DECIZIE Nr.
765 din 7 noiembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 79 alin. (4) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 963 din 30 noiembrie 2006
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu -
judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (1) teza întâi din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile
publice, excepţie ridicată de Augustin Boariu în Dosarul nr. 17.520/2005 al
Judecătoriei Cluj-Napoca.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, cu referire la
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 11 aprilie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 17.520/2005, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79
alin. (1) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, excepţie
ridicată de Augustin Boariu în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că obligarea conducătorului unui
autovehicul, suspectat că se află în stare de ebrietate, de a produce o probă
biologică împotriva sa este în contradicţie cu textele constituţionale şi din
actele internaţionale, potrivit cărora acuzatul poate să-şi formuleze apărările
faţă de acuzaţiile care i se aduc, fără a contribui la propria incriminare. In
opinia autorului excepţiei simpla constatare a valorii alcoolemiei, în afara
cadrului procesual, printr-un buletin de analiză toxicologică, indiferent de
denumire, nu poate avea valoarea unui mijloc de probă, deoarece excedează cadrului
urmăririi penale.
Judecătoria Cluj-Napoca apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
întrucât textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituţionale
invocate de autorul excepţiei. Arată că recoltarea de probe biologice
reprezintă un mod de constatare a infracţiunii şi nu se poate realiza decât cu
acordul expres al persoanei în cauză, care are posibilitatea contestării
rezultatelor buletinului de analiză toxicologică.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că textele
de lege criticate nu încalcă dispoziţiile din Legea fundamentală invocate,
astfel încât excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că textul de lege
criticat nu conţine norme contrare dreptului părţilor interesate de a se adresa
justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor
legitime, de a beneficia de un proces echitabil, precum şi de judecarea cauzei
lor într-un termen rezonabil.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2),'ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit încheierii de sesizare
a Curţii, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 79
alin. (1) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, care
incriminează fapta constând în conducerea pe drumurile publice a unui
autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de
peste 0,80 g/l alcool pur în sânge ori o concentraţie ce depăşeşte 0,40 mg/l
alcool pur în aerul expirat. Din examinarea susţinerilor autorului excepţiei se
constată însă că acesta critică în realitate prevederile alin. (4) al art. 79
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, potrivit cărora „Refuzul,
împotrivirea sau sustragerea unei persoane care conduce pe drumurile publice un
autovehicul sau tramvai de a se supune recoltării probelor biologice în vederea
stabilirii alcoolemiei ori a consumului de produse sau substanţe stupefiante
ori a medicamentelor cu efecte similare acestora sau testării aerului expirat
se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani". In legătură cu aceste
dispoziţii se susţine că prin constrângerea impusă conducătorului unui
autovehicul „de a produce o probă biologică împotriva sa" se încalcă
prevederile constituţionale, precum şi cele din actele internaţionale invocate.
Aşa fiind, Curtea urmează să se pronunţe asupra
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (4) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 958 din 28 decembrie 2002.
In motivarea excepţiei se invocă încălcarea
dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3) privind dreptul la
un proces echitabil, în art. 22 alin. (1) referitoare
la dreptul persoanei la viaţă şi la integritate fizică
şi psihică, în art. 23 alin. (11) şi (12) privitoare la prezumţia de
nevinovăţie şi la legalitatea pedepsei, precum şi în art. 24 privind dreptul la
apărare.
Se invocă, de asemenea, încălcarea art. 6 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind
dreptul la un proces echitabil, şi a art. 14 paragraful 3 lit. g) din Pactul
privind drepturile civile şi politice, potrivit căruia orice persoană acuzată
de comiterea unei infracţiuni are dreptul să nu fie silită să mărturisească
împotriva sa înseşi sau să se recunoască vinovată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că s-a mai pronunţat în jurisprudenta sa
asupra constituţionalităţii art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002, în raport de prevederile constituţionale ale art. 22
alin. (1) şi (2) şi ale art. 23 alin. (11), invocate şi în prezenta cauză, şi
cu o motivare similară. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 493 din 29
septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 31 octombrie 2005, Curtea a
statuat, pentru considerentele acolo reţinute, că art. 79 alin. (4) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu încalcă dispoziţiile
constituţionale ale art. 22 alin. (1) şi (2) referitoare la dreptul persoanei
la viaţă şi la integritate fizică şi psihică şi nici pe cele ale art. 23 alin.
(11) referitoare la prezumţia de nevinovăţie şi la
legalitatea pedepsei.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate prin decizia menţionată îşi păstrează
valabilitatea şi în prezenta cauză.
Nu poate fi reţinută nici susţinerea autorului
excepţiei în sensul că recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii
alcoolemiei ar însemna obligarea conducătorului auto la producerea unei probe
împotriva lui însuşi. Cu privire la acest aspect, Curtea Europeană a
Drepturilor Omului a reţinut în jurisprudenta sa că dreptul persoanei de a nu
se autoincrimina nu este absolut, „nu se extinde la utilizarea datelor ce pot
fi obţinute de la acuzat recurgând la puteri coercitive care există independent
de voinţa suspectului, de exemplu, documente ridicate pe baza unui mandat,
prelevări de aer expirat, de sânge şi de urină, ca şi de ţesuturi corporale în
vederea analizei ADN-ului" (Cazul Saunders
împotriva Regatului Unit, 1996). Aşa fiind, Curtea
constată că este neîntemeiată critica formulată în prezenta cauză, referitoare
la încălcarea art. 14 paragraful 3 lit. g) din Pactul privind drepturile civile
şi politice, potrivit căruia orice persoană acuzată de comiterea unei
infracţiuni are dreptul să nu fie silită să mărturisească împotriva sa înseşi
sau să se recunoască vinovată.
In plus, în prezenta cauză este invocată şi încălcarea
dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la apărare, în legătură cu care
Curtea constată că nu sunt lezate prin textele de lege criticate, întrucât cel
în cauză are deplina libertate de a uza, fără nicio îngrădire, de toate
garanţiile ce caracterizează aceste drepturi.
Pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Augustin
Boariu în Dosarul nr. 17.520/2005 al Judecătoriei Cluj-Napoca.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 noiembrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta