Decizia Nr.709 din 27.10.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 895 din 27 noiembrie 2015

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Nicolae Lăpădat în Dosarul nr. 11.304/63/2014 al Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 526D/2015.2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi asupra faptului că autorul excepţiei a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care susţine că dispoziţiile de lege criticate oferă garanţiile constituţionale, nu creează inegalităţi şi nu retroactivează.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 2 martie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 11.304/63/2014, Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Excepţia a fost invocată de Nicolae Lăpădat într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de anulare formulate împotriva deciziei Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, prin care a fost respinsă contestaţia împotriva deciziei de impunere privind impozitul de venit şi contribuţiile sociale stabilite suplimentar.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prin modul de reglementare, prin conţinutul lor şi prin efectele juridice pe care le produc, prevederile legale creează o inegalitate de tratament între cetăţean şi stat, acesta din urmă aflându-se într-o situaţie de favoare faţă de contribuabil. Pe de altă parte, prevederile legale criticate dispun asupra unor contribuţii sociale care nu sunt taxe şi impozite în sensul Codului fiscal, în forma sa la data emiterii ordonanţei de urgenţă, normând cu aplicabilitate retroactivă caracterul fiscal al acestor contribuţii.7. Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.9. Avocatul Poporului apreciază dispoziţiile legale criticate ca fiind constituţionale.10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse la dosar de autorul excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. V alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 30 decembrie 2011, aprobată prin Legea nr. 106/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 9 iulie 2012. Textele de lege criticate au următorul cuprins: „(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), în cazul efectuării inspecţiei fiscale pentru perioade anterioare datei de 1 ianuarie 2012, stabilirea contribuţiilor sociale, precum şi soluţionarea contestaţiilor împotriva actelor administrative prin care s-a făcut stabilirea revin organelor fiscale prevăzute la alin. (1). (4) Începând cu data de 1 iulie 2012, casele de asigurări sociale predau organelor fiscale din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în vederea colectării, creanţele reprezentând contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice prevăzute la cap. II şi III din titlul IX² al Codului fiscal, stabilite şi neachitate până la data de 30 iunie 2012. Predarea-preluarea se face până la data de 30 septembrie 2012, pe titluri de creanţă şi pe scadenţe, pe baza protocolului de predare-primire şi a următoarelor documente:a)înscrisuri în care sunt individualizate creanţele datorate şi neachitate până la data predării-preluării şi care reprezintă titluri executorii; b)situaţia soldurilor contribuţiilor stabilite până de data de 30 iunie 2012 şi neîncasate până la aceeaşi dată; c)o copie a titlurilor în care sunt individualizate plăţile anticipate stabilite pentru anul 2012; d)orice alte informaţii disponibile, necesare urmăririi şi verificării sumelor datorate."13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii şi art. 16 privind egalitatea în drepturi. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că obiectul de reglementare al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 125/2011 îl reprezintă tocmai modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Astfel, a fost stabilită competenţa de administrare a contribuţiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice prevăzute la cap. II şi III ale titlului IX² al Codului fiscal de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, fiind reglementată de asemenea procedura de predare-primire a acestor contribuţii de la casele de asigurări sociale. Potrivit art. V alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2011, „Începând cu data de 1 iulie 2012, competenţa de administrare a contribuţiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice prevăzute la cap. II şi III din titlul IX² al Codului fiscal revine Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, „Competenţa de administrare a contribuţiilor sociale datorate de persoanele fizice prevăzute la alin. (1) pentru veniturile aferente perioadelor fiscale anterioare datei de 1 ianuarie 2012, precum şi perioadei 1 ianuarie-30 iunie 2012 cu titlu de contribuţii sociale aferente anului 2012 şi, totodată, pentru soluţionarea contestaţiilor împotriva actelor administrative prin care s-a făcut stabilirea revine caselor de asigurări sociale, potrivit legislaţiei specifice aplicabile fiecărei perioade." Dispoziţiile de lege criticate prevăd că, prin excepţie de la prevederile alin. (2), în cazul efectuării inspecţiei fiscale pentru perioade anterioare datei de 1 ianuarie 2012, stabilirea contribuţiilor sociale revine Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi că, începând cu 1 iulie 2012, casele de asigurări sociale predau organelor fiscale din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în vederea colectării, obligaţiile reprezentând contribuţiile sociale datorate, stabilite şi neachitate până la data de 30 iunie 2012. Aşa cum rezultă din preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 125/2011, aceasta a fost adoptată „în contextul în care este necesară continuarea simplificării şi unificării legislaţiei şi a administrării contribuţiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice".15. Referitor la critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile art. 16 din Constituţie, Curtea reţine că aceasta nu poate fi primită, având în vedere că aceste dispoziţii constituţionale consacră egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, iar nu egalitatea dintre cetăţeni şi acestea din urmă. Pe de altă parte, nu se poate susţine că prin modificarea competenţei de administrare a contribuţiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice s-ar aduce atingere principiului egalităţii în faţa legii, de vreme ce norma criticată se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza reglementată de aceasta. Or, aşa cum a statuat Curtea Constituţională în mod constant în jurisprudenţa sa, principiul constituţional al egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. (A se vedea Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).16. Cu privire la critica de neconstituţionalitate raportată la art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea reţine că dispoziţiile art. V alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2011 prevăd, ca regulă, că, începând cu data de 1 iulie 2012, competenţa de administrare a contribuţiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice prevăzute la cap. II şi III din titlul IX² al Codului fiscal aparţine Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Alin. (2) al art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2011 stabileşte o excepţie de la această regulă, şi anume, în cazul veniturilor aferente perioadelor fiscale anterioare datei de 1 ianuarie 2012, precum şi perioadei 1 ianuarie-30 iunie 2012 cu titlu de contribuţii sociale aferente anului 2012, competenţa de administrare revine caselor de asigurări sociale, potrivit legislaţiei specifice aplicabile fiecărei perioade. Art. V alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2011 instituie o excepţie de la alin. (2) al aceluiaşi articol, reglementând competenţa Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală de a stabili contribuţiile sociale „în cazul efectuării inspecţiei fiscale pentru perioade anterioare datei de 1 ianuarie 2012", întărind astfel regula instituită de alin. (1), potrivit căreia începând cu data de 1 iulie 2012, competenţa aparţine Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. În coroborare, art. V alin. (4) prevede că, începând cu 1 iulie 2012, casele de asigurări sociale predau organelor fiscale din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în vederea colectării, obligaţiile reprezentând contribuţiile sociale datorate, stabilite şi neachitate până la data de 30 iunie 2012. Având în vedere acestea, nu se poate susţine că dispoziţiile art. V alin. (3) au caracter retroactiv, deoarece se aplică, pentru viitor, de la data intrării lor în vigoare, în cazul efectuării inspecţiei fiscale pentru perioade anterioare datei de 1 ianuarie 2012.17. Totodată, Curtea constată că dispoziţiile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2011 nu reglementează retroactiv caracterul fiscal al contribuţiilor sociale, aşa cum susţine autorul excepţiei. Începând cu data de 1 ianuarie 2011, potrivit art. 1 alin. (1) din Codul fiscal, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiarfiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 891 din 30 decembrie 2010, Codul fiscal stabileşte cadrul legal pentru impozitele, taxele şi contribuţiile sociale obligatorii care constituie venituri la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, bugetul asigurărilor pentru şomaj şi fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale, precizează contribuabilii care au obligaţia să plătească aceste impozite, taxe şi contribuţii sociale, precum şi modul de calcul şi de plată al acestora.18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Nicolae Lăpădat în Dosarul nr. 11.304/63/2014 al Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. V alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 27 octombrie 2015. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean