Decizia Nr.729 din 09.07.2012

referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 25 din 3 iulie 2012 privind revocarea doamnei Roberta Alma Anastase din funcţia de preşedinte şi de membru al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor*)
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 480 din 12 iulie 2012

Notă *) A se vedea și Opinia separată publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 483 din 13 iulie 2012.I. Cu Adresa nr. 1/1.015/RA din 3 iulie 2012, doamna Roberta Alma Anastase, în calitate de preşedinte al Camerei Deputaţilor, a trimis Curţii Constituţionale sesizarea referitoare la neconstituţionalitatea Hotărârii nr. 25 din 3 iulie 2012 privind revocarea doamnei Roberta Alma Anastase din funcţia de preşedinte şi de membru al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor.Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 4.530 din 4 iulie 2012, formând obiectul Dosarului nr. 1.178L/2/2012.Cu Adresa nr. 16/418 din 6 iulie 2012, Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal a înaintat Curţii Constituţionale, în temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. c) din Constituţie, sesizarea referitoare la neconstituţionalitatea Hotărârii nr. 25 din 3 iulie 2012 privind revocarea doamnei Roberta Alma Anastase din funcţia de preşedinte şi de membru al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor. La sesizare a fost anexat tabelul nominal cu cei 58 de deputaţi, semnatari ai sesizării de neconstituţionalitate. Autorii sesizării sunt următorii: Roberta Alma Anastase, Daniel Buda, Cristian Alexandru Boureanu, Raluca Turcan, Ioan Oltean, Mircea-Nicu Toader, Sever Voinescu-Cotoi, Marius-Sorin Göndör, George Ionescu, William Gabriel Brînză, Lucian Nicolae Bode, Alin Silviu Trăşculescu, Iosif Ştefan Drăgulescu, Gheorghe Ialomiţianu, Mihai Stroe, Valeriu Tabără, Nicuşor Păduraru, Constantin Severus Militaru, Costică Canacheu, Adrian Bădulescu, Mihai Cristian Apostolache, Florian Daniel Geantă, Dan-Radu Zătreanu, Samoil Vîlcu, Cristian Petrescu, Mihai Surpăţeanu, Valeriu Alecu, Gabriel Andronache, Maria Stavrositu, Cristina Elena Dobre, Doiniţa-Mariana Chircu, Răzvan Mustea-Şerban, Theodor Paleologu, Valerian Vreme, Constantin Dascălu, Iulian Vladu, Clement Negruţ, Adrian Gurzău, Constantin Chirilă, Carmen Axenie, Ioan Nelu Botiş, Sorin Ştefan Zamfirescu, Petru Călian, Viorel Balcan, Gelu Vişan, Tinel Gheorghe, Mihai Marian Dan, Adrian Rădulescu, Vasile Gherasim, Cristian-Ion Burlacu, Cătălin Ovidiu Buhăianu-Obuf, Ioan Balan, Marius-Cristinel Dugulescu, Mihai Doru Oprişcan, Florin Postolachi, Dănuţ Liga, Eugen Bădălan şi Teodor Marius Spînu.Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 4.701 din 7 iulie 2012, formând obiectul Dosarului nr. 1.208L/2/2012.II. Obiectul sesizărilor îl constituie Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 25 din 3 iulie 2012 privind revocarea doamnei Roberta Alma Anastase din funcţia de preşedinte şi de membru al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 4 iulie 2012, având următorul cuprins: ARTICOL UNIC Camera Deputaţilor hotărăşte revocarea doamnei Roberta Alma Anastase din funcţia de preşedinte şi de membru al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor. III. În motivarea sesizărilor, având conţinut asemănător, autorii acestora susţin că hotărârea contestată a fost adoptată fără a exista vreo solicitare din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal din cadrul Camerei Deputaţilor, fiind încălcate prevederile art. 64 alin. (5) din Constituţie, precum şi cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 602 din 14 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 18 noiembrie 2005. Potrivit acestei decizii, la alegerea membrilor Biroului permanent al fiecărei Camere, inclusiv a preşedintelui, precum şi la revocarea lor înainte de expirarea mandatului, se ţine seama de criteriul configuraţiei politice a fiecărei Camere. Reglementarea revocării preşedintelui Camerei Deputaţilor nu poate contraveni principiului configuraţiei politice, prin aceasta înţelegându-se compunerea fiecărei Camere rezultate din alegeri, pe baza proporţiei pe care grupurile parlamentare o deţin în totalul membrilor Camerei respective. Curtea a mai reţinut, cu acelaşi prilej, că votul acordat preşedintelui Camerei este un vot politic, care nu poate fi anulat decât în cazul în care grupul care l-a propus cere revocarea politică a acestuia.În lipsa unei asemenea cereri aparţinând Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal din cadrul Camerei Deputaţilor, autorii sesizării consideră că hotărârea contestată nu poate fi decât neconstituţională.Hotărârea nr. 25 din 3 iulie 2012 contravine, de asemenea, prevederilor art. 66 alin. (3) din Constituţie, deoarece a fost adoptată de Camera Deputaţilor într-o sesiune extraordinară a cărei convocare nu a fost făcută însă de preşedintele acestei Camere. Este adevărat că, anterior, preşedintele Camerei convocase Camera într-o sesiune extraordinară, dar cu o altă ordine de zi, care a fost epuizată, pe când şedinţa pentru revocarea preşedintelui Camerei Deputaţilor s-a desfăşurat după sesiunea extraordinară convocată în mod constituţional şi fără publicarea convocării sale în Monitorul Oficial al României.Autorii sesizării susţin că revocarea din funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor s-a hotărât pe baza unui raport al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, raport adoptat însă în absenţa preşedintelui Camerei, deci fără respectarea dreptului său la apărare, deşi acesta a fost solicitat. Astfel, pe data de 3 iulie 2012, pe baza propunerii Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a propus plenului Camerei Deputaţilor, convocată neconstituţional, sancţionarea disciplinară a preşedintelui Camerei Deputaţilor, sancţiune ce a fost şi aplicată. Această sancţiune s-a aplicat pentru o sesizare formulată în urmă cu aproape 6 luni de opoziţia parlamentară de atunci, în care erau reclamate o serie de presupuse nereguli referitoare la şedinţa comună a celor două Camere ale Parlamentului din data de 27 septembrie 2011, şedinţă condusă însă de un vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi nu de preşedintele acesteia. Or, nicio regulă constituţională sau regulamentară nu prevede revocarea preşedintelui Camerei Deputaţilor ca sancţiune disciplinară, motiv pentru care se consideră că „aşa-zisa sancţiune nu este o sancţiune, ci o măsură politică neconstituţională“.Dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea sesizărilor de neconstituţionalitate sunt cele ale art. 64 alin. (5), care prevăd că „birourile permanente şi comisiile parlamentare se alcătuiesc potrivit configuraţiei politice a fiecărei Camere“, şi ale art. 66 alin. (3), potrivit cărora „Convocarea Camerelor se face de preşedinţii acestora“. Este invocat, de asemenea, şi dreptul la apărare, reglementat de art. 24 din Constituţie.IV. În conformitate cu dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizările de neconstituţionalitate au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra acesteia.Preşedintele Camerei Deputaţilor a transmis, cu adresele nr. 1/1.040/VZ din 6 iulie 2012, respectiv nr. 1/1.072/VZ din 9 iulie 2012, punctele de vedere ale Biroului permanent al Camerei Deputaţilor referitoare la sesizarea ce constituie obiectul dosarelor nr. 1.178L/2/2012 şi nr. 1.208L/2/2012, adrese înregistrate la Curtea Constituţională cu nr. 4.703 din 7 iulie 2012, respectiv nr. 4.744 din 9 iulie 2012, prin care se susţin următoarele:1. Sesizările privind neconstituţionalitatea Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 25 din 3 iulie 2012 privind revocarea doamnei Roberta Alma Anastase din funcţia de preşedinte şi de membru al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor sunt inadmisibile, fiind invocate, în acest sens, două motive:a)Primul motiv vizează competenţa Curţii Constituţionale de a verifica conformitatea hotărârilor Camerei Deputaţilor cu prevederile constituţionale. Astfel, se arată că, la data la care Curtea a fost sesizată cu soluţionarea prezentelor cereri de neconstituţionalitate, instanţa de contencios constituţional nu mai avea în sfera sa de competenţă atribuţia de a se pronunţa asupra constituţionalităţii hotărârilor plenului Camerei Deputaţilor, a hotărârilor plenului Senatului şi a hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului. Dispoziţiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, care reglementau această atribuţie, au fost modificate prin articolul unic pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 38/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 445 din 4 iulie 2012, acestea având, în prezent, următorul conţinut: „(1) Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori.“În punctul de vedere transmis în Dosarul nr. 1.208L/2/2012 se arată că eliminarea acestei atribuţii legale a Curţii Constituţionale a constituit şi motivul pentru care sesizarea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal din Camera Deputaţilor, referitoare la neconstituţionalitatea Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 25 din 3 iulie 2012, a fost înregistrată, iniţial, la secretarul general al Camerei Deputaţilor, pentru ca apoi să fie restituită autorilor săi, cu precizarea că secretarul general al Camerei Deputaţilor are, potrivit ultimelor modificări aduse Legii nr. 47/1992 prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 38/2012, competenţa legală de a înregistra şi de a transmite Curţii numai sesizările referitoare la constituţionalitatea regulamentelor Parlamentului, nu şi alte sesizări referitoare la hotărâri ale Camerei Deputaţilor. b)În Dosarul nr. 1.178L/2/2012, preşedintele Camerei Deputaţilor învederează o altă cauză de inadmisibilitate, privitoare la calitatea procesuală a autorului sesizării. Se arată, în acest sens, că la data formulării sesizării de neconstituţionalitate înaintate Curţii Constituţionale - 4 iulie 2012 - doamna Roberta Alma Anastase nu mai deţinea funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor, astfel că, fără această calitate, nu mai are dreptul de a sesiza Curtea Constituţională în temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. c) din Constituţie.2. Faţă de motivele invocate de autorii sesizărilor, se arată, mai întâi, că Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 25 din 3 iulie 2012 a fost adoptată de plenul Camerei Deputaţilor cu 160 de voturi pentru şi un vot împotrivă, din 161 de voturi valabil exprimate, prezenţa fiind de 171 de deputaţi. Cât priveşte pretinsa încălcare a prevederilor art. 64 alin. (5) din Constituţie, potrivit cărora „birourile permanente şi comisiile parlamentare se alcătuiesc potrivit configuraţiei politice a fiecărei Camere“, se apreciază că acest text nu se referă la instituţia revocării, ci la faza alcătuirii birourilor permanente şi ale comisiilor parlamentare, astfel că nu pot fi reţinute aceste susţineri de neconstituţionalitate. Prevederile art. 66 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora „convocarea Camerelor se face de preşedinţii acestora“, trebuie interpretate, în situaţia revocării preşedintelui Camerei, în raport cu dispoziţiile art. 26 alin. (5) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, care prevăd că „preşedintele Camerei Deputaţilor căruia i s-a cerut revocarea nu poate conduce şedinţa biroului permanent sau cea a plenului în care se discută revocarea sa“. Totodată, prin Decizia nr. 1.630 din 20 decembrie 2011, Curtea Constituţională a reţinut posibilitatea „revocării Preşedintelui Senatului cu titlu de sancţiune juridică“, aceasta fiind o situaţie distinctă de revocarea la propunerea grupului parlamentar care l-a propus în această funcţie. Or, faţă de faptul că doamna Roberta Alma Anastase nu a participat la şedinţa Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor în care s-a adoptat raportul de revocare, precum şi faţă de argumentul potrivit căruia sancţiunea aplicată prin măsura revocării are legătură cu o sesizare formulată în urmă cu 6 luni, se arată că acestea nu aduc atingere niciunei prevederi constituţionale, deoarece Constituţia României nu reglementează procedurile interne pe baza cărora funcţionează comisiile parlamentare şi nici nu prevede vreun termen de aplicare a sancţiunilor. Art. 64 din Legea fundamentală oferă deplină independenţă celor două Camere ale Parlamentului de a se organiza şi de a funcţiona prin regulamente proprii, iar în jurisprudenţa sa (Decizia nr. 1.466 din 10 noiembrie 2009, Decizia nr. 710 din 6 mai 2009 sau Decizia nr. 209 din 7 martie 2012), Curtea a statuat constant că extinderea controlului de constituţionalitate şi asupra actelor de aplicare a regulamentelor ar reprezenta o încălcare a principiului autonomiei regulamentare şi o încălcare a competenţelor constituţionale ale Curţii. Aceasta a mai arătat cu acelaşi prilej că aplicarea regulamentului este o atribuţie a Camerei Deputaţilor, aşa încât contestaţiile deputaţilor privind actele concrete de aplicare a prevederilor regulamentare sunt de competenţa exclusivă a Camerei Deputaţilor. V. În temeiul art. 76 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, la data de 5 iulie 2012, Curtea Constituţională a solicitat secretarului general al Camerei Deputaţilor stenograma şedinţei Biroului permanent al Camerei Deputaţilor din data de 3 iulie 2012, şedinţă referitoare la încetarea statutului de membru al Biroului permanent şi preşedinte al Camerei Deputaţilor a doamnei Roberta Alma Anastase, decizia de convocare în sesiune extraordinară a Camerei Deputaţilor şi stenograma şedinţei Plenului Camerei Deputaţilor în care a fost adoptată Hotărârea nr. 25 din 3 iulie 2012, precum şi raportul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor din care rezultă motivele ce stau la baza propunerii de revocare a preşedintelui Camerei Deputaţilor. Cu Adresa nr. 51/2.996 din 9 iulie 2012, secretarul general al Camerei Deputaţilor a transmis la dosarul Curţii documentele solicitate mai sus, respectiv: – stenograma şedinţei Biroului permanent al Camerei Deputaţilor din ziua de marţi, 3 iulie 2012, ora 15,45; – Decizia de convocare a Camerei Deputaţilor în sesiune extraordinară pentru ziua de 3 iulie 2012, ora 21,15; – stenograma şedinţei Plenului Camerei Deputaţilor din 3 iulie 2012, ora 21,15; – Raportul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi nr. 31/966/2011/2012 asupra sesizării Grupurilor parlamentare ale PSD şi PNL din Camera Deputaţilor privind o presupusă încălcare a regulamentelor celor două Camere ale Parlamentului de către doamna Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedintele Camerei Deputaţilor, şi doamna deputat Maria Barna, preşedinte al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci.VI. La termenul de judecată din data de 9 iulie 2012, Curtea, observând identitatea de obiect al celor două sesizări, a dispus, în temeiul art. 164 din Codul de procedură civilă, coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992, conexarea Dosarului nr. 1.208L/2/2012 la Dosarul nr. 1.178L/2/2012, care a fost primul înregistrat. CURTEA, examinând sesizările de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, documentele suplimentare ataşate la dosar, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, conţinutul Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 25 din 3 iulie 2012, prin raportare la prevederile Constituţiei, şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, reţine următoarele: I. Pentru ca orice cerere sau sesizare adresată Curţii Constituţionale să poată fi supusă controlului de constituţionalitate într-una din formele prevăzute de art. 146 din Constituţie, aceasta trebuie să îndeplinească două condiţii preliminare şi obligatorii: să respecte cerinţele procedurale ce determină legalitatea sesizării şi să se circumscrie uneia dintre atribuţiile specifice Curţii Constituţionale, conferite de Legea fundamentală. În ce priveşte legalitatea sesizării sub aspectul calităţii procesuale a autorului sesizării, Curtea constată că a fost legal învestită. Astfel, referitor la Dosarul nr. 1.178L/2/2012, sesizarea privind neconstituţionalitatea Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 25 din 3 iulie 2012 a fost formulată de doamna Roberta Alma Anastase, în virtutea calităţii sale de preşedinte al Camerei Deputaţilor. Curtea Constituţională a mai analizat o speţă similară sub acest aspect, reţinând, prin Decizia nr. 1.630 din 20 decembrie 2011 referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a Hotărârii Senatului nr. 53 din 23 noiembrie 2011 privind constatarea încetării de drept a statutului de membru al Biroului permanent şi preşedinte al Senatului a domnului senator Mircea-Dan Geoană, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 2 februarie 2012, următoarele: „Curtea constată că autorul sesizării are calitate procesuală în cauză, întrucât sesizarea Curţii Constituţionale reprezintă unica posibilitate procedurală pe care o are preşedintele Senatului de a contesta o hotărâre a Plenului Senatului care priveşte funcţia sa; în aceste condiţii, a reţine lipsa calităţii procesuale de a contesta această hotărâre ar reprezenta o încălcare a liberului acces la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţia României. În plus, astfel cum rezultă din dosarul cauzei, sesizarea a fost formulată în aceeaşi zi în care a fost adoptată şi apoi publicată hotărârea contestată.“ Raportând aceste considerente la circumstanţele specifice cauzei de faţă, Curtea constată o identitate faptică, şi anume: autoarea sesizării a formulat cererea în aceeaşi zi în care a fost adoptată, în Plenul Camerei Deputaţilor, Hotărârea nr. 25 din 3 iulie 2012, prin care s-a hotărât revocarea sa din funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor. Această şedinţă a Plenului Camerei Deputaţilor a început, potrivit Deciziei de convocare a Camerei Deputaţilor în sesiune extraordinară pentru 3 iulie 2012 şi stenogramei acestei şedinţe, la ora 21,15. În aceeaşi zi de 3 iulie 2012, dar, în mod logic, ulterior acestui moment, autoarea sesizării a formulat prezenta sesizare, aceasta fiind înregistrată pe rolul Curţii Constituţionale sub nr. 4.530 din 4 iulie 2012, în aceeaşi zi în care a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 4 iulie 2012 Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 25 din 3 iulie 2012. Aşadar, cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1.630 din 20 decembrie 2011, mai sus redată, sunt valabile, ad similis, şi în cauza de faţă. În Dosarul nr. 1.208L/2/2012, Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal a formulat, în temeiul art. 146 lit. c) din Constituţie, sesizarea de neconstituţionalitate referitoare la aceeaşi Hotărâre nr. 25 din 3 iulie 2012 a Camerei Deputaţilor. În punctul de vedere trimis la dosar de Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, sub semnătura preşedintelui Camerei Deputaţilor, se arată că, iniţial, sesizarea a fost depusă la secretarul general al Camerei Deputaţilor pentru a fi transmisă Curţii Constituţionale, astfel cum dispune art. 27 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, fiind ulterior restituită autorului său, pe motivul lipsei de competenţă a Curţii de a soluţiona respectiva sesizare. Prin urmare, Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal a depus direct la Curtea Constituţională cererea sa privind constatarea neconstituţionalităţii Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 25 din 3 iulie 2012. Aşa fiind, în cauză se ridică problema respectării cerinţelor procedurale referitoare la sesizarea Curţii. Cu privire la acest aspect, Curtea s-a mai pronunţat, într-o situaţie similară, prin Decizia nr. 305 din 12 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 20 martie 2008, reţinând următoarele: „Sub acest aspect, Curtea constată că, deşi sesizarea grupului de senatori ai Partidului România Mare a fost depusă direct la Curtea Constituţională, contrar prevederilor art. 15 alin. (4) teza finală din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cărora sesizarea se trimite «de către secretarul general al Camerei respective», aceasta nu este o cauză de inadmisibilitate, ci una de neregularitate. În consecinţă, considerându-se legal învestită, Curtea va examina pe fond sesizarea ce face obiectul prezentului dosar.“ Având în vedere identitatea circumstanţială, sub aspectul examinat, dintre cauza de faţă şi cea la care se referă considerentele deciziei mai sus menţionate, Curtea constată că aceeaşi concluzie se impune şi în acest dosar. II. Sub aspectul competenţei Curţii Constituţionale de a se pronunţa asupra hotărârii în discuţie, Curtea constată că, în contextul cu totul special al circumstanţelor speţei, raportat la cadrul legislativ actual, se impune o analiză detaliată. Atribuţia Curţii Constituţionale de a se pronunţa asupra constituţionalităţii hotărârilor Plenului Camerei Deputaţilor, hotărârilor Plenului Senatului şi hotărârilor Plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului a fost reglementată de art. I pct. 1 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010. Această atribuţie a fost conferită prin lege organică, în temeiul art. 146 lit. l) din Constituţie, aflându-şi sediul în art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010. Prin Decizia nr. 53 din 25 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2011, Curtea Constituţională şi-a circumstanţiat noua atribuţie de control al constituţionalităţii hotărârilor Plenului Camerei Deputaţilor, hotărârilor Plenului Senatului şi hotărârilor Plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, reţinând, în acest sens, că „pot fi supuse controlului de constituţionalitate numai hotărârile Parlamentului, adoptate după conferirea noii competenţe, hotărâri care afectează valori, reguli şi principii constituţionale sau, după caz, organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang constituţional“. La data de 27 iunie 2012, Curtea Constituţională a fost sesizată cu obiecţia de neconstituţionalitate referitoare la neconstituţionalitatea Legii pentru modificarea alin. (1) al art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizare ce a constituit obiectul Dosarului nr. 1.155A/2012, cu termen de judecată stabilit pentru data de 9 iulie 2012. Modificarea legislativă reglementată de legea supusă controlului de constituţionalitate anterior promulgării viza eliminarea, din cuprinsul art. 27 alin. (1), a hotărârilor Plenului Camerei Deputaţilor, hotărârilor Plenului Senatului şi hotărârilor Plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, asupra cărora Curtea Constituţională avea competenţa a se pronunţa. Totodată, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 38/2012 pentru modificarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 445 din 4 iulie 2012, sunt modificate prevederile alin. (1) al art. 27 din Legea nr. 47/1992, în acelaşi sens în care dispuneau şi prevederile Legii pentru modificarea alin. (1) al art. 27 din Legea nr. 47/1992, aflate pe rolul Curţii Constituţionale pentru exercitarea controlului de constituţionalitate a priori. La şedinţa de plen din 9 iulie 2012, Curtea Constituţională a soluţionat, mai întâi, Dosarul nr. 1.155A/2012, având ca obiect sesizarea referitoare la neconstituţionalitatea Legii pentru modificarea alin. (1) al art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Prin Decizia nr. 727 din 9 iulie 2012, Curtea, cu majoritate de voturi, a admis obiecţia de neconstituţionalitate şi a constatat că „soluţia legislativă care exclude de la controlul de constituţionalitate hotărârile Parlamentului care afectează valori şi principii constituţionale este neconstituţională“. Potrivit art. 147 alin. (2) din Constituţie: „În cazurile de neconstituţionalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat să reexamineze dispoziţiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curţii Constituţionale“, iar alin. (4) al aceluiaşi articol prevede că „Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.“ Curtea Constituţională a statuat constant în jurisprudenţa sa, de pildă prin Decizia nr. 124 din 27 martie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 275 din 18 aprilie 2003, că deciziile pronunţate de instanţa de contencios constituţional îi sunt opozabile din momentul pronunţării lor, nu de la data publicării în Monitorul Oficial al României. Ar fi contrar înseşi raţiunii exercitării controlului de constituţionalitate de către o instanţă unică, specializată, ca aceasta, efectuând în concret acest tip de control, să procedeze altfel, întrucât s-ar putea ajunge la situaţii absurde, în care, de pildă, acelaşi act normativ sau aceleaşi dispoziţii dintr-un act normativ să fie declarate ca fiind neconstituţionale de două ori, punând sub semnul derizoriului efectele juridice ale deciziilor Curţii Constituţionale. Aşa fiind, la momentul pronunţării prezentei decizii, moment ulterior pronunţării Deciziei nr. 727 din 9 iulie 2012, Curtea Constituţională urmează să-şi aprecieze propria competenţă de a se pronunţa asupra constituţionalităţii hotărârilor Plenului Camerei Deputaţilor, hotărârilor Plenului Senatului şi hotărârilor Plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, luând în considerare, pe de o parte, prevederile articolului unic din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 38/2012 şi, pe de altă parte, soluţia pronunţată prin Decizia nr. 727 din 9 iulie 2012. Astfel, Curtea constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 38/2012 preiau aceeaşi soluţie legislativă reglementată de prevederile Legii pentru modificarea alin. (1) al art. 27 din Legea nr. 47/1992. Or, Curtea Constituţională, este, potrivit art. 142 alin. (1) din Legea fundamentală, garantul supremaţiei Constituţiei, ceea ce presupune, printre altele, rolul său activ ca instituţie fundamentală a statului de drept şi implicarea sa, în limitele Constituţiei, desigur, pentru asigurarea conformităţii întregului fond activ al legislaţiei cu normele şi principiile fundamentale. Concluzia firească ce poate fi desprinsă în urma analizării întregului context juridic al momentului, astfel cum a fost expus mai sus, nu poate fi, în sens constituţional, decât aceea a interpretării şi aplicării normelor juridice în vigoare în acord cu deciziile Curţii Constituţionale prin care se constată neconstituţionalitatea unor prevederi legale şi în conformitate cu efectele juridice specifice acestor decizii. Aşa fiind, pentru menţinerea stării de constituţionalitate a cadrului legislativ în vigoare şi incident în cauza de faţă, rezultă că instanţa de contencios constituţional se poate pronunţa asupra hotărârilor Parlamentului „care afectează valori şi principii constituţionale“. În consecinţă, Curtea Constituţională urmează să examineze dacă Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 25 din 3 iulie 2012, asupra neconstituţionalităţii căreia a fost legal sesizată să se pronunţe, se circumscrie, ca obiect, în sfera sa de competenţă, astfel cum aceasta este determinată prin Decizia nr. 727 din 9 iulie 2012. Curtea constată că revocarea din funcţie a preşedintelui Camerei Deputaţilor nu afectează, prin obiectul şi efectul juridic al unei asemenea hotărâri, valori şi principii constituţionale. În virtutea principiului autonomiei regulamentare a Parlamentului, consacrat de art. 64 alin. (1) din Constituţie, fiecare dintre cele două Camere ale Parlamentului are dreptul de a-şi reglementa, prin regulament, propriile reguli de organizare şi funcţionare, care, aşa cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 601 din 14 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.022 din 17 noiembrie 2005, sunt constituţionale în măsura în care respectă principiile constituţionale, îşi însuşesc cu fidelitate normele de organizare şi funcţionare stabilite expres în Constituţie şi privesc numai organizarea internă şi funcţionarea acestora. Hotărârile Parlamentului sunt acte juridice care exprimă voinţa parlamentarilor şi sunt adoptate în aplicarea şi cu respectarea prevederilor Regulamentului. Or, Curtea Constituţională a statuat constant în jurisprudenţa sa în materie că nu se poate pronunţa asupra actelor de aplicare a regulamentelor, întrucât aceasta ar echivala nu numai cu pronunţarea unor soluţii fără fundament constituţional, ci şi cu încălcarea principiului autonomiei regulamentare a Parlamentului. (A se vedea Decizia nr. 17 din 27 ianuarie 2000 privind constituţionalitatea Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 25 din 1 septembrie 1999 pentru alegerea vicepreşedinţilor, secretarilor şi chestorilor Camerei Deputaţilor, decizie publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 31 ianuarie 2000, unde s-a reţinut: „Camera Deputaţilor este unica autoritate publică ce deţine competenţa ca, în virtutea principiului autonomiei regulamentare, prevăzut în art. 61 alin. (1) din Constituţie, text conform căruia «Organizarea şi funcţionarea fiecărei Camere se stabilesc prin regulament propriu [...]», să interpreteze, ea însăşi, conţinutul normativ al regulamentului propriu şi să decidă asupra modului de aplicare a acestuia, respectându-se de fiecare dată, desigur, normele constituţionale aplicabile.“) În aceeaşi ordine de idei, Curtea a mai arătat că pentru rezolvarea contestaţiilor senatorilor, deputaţilor sau ale grupurilor parlamentare în legătură cu măsurile concrete de aplicare a regulamentelor Parlamentului urmează să se recurgă la folosirea căilor şi procedurilor exclusiv parlamentare. Mai mult, Curtea constată că Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 25 din 3 iulie 2012, având ca obiect revocarea din funcţie a preşedintelui Camerei Deputaţilor, este un act juridic cu caracter individual, care nu afectează valori şi principii constituţionale. Or, asemenea tipuri de acte juridice nu pot fi supuse controlului exercitat de Curtea Constituţională. Astfel de acte reprezintă manifestări politice care nu au caracter normativ, în sensul că nu conţin reglementări juridice de largă aplicabilitate şi cu efect juridic general sau circumscris unei categorii determinate de subiecte de drept, ci sunt acte juridice cu caracter individual şi cu scop politic, având ca obiect numiri, alegeri sau validări în funcţii. De altfel, înlocuirea unei persoane cu alta, cu respectarea procedurilor regulamentare, nu poate reprezenta o problemă de constituţionalitate. În lumina tuturor considerentelor expuse, Curtea constată că Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 25 din 3 iulie 2012 nu poate fi supusă controlului de constituţionalitate, deoarece, prin obiectul său de reglementare, nu se încadrează în sfera actelor parlamentare asupra căreia Curtea Constituţională se poate pronunţa. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. l) din Constituţie, al art. 1, 3, 10 şi 27 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea de neconstituţionalitate referitoare la Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 25 din 3 iulie 2012 privind revocarea doamnei Roberta Alma Anastase din funcţia de preşedinte şi de membru al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică preşedintelui Camerei Deputaţilor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Dezbaterea a avut loc la data de 9 iulie 2012 şi la aceasta au participat: Augustin Zegrean, preşedinte, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lăzăroiu, Mircea Ştefan Minea, Iulia Antoanella Motoc, Ion Predescu, Puskás Valentin Zoltán şi Tudorel Toader, judecători. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi