de sprijinul logistic şi financiar al partidului şi căruia îi
este necesar un număr mai mic de 5.000 de semnături de adeziune, deoarece o
asemenea listă trebuie însoţită de un număr de cel puţin 200.000 de semnături,
iar numărul maxim al candidaţilor propuşi de acelaşi partid politic este de 43.
In aceste condiţii, apreciază că cerinţa stabilită de art. 121 alin.
(1) din Legea nr. 33/2007 „împinge la corupţie" prin uzitarea unor metode
frauduloase de colectare a numărului de semnături impus de lege. Şansele reale
ale candidatului independent au fost cu mult diminuate şi prin aceea că modelul
listei susţinătorilor a fost stabilit de Guvern prin hotărâre adoptată cu mai
puţin de 30 de zile înainte de data de referinţă a alegerilor. Mai arată
autoarea excepţiei că România este singurul stat din Uniunea Europeană în care
este necesar un număr atât de mare de semnături pentru ca un candidat
independent să aibă acces la procedura alegerilor pentru Parlamentul European.
Pentru toate cele susţinute, solicită admiterea excepţiei de
neconstituţionalitate şi depune la dosarul cauzei un set de înscrisuri, unul
prin care face vorbire despre Decizia nr. 906/2007 a Curţii Constituţionale şi
altul prin care se prezintă comparativ legile electorale pentru alegerile în
Parlamentul European ale ţărilor membre ale Uniunii Europene, sub aspectul
condiţiei depunerii listei de semnături aplicabile atât candidaţilor
independenţi, cât şi celor aparţinând unui partid politic.
Reprezentantul Ministerului Public arată că, oricât de
anevoioasă ar părea situaţia candidatului independent în cursa alegerilor
pentru Parlamentul European, totuşi nu se poate admite neconstituţionalitatea
textului legal criticat, având în vedere, în primul rând, faptul că acesta nu
se află în aceeaşi situaţie juridică cu cea a candidatului propus pe listă de
un partid politic. Art. 16 din Constituţie, invocat, se referă la egalitatea în
drepturi a cetăţenilor şi nu între cetăţeni şi persoane juridice, cum sunt
partidele politice. Totodată, exercitarea dreptului de a fi ales presupune
intervenţia statului în planul dreptului pozitiv, în sensul reglementării prin
lege organică a condiţiilor concrete de realizare efectivă a dreptului, de
natură să reflecte opţiunea legiuitorului în privinţa sistemului electoral
naţional. In plus, din natura criticilor de neconstituţionalitate formulate se
observă tendinţa de modificare a reglementării examinate, ceea ce este
inadmisibil, fiind în contradicţie cu prevederile art. 61 din Legea
fundamentală şi ale art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea
şi funcţionarea Curţii Constituţionale. In consecinţă, pune concluzii de
respingere a excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 20 aprilie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 3.673/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 121 alin. (1) din Legea nr. 33/2007 privind
organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de
Mihaela Mihai Neagu Mihaela într-un recurs formulat împotriva unei sentinţe
civile de respingere a unei contestaţii privind decizia Biroului Electoral
Central de respingere a candidaturii sale pentru alegerile din România pentru
Parlamentul European.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că textul de lege criticat încalcă
principiul egalităţii în drepturi prin aceea că impune candidatului independent
care doreşte să participe individual la alegerile pentru Parlamentul European
condiţia ca acesta să prezinte o listă cu cel puţin 100.000 de semnături ale
susţinătorilor cu drept de vot, în timp ce unui candidat înscris pe listele
unui partid politic nu îi sunt necesare decât aproximativ 5.000 de semnături,
având în vedere că pe lista unui partid politic poate fi înscris un număr de
maxim 43 de candidaţi, iar respectivul partid trebuie să prezinte liste
cuprinzând semnăturile a cel puţin 200.000 de susţinători. Comparând cele două
categorii de candidaţi, sub aspectul numărului de semnături ale susţinătorilor
necesar spre a putea participa la alegerile pentru Parlamentul European,
discriminarea operată de legea criticată este evidentă, cu atât mai mult cu cât
candidatul înscris pe lista unui partid politic beneficiază şi de sprijinul
financiar şi logistic al acelui partid, dar şi de subvenţii de la bugetul de
stat, potrivit art. 3 din Legea nr. 43/2003 privind finanţarea activităţii
partidelor politice şi a campaniilor electorale. Se mai arată că operaţiunea de
strângere a semnăturilor susţinătorilor este practic imposibilă pentru
candidatul independent, deoarece tipul de formulare pentru listele de
susţinători a fost modificat de Guvern cu doar 30 de zile înaintea
termenului-limită de depunere a candidaturilor. Discriminarea negativă pe care
legea criticată o operează în privinţa candidatului independent faţă de cel
aparţinând unui partid politic are drept consecinţă golirea de conţinut a
dreptului de a fi ales, respectiv a dreptului de a fi ales în Parlamentul
European, garantate de Constituţie.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă opinează în sensul netemeiniciei excepţiei de
neconstituţionalitate. Arată, în acest sens, că dispoziţiile legale criticate
stabilesc diferenţiat numărul de susţinători ai candidaţilor propuşi de un
partid politic şi cei ai candidatului independent, având în vedere regimul
special al fiecăreia dintre cele două categorii de candidaţi, fără ca prin
aceasta să fie încălcată vreuna dintre normele constituţionale invocate.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate
ridicată.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Dispoziţiile legale
criticate nu conţin prevederi de natură să aducă atingere principiului
egalităţii consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, acestea aplicându-se
tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei, fără privilegii şi fără discriminări.
Acestea conţin condiţii de eligibilitate suplimentare celor cuprinse la art. 37
şi art. 16 alin. (3) din legea fundamentală, pe care legiuitorul le-a
reglementat în scopul stabilirii unor limite pentru prevenirea exercitării
abuzive a drepturilor electorale şi pentru a candida şi a fi ales un candidat
care se bucură de o anumită susţinere şi minimă credibilitate din partea
populaţiei cu drept de vot din circumscripţia pentru care candidează, la fel
cum şi candidaţii propuşi de partidele politice beneficiază de susţinerea
partidului pe a cărui listă candidează. Prin urmare, câtă vreme o persoană nu
îndeplineşte condiţiile legale de eligibilitate stabilite pentru acceptarea
candidaturii sale, nu se poate vorbi de o încălcare a dreptului de a fi ales,
prevăzut de art. 37 şi 38 din Constituţie, în condiţiile în care art. 16 alin.
(3) din aceasta stabileşte că „funcţiile şi demnităţile publice, civile sau
militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii (...)". In plus,
Guvernul apreciază că în cauză nu se pune problema neconstituţionalităţii
dispoziţiilor legale criticate, ci este vorba de o problemă strict de
interpretare şi aplicare a acestora, în raport cu situaţia de fapt ce urmează a
fi reţinută de către instanţa de judecată.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile art. 121 alin. (1) din Legea nr. 33/2007 privind
organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European sunt
constituţionale. Acestea nu fac decât să transpună în planul legii organice
ceea ce dispun art. 16 şi 38 din Constituţie, invocate, care lasă la nivelul de
reglementare a legii stabilirea condiţiilor în care urmează să fie exercitate
drepturile electorale. In consecinţă, instituirea unui număr de semnături
necesar înscrierii unui candidat la alegerile parlamentare europene reprezintă
o garanţie a exercitării dreptului de a fi ales, prin descurajarea eventualelor
candidaturi abuzive, de natură să împiedice buna desfăşurare şi finalizarea
procesului electoral, dar exprimă şi cerinţa ca propunerea candidaturii să fie
reprezentativă. Se arată totodată că situaţia candidaţilor independenţi în
alegeri este obiectiv diferită de cea a candidaţilor susţinuţi de un partid
politic, astfel că nu se poate susţine încălcarea principiului egalităţii de
tratament juridic. Este invocată, în sensul celor susţinute, jurisprudenţa
Curţii Constituţionale în materie, de exemplu hotărârile nr. 37/1996 şi nr.
71/1996, prin care s-a reţinut, în esenţă, că alegerile pot avea loc numai cu
respectarea procedurii electorale instituite prin lege, inclusiv deci a
condiţiilor stabilite pentru depunerea candidaturii, ceea ce nu este de natură
să vină în conflict cu dreptul constituţional de a fi ales.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile autoarei excepţiei, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 121'alin. (1) din Legea
nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul
European, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 16
ianuarie 2007, introduse prin art. I pct. 13 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 11/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 33/2007
privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 4 martie
2009. Textul de lege criticat are următorul conţinut:
Art. 121 alin. (1): „(1) Poate candida ca
independent cetăţeanul român sau cetăţeanul altui stat membru al Uniunii
Europene care are dreptul de a fi ales şi este susţinut de cel puţin 100.000 de
alegători. Cererea de admitere a candidaturii independente se depune la Biroul
Electoral Central, în 4 exemplare, însoţită de un exemplar al listei de
susţinători, cu cel puţin 60 de zile înainte de ziua de referinţă."
In opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate,
textul de lege menţionat contravine dispoziţiilor fundamentale ale art. 16 - Egalitatea
în drepturi, art. 37 - Dreptul de a fi ales şi ale art. 38 - Dreptul
de a fi ales în Parlamentul European.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că aceasta urmează să fie respinsă ca neîntemeiată, pentru cele ce se
vor arăta în continuare.
Dispoziţiile art. 121 alin. (1) din Legea nr. 33/2007 privind
organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European instituie
pentru cetăţeanul român sau cetăţeanul altui stat membru al Uniunii Europene
care doreşte să candideze la alegerile pentru Parlamentul European condiţia
depunerii la Biroul Electoral Central a listei cuprinzând semnăturile a cel
puţin 100.000 de alegători, alături de cererea sa de admitere a candidaturii
independente. Aşadar, textul de lege stabileşte în mod expres o cerinţă
suplimentară dreptului de a fi ales, prevăzut de art. 37, respectiv art. 38 din
Constituţie, ceea ce, în opinia autoarei excepţiei, este de natură a încălca
tocmai acest drept fundamental, precum şi principiul egalităţii cetăţenilor în
faţa legii, având în vedere că pentru cei maxim 43 de candidaţi aflaţi pe lista
unui partid politic legea instituie un număr total de numai 200.000 de
semnături ale susţinătorilor cu drept de vot.
Curtea constată că dreptul de a fi ales, prevăzut de
art. 37 alin. (1) din Constituţie, pentru alegerile privind Camera Deputaţilor,
Senat, respectiv pentru funcţia de Preşedinte al României şi care, raportat la
alegerile în Parlamentul European, este consacrat de art. 38 din Legea
fundamentală, stabileşte la nivel constituţional vocaţia de a fi ales a
oricărui cetăţean cu drept de vot care îndeplineşte totodată condiţiile
stabilite de art. 16 alin. (3) din Constituţie, adică are cetăţenia română şi
domiciliul în ţară, şi căruia nu îi este interzisă asocierea în partide
politice, potrivit art. 40 alin. (3) din Legea fundamentală. Alin. 2 al
aceluiaşi art. 37 stabileşte condiţiile de vârstă pe care candidaţii trebuie să
le îndeplinească, raportat la fiecare dintre cele 3 tipuri de mandate prevăzute
în text, respectiv pentru Camera Deputaţilor, Senat şi Preşedintele României.
Art. 16, consacrat principiului egalităţii în drepturi, completează cadrul
constituţional ce configurează dreptul de a fi ales în sensul că la alin. (3)
legiuitorul constituant a prevăzut expres faptul că „funcţiile şi
demnităţile publice (...) pot fi ocupate, în condiţiile legii, (...)", în
acest context fiind garantată şi egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi
pentru ocuparea unor astfel de funcţii şi demnităţi.
Sistemul electoral este reglementat, potrivit art. 73
alin. (3) lit. a) din Legea fundamentală, prin lege organică, astfel că Legea
nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul
European, criticată, reprezintă expresia normei constituţionale indicate şi
totodată opţiunea legiuitorului în materie. Aşadar, prevederile acestui act
normativ se circumscriu cadrului constituţional general configurat de art. 37
şi 38 din Legea fundamentala şi reglementează, la nivelul legii organice,
condiţiile de desfăşurare a alegerii membrilor din România în Parlamentul
European, ca modalitate concretă de exercitare a dreptului de vot şi a
dreptului de a fi ales.
Or, premisa normei juridice stabilite de art. 121
alin. (1) din Legea nr. 33/2007 o constituie tocmai condiţia generală,
constituţională, potrivit căreia candidatul independent la alegerile pentru
Parlamentul European trebuie mai întâi să fie titularul dreptului subiectiv de
a fi ales, deci se presupune că are vocaţia exercitării acestui drept, urmând
ca, pentru exercitarea în concret a dreptului, să îndeplinească cerinţa
suplimentară de depunere la Biroul Electoral Central a listei cu semnăturile a
cel puţin 100.000 de alegători, alături de cererea de admitere a candidaturii
sale şi alte acte necesare. O astfel de condiţie suplimentară nu vine în
contradicţie cu dreptul de a fi ales, invocat de autoarea excepţiei, de vreme
ce existenţa acestui drept este o condiţie preliminară, sine qua non, fără
de care accesul la întreaga procedură electorală este imposibil. Totodată,
condiţia legală privind depunerea listei cu cel puţin 100.000 de semnături ale
susţinătorilor cu drept de vot nu are efectul golirii de conţinut a dreptului
de a fi ales, cum susţine autoarea excepţiei. Trăsătura esenţială a oricărui
mandat dobândit în urma exprimării prin sufragiu a voinţei politice a
electoratului o constituie reprezentativitatea sa. Indiferent că este vorba de
alegeri locale, parlamentare, prezidenţiale sau euro-parlamentare, sistemul
electoral naţional prevede, în esenţă, aceeaşi condiţie: depunerea unei liste
cu semnături de adeziune. Acest criteriu de preselectare a candidaţilor este
unul obiectiv şi rezonabil, aplicabil în condiţii de egalitate de
tratament'fiecăreia dintre cele două categorii de participanţi la alegeri:
candidaţii independenţi, pe de o parte, şi cei propuşi pe lista unui partid' politic,
pe de altă parte. Instituirea condiţiei legale privind depunerea listei cu
semnături reprezintă' o modalitate prin care candidatul la o funcţie sau
demnitate publică îşi dovedeşte potenţialul de reprezentativitate şi arată, în
acelaşi timp, preocuparea legiuitorului de a preveni exercitarea abuzivă a
dreptului de a fi ales, pe de o parte, dar şi de a asigura, pe de altă parte,
accesul efectiv la exerciţiul acestui drept persoanelor eligibile comunitar
care fntr-adevăr beneficiază de credibilitatea şi susţinerea electoratului,
astfel încât să existe şanse reale de reprezentare a acestuia în forul
legislativ european.
De altfel, Curtea Constituţională a reţinut în
jurisprudenţa sa, de exemplu Hotărârea nr. 37 din 2 octombrie 1996, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 4 octombrie 1996 şi
Hotărârea nr. 71 din 16 octombrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 258 din 24 octombrie 1996, că, deşi o propunere de
candidat nu poate privi, potrivit Constituţiei, ' decât o persoană ce
întruneşte condiţiile constituţionale de eligibilitate, totuşi alegerile
(pentru funcţia de Preşedinte al României) pot avea loc numai cu respectarea
procedurii electorale (instituite prin Legea nr. 69/1992 pentru alegerea
Preşedintelui României) adoptate în temeiul art. 72 alin. (3) lit. a) din
Constituţie. De aceea depunerea candidaturii face parte din procedura
electorală, asa încât cerinţa prevăzută de art. 3 alin. (2) şi ale art. 9 alin.
(2) lit. c) din Legea nr. 69/1992 pentru alegerea Preşedintelui României ca
propunerea candidaturii să fie reprezentativă, având adeziunea a cel puţin
100.000 de susţinători, constituie o condiţie legală ce nu vine în conflict cu
dreptul constituţional al contestatorului de a fi ales.
Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate critică
dispoziţiile art. 121 alin. (1) din Legea nr. 33/2007 şi sub
aspectul încălcării principiului egalităţii în drepturi, prevăzut de art. 16
din Constituţie, considerând că sunt privilegiaţi candidaţii aflaţi pe lista
unui partid politic, care, deşi beneficiază de sprijinul logistic şi financiar
al acestuia, trebuie să depună o listă cu minimum 200.000 de semnături ale
susţinătorilor cu drept de vot, în timp ce unui candidat independent i se cer
cel puţin 100.000 de semnături, el fiind în mod evident dezavantajat.
Curtea nu poate reţine nici aceste critici de
neconstituţionalitate, deoarece, aşa cum a statuat în jurisprudenţa sa, „principiul
egalităţii cetăţenilor în drepturi presupune egalitatea de tratament juridic
pentru situaţii identice sau comparabile, după cum impune şi aplicarea unui
tratament juridic diferit, pentru situaţii care se deosebesc în mod obiectiv şi
rezonabil" (Decizia nr. 1.228 din 18 noiembrie 2008, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 12 decembrie 2008).
Or, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 33/2007, „membrii
din România în Parlamentul European se aleg pe baza de scrutin de listă,
potrivit principiului reprezentării proporţionale, şi pe baza de candidaturi
independente." Participanţii la alegeri sunt, pe de o parte, partidele
politice, organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale,
alianţele politice sau alianţele electorale şi, pe de altă parte, candidaţii
independenţi ce au calitatea de persoane eligibile comunitar, adică orice
cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene care are dreptul de a fi ales
pentru Parlamentul European, având domiciliul sau reşedinţa în România, în
conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 33/2007. In rândul competitorilor
electorali comunitari se remarcă, aşadar, două categorii distincte de
participanţi, diferite sub aspectul regimului juridic aplicabil, reprezentate
de partidele politice, organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor
naţionale, alianţele politice sau alianţele electorale şi persoanele fizice -
candidaţii independenţi. Or, art. 16 alin. (1) din Constituţie, invocat,
consacră egalitatea în drepturi a cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor
publice, fără privilegii şi fără discriminări, şi nu egalitatea între persoane
fizice, pe de o parte, şi persoane juridice, pe de altă parte. Ar fi contrar
înseşi normei fundamentale invocate să se pretindă uniformitate acolo unde
există diferenţe clare şi obiective de situaţie sau, după caz, de regim juridic
aplicabil.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate
de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 121 alin. (1) din Legea nr. 33/2007 privind
organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, excepţie
ridicată de Mihaela Mihai Neagu Mihaela în Dosarul nr. 3.673/2/2009 al Curţii
de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi