DECIZIE Nr.
721 din 7 mai 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 244 1, 282 si 299 din Codul de
procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 496 din 17 iulie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2441, 282 şi 299 din
Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ioana Mathe, Adrian Mathe şi
Cornelia Arhip în Dosarul nr. 2.959/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1
Bucureşti.
La apelul nominal se prezintă părţile Constantin
Cunescu şi Alexandru Cunescu, prin avocatul Monica Bădescu, lipsind celelalte
părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Avocatul prezent solicită respingerea excepţiei de
neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 18 noiembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 2.959/299/2008, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat
Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a
art. 2441, 282 şi 299 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Ioana Mathe, Adrian Mathe şi Cornelia Arhip.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii arată că dispoziţiile criticate încalcă prevederile art. 21
referitoare la liberul acces la justiţie, ale art. 48 privind dreptul persoanei
vătămate de o autoritate publică, precum şi dreptul la un proces echitabil
prevăzut de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale. Prin aplicarea textelor de lege criticate se
îngrădeşte dreptul persoanei de a se adresa justiţiei pentru apărarea
drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, în ceea ce priveşte
exercitarea căii de atac împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de
suspendare, împrejurare ce este de natură a contraveni şi principiului
egalităţii în drepturi, consacrat de art. 16 din Constituţie.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 2441, art. 282 şi art. 299 din Codul de
procedură civilă, texte de lege care au următorul conţinut:
- Art. 2441: „(1) Asupra suspendării
judecării procesului, instanţa se va pronunţa prin încheiere care poate fi
atacată cu recurs în mod separat, cu excepţia celor pronunţate în recurs.
(2) Recursul se poate declara cât timp durează
suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care
s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a respins
cererea de repunere pe rol a procesului.";
- Art. 282: „Hotărârile date în primă instanţă de
judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotărârile date în primă
instanţă de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel.
Impotriva încheierilor premergătoare nu se poate
face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt
cursul judecăţii.";
- Art. 299: „Hotărârile date fără drept de apel,
cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor
organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului. Dispoziţiile art.
282 alin. 2 sunt aplicabile în mod corespunzător."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că
textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în
art. 16, art. 21 şi art. 48, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că s-a mai pronunţat asupra unei critici asemănătoare. Astfel, prin
Decizia nr. 324 din 26 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 938 din 20 decembrie 2002, Curtea a statuat că
dispoziţiile art. 2441 nu conţin nicio dispoziţie discriminatorie,
regimul juridic diferit - constând în aceea că numai încheierea prin care s-a
dispus suspendarea judecăţii poate fi atacată cu recurs separat, în vreme ce
încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare poate fi atacată doar
odată cu fondul - fiind determinat de deosebirea de situaţii care impune
soluţii legislative diferite, ambele fiind determinate de asigurarea
celerităţii soluţionării cauzelor aflate pe rolul instanţelor. Reglementarea
procedurală dedusă controlului nu contravine nici art. 21 din Constituţie,
întrucât, chiar dacă încheierea de respingere a cererii de suspendare nu poate
fi atacată cu recurs separat, ea poate fi atacată odată cu fondul, potrivit
prevederilor art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care constituie
reglementarea de drept comun în materie.
Pe de altă parte, Curtea constată că împotriva
încheierii susceptibile de a fi atacată separat poate fi exercitată aceeaşi
cale de atac precum împotriva hotărârii pronunţate pe fondul cauzei.
Imprejurarea că încheierea prin care se dispune suspendarea judecării
procesului este pronunţată în faza procesuală a recursului justifică pe deplin
opţiunea legiuitorului în sensul exceptării ei de la posibilitatea exercitării
căii de atac prevăzute de lege pentru celelalte situaţii. Astfel, întrucât
stadiul procesual este recursul, hotărârea care soluţionează cauza are caracter
irevocabil. Prin urmare, încheierea prin care se dispune suspendarea judecăţii
îşi însuşeşte acest caracter, tocmai pentru că, pregătind pronunţarea hotărârii
finale, ea urmează soarta acesteia din urmă. O atare soluţie împiedică prelungirea
excesivă a duratei procesului şi contribuie la soluţionarea cauzei într-un
termen rezonabil.
Considerentele şi soluţia deciziei mai sus menţionate
sunt valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi, de
natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2441 , 282 şi 299 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Ioana Mathe, Adrian Mathe şi Cornelia Arhip în Dosarul nr.
2.959/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu