DECIZIE Nr.
718 din 1 iunie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 87 alin. (1) din Legea nr. 19/2000
privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 470 din 8 iulie 2010
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 din Legea nr. 19/2000 privind
sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie
ridicată de Maria Felicia Amitrioaiei în Dosarul nr. 4.080/117/2008 al Curţii
de Apel Cluj - Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi
familie.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public, invocând cele
reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 439/2007, pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 30 iunie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 4.080/117/2008, Curtea de Apel Cluj - Secţia civilă, de muncă şi
asigurări sociale, pentru minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 din Legea nr. 19/2000
privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.
Excepţia a fost ridicată de Maria Felicia Amitroaiei cu
prilejul soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei nr. 53 din 12
ianuarie 2009, pronunţată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 4.080/117/2008,
având ca obiect asigurări sociale - recalcularea pensiei.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat,
prin faptul că prevede condiţia depunerii contestaţiei împotriva deciziei de
pensionare la instanţa judecătorească competentă, contravine dispoziţiilor art.
21 alin. (1), art. 24, 51 şi 52 din Constituţie, precum şi art. 13 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. In
acest sens, arată că art. 87 din Legea nr. 19/2000 ar trebui să prevadă şi
posibilitatea introducerii contestaţiei la organul emitent, avându-se în vedere
practica în domeniu, precum şi faptul că unii dintre contestatori nu deţin
cunoştinţe juridice, astfel încât aceştia sunt privaţi de dreptul la apărare.
De asemenea, mai arată că de esenţa formulării unei petiţii în termen legal
este ca aceasta să fie efectiv exercitată în interiorul acestui termen.
Curtea de Apel Cluj - Secţia civilă, de muncă şi
asigurări sociale, pentru minori şi familie consideră
că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de
lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 87 din Legea nr. 19/2000
privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie
2000, cu modificările şi completările ulterioare. In realitate, Curtea constată
că susţinerile autorului excepţiei vizează doar prevederile alin. (1) al art.
87, dispoziţii potrivit cărora: „Decizia emisă în condiţiile art. 86 alin.
(1) poate fi contestată la instanţa judecătorească competentă în a cărei rază
teritorială se află domiciliul asiguratului, în termen de 45 de zile de la
comunicare."
Autorul excepţiei consideră că acest text de lege
contravine următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 21 alin. (1) privind
accesul liber la justiţie, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 51
referitor la dreptul la petiţionare şi art. 52 referitor la dreptul persoanei
vătămate de o autoritate publică. De asemenea, consideră că este încălcat şi
art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale privind dreptul la un recurs efectiv.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că textul de lege criticat a mai fost analizat de Curtea Constituţională
prin prisma aceloraşi critici referitoare la asigurarea dreptului unei
persoane interesate de a se adresa instanţelor de judecată pentru apărarea
drepturilor sale legitime, ca şi cele formulate în prezenta cauză. Astfel, prin
Decizia nr. 439 din 10 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 370 din 31 mai 2007, Curtea a reţinut că, potrivit jurisprudenţei
sale constante, în consens şi cu practica Curţii Europene a Drepturilor Omului,
„accesul liber la justiţie nu este un drept absolut, a cărui exercitare nu ar
putea fi condiţionată prin lege de îndeplinirea unor cerinţe prealabile şi de
respectarea unor termene de prescripţie sau de decădere. Important este ca
persoana care se consideră lezată în drepturile, libertăţile sau interesele
sale legitime să aibă efectiv posibilitatea de a se adresa instanţei
judecătoreşti competente, iar în cadrul judecării cauzei sale să beneficieze de
toate garanţiile şi mijloacele procedurale prevăzute, care condiţionează
desfăşurarea unui proces echitabil. Atacarea în justiţie a oricărui act juridic
de dispoziţie poate fi făcută în termenele stabilite de lege. In acest sens,
textul de lege criticat este în conformitate cu dispoziţiile art. 21 din
Constituţie, deoarece prevede posibilitatea titularului dreptului de asigurări
sociale, deci şi a pensionarului, de a ataca decizia casei teritoriale de
pensii cu contestaţie introdusă la tribunal în termen de 45 de zile de la data
comunicării. Acest termen este rezonabil pentru persoana interesată să se
convingă asupra corectitudinii stabilirii drepturilor sale şi, dacă este cazul,
să conteste decizia de pensionare. De asemenea, în faţa instanţei de judecată,
beneficiază de toate drepturile procesuale legale".
In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate
raportată la prevederile art. 51 din Constituţie, Curtea reţine, în acord cu
cele statuate şi prin Decizia nr. 39 din 7 iulie 1993, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 27 iulie 1993, că sesizarea
instanţelor judecătoreşti pentru valorificarea unui drept subiectiv nesocotit
ori încălcat sau pentru realizarea unui interes care se poate obţine numai pe
calea justiţiei nu este un aspect al dreptului de petiţionare. Aşa fiind, art.
51 din Constituţie nu are incidenţă în cauză.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale,
soluţiile şi considerentele deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi
în prezenta cauză.
Cât priveşte art. 52 din Constituţie, referitor la
dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, Curtea constată că, în
legătură cu acesta, autorul excepţiei critică în realitate o omisiune
legislativă, respectiv lipsa posibilităţii celui interesat de a se adresa organului
emitent pentru anularea deciziei de pensionare. Deşi acest fapt nu ar fi fost
de natură să atragă neconstituţionalitatea textului de lege criticat, Curtea
reţine totuşi că legiuitorul a adăugat, prin articolul unic pct. 3 din Legea
nr. 209/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 9 iunie 2009, un nou
alineat la art. 87 din Legea nr. 19/2000, respectiv alineatul (2) prin care se
prevede că „Decizia emisă în condiţiile art. 86 alin. (1) poate fi anulată,
la cererea titularului, în termen de 45 de zile de la comunicare". In
atari condiţii, susţinerile autorului excepţiei rămân lipsite de temei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 87 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public
de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Maria
Felicia Amitrioaiei în Dosarul nr. 4.080/117/2008 al Curţii de Apel Cluj -
Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 iunie 2010.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea