Decizia Nr.7 din 15.01.2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (1)-(4) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Gina-Claudia Codrea în Dosarul nr. 23.003/3/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.694D/2017. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 247D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi de lege, excepţie ridicată de aceeaşi autoare în Dosarul nr. 44.398/3/2016 al aceleiaşi instanţe.4. La apelul nominal se constată, de asemenea, lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării celor două dosare. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare. Deliberând, Curtea dispune, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, conexarea Dosarului nr. 247D/2018 la Dosarul nr. 1.694D/2017, care a fost primul înregistrat.6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând deciziile Curţii Constituţionale nr. 613 din 5 octombrie 2017 şi nr. 622 din 17 octombrie 2017.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:7. Prin încheierile din 3 mai 2017 şi 2 februarie 2018, pronunţate în dosarele nr. 23.003/3/2016 şi nr. 44.398/3/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (1)-(4) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Gina-Claudia Codrea în cauze având ca obiect soluţionarea unor contestaţii pe care autoarea acesteia, aceeaşi în ambele dosare, a formulat-o împotriva unor decizii de compensare parţiale prin puncte, emise de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor pentru imobile preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, solicitând anularea acestora şi emiterea unor noi decizii de compensare la valoarea integrală a imobilelor.8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că Legea nr. 165/2013 ar fi trebuit să reglementeze o despăgubire integrală exclusiv pentru titularii originari sau cel mult şi pentru moştenitorii legali, acestea fiind singurele categorii de persoane despre care s-ar putea considera că au fost direct sau indirect afectate de preluările abuzive. Arată că prevederile de lege criticate creează, în mod nejustificat, o situaţie de discriminare între moştenitorii testamentari şi cesionari, deşi singura diferenţă între aceste două categorii de persoane constă în faptul că cesionarii au dobândit drepturile lor prin acte între vii, în vreme ce moştenitorii testamentari au dobândit drepturi în baza unor acte încheiate pentru cauză de moarte. În aceste condiţii, apreciază că nu există nicio raţiune pentru a aplica un regim diferit între aceste două categorii de persoane, dispoziţiile legale criticate fiind, din această perspectivă, discriminatorii.9. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând, în sprijinul acestei opinii, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.11. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, precizând că textele de lege criticate reprezintă modalitatea prin care legiuitorul a înţeles să transpună în legislaţia naţională, pentru viitor, exigenţele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.12. Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, reiterând cele reţinute de Curtea Constituţională în Decizia nr. 179 din 1 aprilie 2014.13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 24 alin. (1)-(4) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, care au următorul conţinut: „(1) Punctele stabilite prin decizia de compensare emisă pe numele titularului dreptului de proprietate, fost proprietar sau moştenitorii legali ori testamentari ai acestuia, nu pot fi afectate prin măsuri de plafonare.
(2) În dosarele în care se acordă măsuri compensatorii altor persoane decât titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau moştenitorii legali ori testamentari ai acestuia, se acordă un număr de puncte egal cu suma dintre preţul plătit fostului proprietar sau moştenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacţionarea dreptului de proprietate şi un procent de 15% din diferenţa până la valoarea imobilului stabilită conform art. 21 alin. (6).
(3) Numărul de puncte acordat în condiţiile alin. (2) nu poate reprezenta o valoare mai mare decât cea stabilită potrivit art. 21 alin. (6) şi (7).
(4) În cazul în care din documentele depuse la dosarul de restituire nu rezultă preţul plătit fostului proprietar sau moştenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacţionarea dreptului de proprietate, punctele vor reprezenta echivalentul a 15% din valoarea stabilită conform art. 21 alin. (6)."16. În opinia autoarei excepţiei, aceeaşi în ambele dosare, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, care consacră principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prevederile de lege criticate au mai format obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate motivate în mod identic de aceeaşi autoare, soluţionată, prin respingerea ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 87 din 27 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 3 mai 2018. 18. Prin decizia menţionată (paragraful 15), Curtea a observat că, potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, criticate şi din aceeaşi perspectivă şi în cauza de faţă, măsurile de plafonare a despăgubirilor nu privesc decizia de compensare emisă pe numele titularului dreptului de proprietate, fost proprietar sau moştenitorii legali ori testamentari ai acestuia. Aşa cum a reţinut instanţa de contencios constituţional prin Decizia nr. 197 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 19 iunie 2014 (paragraful 19), această opţiune a legiuitorului (de acordare integrală a despăgubirilor) a avut în vedere faptul că măsurile de preluare abuzivă s-au răsfrânt în mod direct sau indirect asupra titularului dreptului de proprietate şi, respectiv, asupra moştenitorilor acestuia. Aşadar, legislaţia cu caracter reparator a vizat exclusiv titularul dreptului sau pe moştenitorii acestuia, ca urmare a faptului că asupra acestora s-au repercutat efectele caracterului abuziv al preluării de către stat a bunurilor imobile. 19. Pornind de la cele statuate anterior în jurisprudenţa sa în materie, Curtea a reţinut (paragraful 16) că, din acest punct de vedere, nu există nicio diferenţă între moştenitorii legali sau testamentari ai fostului proprietar îndreptăţit la despăgubire, de vreme ce, atât în cazul moştenirii legale, cât şi în cazul celei testamentare, transmiterea patrimoniului se face - în temeiul legii sau al voinţei defunctului - în lipsa unei contraprestaţii din partea moştenitorilor. Mai mult, moştenitorii legali sau testamentari ai fostului proprietar sunt purtătorii unei vocaţii succesorale a cărei satisfacere a fost zădărnicită prin privările nelegale de proprietate pe care statul român le-a realizat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 613 din 5 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 21 martie 2018, paragraful 37). Or, având în vedere faptul că, în ipoteza analizată, prin intermediul cesiunii drepturilor la despăgubire, subrogarea în drepturile persoanei îndreptăţite la despăgubire a presupus o prestaţie bănească, prin preţul plătit fostului proprietar, în prezenta cauză nu se poate afirma cu temei că moştenitorii testamentari ai fostului proprietar şi cesionarii drepturilor la măsurile reparatorii sunt în aceeaşi situaţie juridică, astfel încât nu poate fi reţinută încălcarea dispoziţiilor constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi. 20. De altfel, Curtea s-a mai pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (2)-(4) din Legea nr. 165/2013, cu referire la pretinsa discriminare între persoanele îndreptăţite la măsuri reparatorii, în temeiul legislaţiei reparatorii anterioare, pe de o parte, şi cesionarii drepturilor cuvenite potrivit legilor de restituire a proprietăţii, pe de altă parte. Astfel, prin Decizia nr. 197 din 3 aprilie 2014, anterior citată, paragrafele 17-20, Curtea a reţinut că această soluţie legislativă nu contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi. Instanţa de control constituţional a statuat, în acest sens, că, având în vedere domeniul special de reglementare al Legii nr. 165/2013, constând în acordarea de măsuri reparatorii, în considerarea abuzurilor săvârşite în perioada comunistă în materia preluărilor de către stat a imobilelor proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice private, opţiunea legiuitorului de a exclude de la măsura reparatorie a restituirii în natură, precum şi de la cea a compensării integrale prin puncte a persoanelor în patrimoniul cărora a fost transmis, prin intermediul unor contracte cu titlu oneros, dreptul de a obţine măsurile reparatorii apare ca fiind justificată în mod obiectiv şi rezonabil, dat fiind faptul că asupra acestora din urmă nu s-au răsfrânt direct sau indirect măsurile de preluare abuzivă. Mai mult, având în vedere că, în ipoteza supusă controlului de constituţionalitate, legiuitorul a acordat cesionarilor dreptului la despăgubire un număr de puncte egal cu suma dintre preţul plătit pentru tranzacţionarea dreptului de proprietate şi un procent de 15% din diferenţa până la valoarea imobilului, Curtea a reţinut că măsura legislativă criticată păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul urmărit - despăgubirea integrală doar a titularilor originari ai măsurilor reparatorii sau a moştenitorilor acestora - şi mijloacele folosite, cesionarul urmând a obţine atât preţul plătit fostului proprietar sau moştenitorilor legali ori testamentari ai acestuia, cât şi un procent de 15% din diferenţa până la valoarea imobilului. 21. Cele statuate în jurisprudenţa citată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a acesteia. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gina-Claudia Codrea în dosarele nr. 23.003/3/2016 şi nr. 44.398/3/2016 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi constată că dispoziţiile art. 24 alin. (1)-(4) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 15 ianuarie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu