DECIZIE Nr.
765 din 12 mai 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 318 alin. 1 teza a doua si art. 319
alin. 2 teza întai din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 394 din 11 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Doina Suliman -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 alin. 1 teza a doua şi art. 319
alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Adrian
Vlad Andonie şi Constantin Elisei în Dosarul nr. 3.821.1/102/2007 al Curţii de
Apel Târgu-Mureş - Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori
şi familie.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 29 ianuarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 3.821.1/102/2007, Curtea de Apel Târgu-Mureş - Secţia civilă, de
muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318
alin. 1 teza a doua şi art. 319 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură
civilă.
Excepţia a fost ridicată de Adrian Vlad Andonie şi
Constantin Elisei într-o cauză având ca obiect o contestaţie în anulare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că dispoziţiile art. 318 alin. 1 teza a
doua şi art. 319 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă încalcă
prevederile constituţionale ale art. 20 şi art. 21 alin. (3), precum şi
prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale. In acest sens, arată că, „potrivit
acestor texte legale, o hotărâre irevocabilă susceptibilă de executare silită
poate fi desfiinţată «oricând înainte de executare», fiind astfel vorba de o
condiţie pur potestativă din partea debitorului şi, pe cale de consecinţă, de
un termen de atac vădit neprecizat".
Instanţa de judecată consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că textul de lege criticat este constituţional.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 318 alin. 1 teza a doua şi art. 319 alin. 2 teza
întâi din Codul de procedură civilă, cu următorul conţinut:
- Art. 318 alin. 1 teza a doua: „Hotărârile
instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată
este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând
recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze
vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.";
- Art. 319 alin. 2 teza întâi: „Contestaţia se
poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei,
până la împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin. 1 lit. b) sau c). Impotriva
hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare
silită, contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când
contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la
data când hotărârea a rămas irevocabilă."
Autorii excepţiei susţin că aceste texte de lege
încalcă prevederile constituţionale ale art. 20 - Tratatele internaţionale
privind drepturile omului şi ale art. 21 alin. (3) -Accesul liber la
justiţie, precum şi prevederile art. 6 paragraful 1 - Dreptul la un
proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că asupra dispoziţiilor art. 318 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, raportate la prevederile constituţionale şi convenţionale invocate şi
în prezenta cauză, s-a mai pronunţat, spre exemplu, prin Decizia nr. 387 din 30
septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
1.041 din 10 noiembrie 2004.
Cu acel prilej, Curtea a reţinut că acest text de lege
reglementează contestaţia în anulare specială, care este o cale de atac
extraordinară, ce se poate exercita în cazurile limitativ prevăzute de lege
numai împotriva hotărârilor pronunţate de instanţele de recurs.
Aceste dispoziţii de lege nu contravin prevederilor
constituţionale invocate, întrucât, potrivit jurisprudenţei constante a
instanţei constituţionale, dacă legiuitorul este suveran în a reglementa
diferit în situaţii diferite accesul la o cale ordinară de atac, fără ca prin
aceasta să fie afectat liberul acces la justiţie, a fortiori o atare
concluzie se impune atunci când în discuţie este accesul la o cale
extraordinară de atac, care, prin definiţie, are caracter de excepţie şi deci
poate fi valorificată numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege,
în caz contrar existând riscul producerii unor perturbări majore ale
stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice. De asemenea, aceste
dispoziţii de lege constituie o garanţie a aplicării art. 6 paragraful 1 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în
scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părţilor, prin care s-ar tinde
la tergiversarea nejustificată a soluţionării unui proces.
Atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în această
decizie îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind
elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Nu poate fi reţinută nici critica de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 319 alin. 2 teza întâi din Codul de
procedură civilă care stabilesc că, în cazul hotărârilor judecătoreşti
susceptibile de executare silită, contestaţia în anulare se poate face oricând
înainte de începutul executării silite. Acest fapt nu înseamnă că nu există o
limitare în timp a introducerii contestaţiei, în condiţiile în care dreptul de
a cere executarea silită poate fi exercitată doar în termenul general de
prescripţie prevăzut de lege.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1- 3,
al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 318 alin. 1 teza a doua şi art. 319 alin. 2 teza întâi din
Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Adrian Vlad Andonieşi
Constantin Elisei în Dosarul nr. 3.821.1/102/2007 al Curţii de Apel Târgu-Mureş
- Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman