Decizia Nr.741 din 20.09.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniel-Liviu Arcer.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Lucia Iunian în Dosarul nr. 4.454/3/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 500D/2012.La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, avocatul Călin Valentin Toma, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul părţii prezente, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001. În acest sens, susţine că aceste prevederi de lege încalcă art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în măsura în care dreptul la acţiune se naşte ulterior împlinirii termenului de prescripţie prevăzut de articolul de lege criticat. Astfel, arată că art. 45 alin. (5) este neconstituţional în privinţa situaţiilor în care, la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, titularul dreptului subiectiv nu cunoştea şi nici nu ar fi putut cunoaşte fapta ilicită. Depune note scrise la dosar.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 23 ianuarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 4.454/3/2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Lucia Iunian într-o cauză având ca obiect constatarea nulităţii absolute a unui contract de vânzare-cumpărare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate sunt, în parte, neconforme cu Constituţia şi aduc atingere accesului liber la justiţie, deoarece prescripţia curge numai de la momentul când persoana interesată a cunoscut sau trebuia să cunoască fapta ilicită.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că textul de lege criticat prevede un termen special, legea asigurând posibilitatea de valorificare a dreptului de către titularul său în cadrul unui termen impus de raţiuni sociale majore, ceea ce nu este similar cu îngrădirea accesului la justiţie.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, şi anume deciziile nr. 126/2009 şi nr. 239/2009.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, care prevăd că, „Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi.“Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia, Curtea reţine că autorul acesteia invocă neconstituţionalitatea prevederilor de lege menţionate din perspectiva momentului de la care începe să curgă termenul de prescripţie, apreciind că, „în cazul în care dreptul la acţiune se naşte după expirarea termenului prevăzut de art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, se ajunge în situaţia în care dreptul la acţiune se stinge înainte de a se naşte“, ceea ce înlătură dreptul la acţiune, respectiv dreptul de acces la justiţie.Aşadar, autorul criticii susţine că textul de lege criticat este neconstituţional în măsura în care dreptul la acţiune se naşte ulterior împlinirii termenului de prescripţie prevăzut prin art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.În acest context, Curtea constată că aspectele invocate de autorul excepţiei vizează probleme de aplicare a textului de lege criticat, ce excedează atribuţiilor Curţii Constituţionale, fiind de competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti.De altfel, Curtea constată că reglementarea criticată a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale, în acest sens, fiind, de exemplu, Decizia nr. 249 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 20 aprilie 2006, sau Decizia nr. 200 din 10 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 218 din 30 martie 2011.Prin aceste decizii, Curtea a statuat că „exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cărora li se subsumează şi instituirea unor termene“, iar „împrejurarea că persoana interesată, deşi cunoştea sau trebuia să cunoască termenul de introducere a acţiunii în constatarea nulităţii, precum şi consecinţele juridice ale nerespectării acestuia nu s-a conformat exigenţei legale, lipseşte de îndreptăţire critica reglementării în cauză, potrivit principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans.“Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Lucia Iunian în Dosarul nr. 4.454/3/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 septembrie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora