DECIZIE Nr.
749 din 12 mai 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza
aparate de marcat electronice fiscale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 379 din 4 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza
aparate de marcat electronice fiscale, excepţie invocată de Societatea
Comercială „Branska Prod" - S.R.L. în Dosarul nr. 11.625/325/2007 al
Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare
este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
excepţiei ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 9 decembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 11.625/325/2007, Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de
contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza
aparate de marcat electronice fiscal. Excepţia a fost invocată de
Societatea Comercială „Branska Prod" - S.R.L, într-o cauză având ca obiect
plângerea împotriva unui proces-verbal de contravenţie emis de Garda Financiară
Timiş.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că termenul de 3 luni în care se instituie suspendarea
activităţii unui agent economic care nu şi-a îndeplinit obligaţia referitoare
la utilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale sau emiterea bonurilor
fiscale în condiţiile legii este neconstituţional, pe de o parte, pentru că
legea-cadru în materie de contravenţii, şi anume Ordonanţa Guvernului nr.
2/2001, nu impune un termen minimal sau maximal al duratei sancţiunii
complementare, iar pe de altă parte, pentru că nu există un control al
instanţei de judecată asupra acestui termen, în sensul reducerii acestuia.
Sancţiunea suspendării activităţii agentului economic care nu s-a dotat cu
aparate de marcat electronice fiscale este mai blândă faţă de aceeaşi sancţiune
impusă unui agent economic care nu a utilizat aceste aparate, deoarece, în
prima situaţie, durata suspendării poate fi mai mică de 3 luni, în funcţie de
diligenta agentului economic de a face să înceteze situaţia care a generat
sancţiunea.
Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi-a exprimat opinia în
sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, invocând în acest sens
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 14 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor
economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, având
următorul cuprins:
„(1) Neîndeplinirea obligaţiei agenţilor economici
prevăzuţi la art. 1 de a se dota cu aparate de marcat electronice fiscale la
termenele prevăzute la art. 6 atrage şi suspendarea activităţii unităţii până
la momentul înlăturării cauzelor care au generat aceasta.
(2) Nerespectarea de către agenţii economici a
prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat
electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate
sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale
şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacţiile
efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ştergerii memoriei
operative, atrage şi suspendarea activităţii unităţii pe o perioadă de 3
luni."
Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la
prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi, art.
20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 -Accesul liber
la justiţie, art. 24 - Dreptul la apărare, art. 44 alin. (1) referitor la
garantarea dreptului de proprietate şi a creanţelor asupra statului, alin. (2)
teza întâi privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii private, alin. (8)
referitor la averea dobândită licit şi alin. (9) privind bunurile destinate,
folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii, art. 45 - Libertatea
economică, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi, precum şi art. 135 alin. (1) privind caracterul de economie de piaţă
al economiei României şi alin. (2) lit. a) referitoare la obligaţia statului de
a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului
favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
Examinând excepţia, Curtea constată următoarele:
Prevederile art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 28/1999 au mai făcut obiect al controlului de
constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale
invocate şi în prezenta cauză, şi cu aceeaşi motivare.
Astfel, prin Decizia nr. 571 din 7 iunie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 464 din 10 iulie
2007, Curtea a statuat, invocând jurisprudenţa sa anterioară, că măsura dispusă
de textul de lege criticat este justificată de imperativul protejării
interesului social şi al ordinii de drept, prin adoptarea unor măsuri specifice
de preîntâmpinare şi sancţionare a faptelor care generează sau ar putea genera
fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală. De asemenea, s-a
arătat că agentul economic în activitatea căruia s-a constatat săvârşirea unei
contravenţii nu poate invoca principiul libertăţii economice, în condiţiile în
care acesta nu a respectat prevederile legale.
In legătură cu invocarea încălcării prevederilor art.
135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, s-a reţinut, în decizia menţionată, că,
într-adevăr, potrivit acestui text, statul trebuie să asigure libertatea
comerţului, protecţia concurenţei loiale, precum şi crearea cadrului favorabil
pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, dar cu respectarea
dispoziţiilor legale în materie. Or, în acest domeniu, cadrul legislativ îl
constituie însăşi reglementarea criticată, astfel că şi această susţinere
urmează a fi înlăturată.
Intrucât criticile de neconstituţionalitate privesc
aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură
să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţiile şi
considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în
cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind
obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice
fiscale, excepţie invocată de Societatea Comercială „Branska Prod" -
S.R.L. în Dosarul nr. 11.625/325/2007 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială
şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie