DECIZIE Nr.
780 din 7 noiembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 249 si art. 289 din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 6 din 4 ianuarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Marinela Mincă -
procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 249 şi 289 din Codul penal,
excepţie ridicată de Gheorghe Pop în Dosarul nr. 505/P/F/2004 al Curţii de Apel
Braşov - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Partea Marin Bîlc a depus la dosar o cerere prin care
solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea pregătirii apărării.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune cererii
formulate de autorul excepţiei.
Curtea, deliberând asupra cererii formulate, în temeiul
art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 156 din Codul de procedură civilă,
dispune respingerea acesteia.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă
jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 12 iunie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 505/P/F/2004, Curtea de Apel Braşov - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
249 şi 289 din Codul penal, excepţie ridicată de Gheorghe Pop în dosarul de
mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile
art. 249 şi 289 din Codul penal, prin trimitere la art. 145 şi 147 din acelaşi
cod, sunt neconstituţionale, deoarece asimilarea notarului public cu funcţia de
funcţionar public aduce atingere principiului egalităţii în faţa legii. Notarul
public ţine de esenţa unei profesii independente, neavând îndatoriri, sarcini
şi atribuţii specifice reglementate de dispoziţiile referitoare la statutul
funcţionarilor publici.
Curtea de Apel Braşov - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
deoarece prin circumstanţierea subiectului activ al infracţiunilor prevăzute şi
pedepsite de art. 249 şi 289 din Codul penal nu se aduce atingere principiului
egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor. Apreciază că dispoziţiile art. 73
alin. (3) lit. j) din Constituţie nu au incidenţă în cauză.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile
legale criticate, prin care sunt stabilite condiţiile în care un funcţionar sau
un funcţionar public poate răspunde penal pentru unele dintre faptele pe care
le-ar putea săvârşi în cadrul exercitării atribuţiilor de serviciu, nu
contravin principiului egalităţii în drepturi, fiind deopotrivă aplicabile
tuturor cetăţenilor aflaţi în aceeaşi situaţie.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile
legale criticate nu instituie privilegii sau discriminări, fiind aplicabile în
mod egal oricărei persoane care are calitatea de funcţionar sau funcţionar
public şi nu conţin în sine o reglementare care să creeze o inegalitate pe
criterii de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de
sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.
Definirea noţiunilor de funcţionar public şi de funcţionar este atributul legiuitorului.
Or, potrivit art. 3 şi 4 din Legea nr. 36/1995, notarul public este învestit să
îndeplinească un serviciu de interes public, actul întocmit de acesta purtând
sigiliu şi semnătură fiind asimilat actului ce emană de la o autoritate
publică. In sfârşit, dispoziţiile legale criticate nu contravin, în opinia
Avocatului Poporului, nici prevederilor art. 73 alin. (3) lit. j) din
Constituţie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate
ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992,
să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 249 şi 289 din Codul penal, care au următorul
conţinut:
- Art. 249 - Neglijenţa în serviciu: „Încălcarea
din culpă, de către un funcţionar public, a unei îndatoriri de serviciu, prin
neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a cauzat o
tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat
ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă
patrimoniului acesteia ori o vătămare importantă intereselor legale ale unei
persoane, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă.
Fapta prevăzută în alin. 1, dacă a avut consecinţe
deosebit de grave, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani. ";
- Art. 289 - Falsul
intelectual: „Falsificarea unui înscris oficial cu
prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar aflat în exerciţiul
atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări
necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele
date sau împrejurări, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Tentativa se pedepseşte."
Autorul excepţiei de
neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt
încălcate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare
la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, ale art. 73 alin. (3) lit. j)
referitoare la reglementarea prin lege organică a statutului funcţionarilor
publici, ale art. 126 alin. (5) referitoare la interdicţia înfiinţării de
instanţe extraordinare, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 289 din Codul penal au mai fost supuse
controlului de constituţionalitate, ca şi în prezenta cauză, sub aspectul
determinării conţinutului şi a înţelesului noţiunii de funcţionar public, şi
eventuala contrarietate a acestora cu prevederile din Legea fundamentală şi din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
invocate. Astfel, prin Decizia nr. 176 din 18 iunie 2002, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 24 iulie 2002, Curtea a respins ca neîntemeiată
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 147, 246 şi 289 din
Codul penal.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi,
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziei mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 249 şi art. 289 din Codul penal, excepţie ridicată de
Gheorghe Pop în Dosarul nr. 505/P/F/2004 al Curţii de Apel Braşov - Secţia
penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 noiembrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru