Decizia Nr.696 din 20.10.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 39 alin. (2) prima teză sintagma finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 892 din 27 noiembrie 2015

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 39 alin. (2) prima teză sintagma finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată, din oficiu, de Judecătoria Sectorului 5 - Secţia civilă în Dosarul nr. 23.262/302/2014/a2 al acestei instanţe. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 437D/2015.2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 6 octombrie 2015, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa, fiind consemnate în încheierea din acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea, în temeiul prevederilor art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, a amânat pronunţarea pentru data de 20 octombrie 2015.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:3. Prin Încheierea din 29 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 23.262/302/2014/a2, Judecătoria Sectorului 5 - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 39 alin. (2) prima teză sintagma finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată, din oficiu, de instanţa de judecată, cu ocazia soluţionării unei cereri de reexaminare taxă judiciară de timbru, formulată în temeiul art. 200 alin. (4) din Codul de procedură civilă, de reclamanţii Dan Cristea şi Ileana Cristea.4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa de judecată susţine, în esenţă, că „ art. 39 alin. (2) prima teză sintagma finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 este neconstituţional în măsura în care este interpretat în sensul că partea în sarcina căreia s-a stabilit obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze această obligaţie exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul apelului, recursului ori altei căi de atac ordinare sau extraordinare". În opinia sa, „imperativul oferirii către justiţiabil a unei proceduri echitabile", recunoscută prin art. 21 din Constituţie şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, impune ca „interpretarea textului de lege în discuţie să fie în sensul că partea în sarcina căreia s-a stabilit obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze această obligaţie în cadrul cererii de reexaminare, neavând dreptul la exercitarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare separat împotriva încheierii de soluţionare a cererii de reexaminare ori împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, însă partea va putea formula critici care să vizeze obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru odată cu fondul cauzei [în aplicarea art. 466 alin. (4) din Codul de procedură civilă], cel puţin în situaţia în care taxa judiciară de timbru apare ca fiind în mod evident determinată eronat.5. În susţinerea neconstituţionalităţii prevederilor de lege criticate, instanţa de judecată invocă Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 7/2014 referitoare la recursul în interesul legii privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, apreciind că, în speţă, Curtea Constituţională este chemată a consta ta neconstituţionalitatea prevederilor art. 39 alin. (2) prima teză sintagma finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru în măsura în care acestea se interpretează în sensul statuat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 7/2014, precitată.6. În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.7. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 39 alin. (2) prima teză sintagma finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale. În acest sens arată că obiectul prevederilor legale criticate îl constituie o normă procedurală care reglementează soluţionarea cererii de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei de timbru, aşadar un incident procedural prealabil judecării fondului de către instanţa de judecată, aşa încât, fiind vorba despre o chestiune prealabilă, soluţionarea acesteia este guvernată de principiul celerităţii. În susţinerea acestui punct de vedere, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 1.561 din 6 decembrie 2011 şi Decizia nr. 471 din 23 septembrie 2014.8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 39 alin. (2) prima teză sintagma finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările şi completările ulterioare. Prevederile legale criticate prevăd că „Cererea se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părţilor, prin încheiere definitivă".11. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate - Judecătoria Sectorului 5 - Secţia civilă - apreciază că aceste prevederi contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora părţile au dreptul la un proces echitabil, precum şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 39 alin. (2) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, în acest sens fiind Decizia nr. 471 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 12 noiembrie 2014.13. Prin această decizie, Curtea a reţinut că „obiectul textului criticat îl constituie o normă procedurală care reglementează soluţionarea cererii de reexaminare împotriva încheierii de stabilire a taxei judiciare de timbru, aşadar un incident procedural prealabil antamării fondului de către instanţa de judecată; întrucât în discuţie este o chestiune prealabilă, soluţionarea acesteia fiind guvernată de principiul celerităţii, care ar fi grav afectat prin aplicarea în materie a principiilor oralităţii şi contradictorialităţii, a obligativităţii citării părţilor, ca şi a posibilităţii exercitării unei căi de atac împotriva încheierii de soluţionare a cererii de reexaminare." Curtea a mai observat că „raţiuni ce ţin de necesitatea soluţionării într-un termen rezonabil a cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti justifică în mod obiectiv soluţia legislativă criticată, care asigură în mod eficient un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul urmărit - stabilirea corectă a taxelor judiciare de timbru - şi mijloacele procedurale utilizate". Totodată, Curtea a statuat că „acest cadru legislativ, în deplin acord cu normele fundamentale, creează premisele necesare ce permit instanţei judecătoreşti să examineze circumstanţele specifice fiecărui caz şi să realizeze un just echilibru între interesele individuale şi cele privind administrarea justiţiei, astfel încât solicitantului să îi fie asigurat accesul efectiv la justiţie."14. În prezenta cauză, Curtea reţine că autoarea excepţiei solicită să se constate neconstituţionalitatea prevederilor art. 39 alin. (2) prima teză sintagma finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, în măsura în care acestea se interpretează în sensul statuat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 7 din 8 decembrie 2014, referitoare la recursul în interesul legii privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, decizie publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 137 din 24 februarie 2015. Prin această decizie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, partea în sarcina căreia s-a stabilit obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului."15. În acest context, Curtea reţine că soluţia legislativă criticată în prezenta cauză a fost cuprinsă iniţial în art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, prevederi de lege asupra cărora Curtea s-a pronunţat în repetate rânduri, statuând, în mod constant, că acestea nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 şi nici celor ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.16. Astfel, prin Decizia nr. 753 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 11 februarie 2015, spre exemplu, făcând trimitere la Decizia nr. 839 din 11 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 7 decembrie 2012, Curtea a statuat că „art. 18 din Legea nr. 146/1997 reglementează competenţa şi procedura în materia taxelor judiciare de timbru, potrivit abilitării conferite legiuitorului prin dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, dar, întrucât nu este vorba despre un litigiu privind fondul dreptului, nu îşi găsesc aplicare mijloacele şi garanţiile procesuale prevăzute de art. 21 alin. (3) din Constituţie. Aşa fiind, procedura aplicabilă în acest caz are ca finalitate satisfacerea imperativului celerităţii, şi prin aceasta derogă de la dreptul comun".17. Totodată, prin Decizia nr. 1.152 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 29 decembrie 2008, Curtea a statuat că „împotriva modului de stabilire a taxei de timbru se poate face cerere de reexaminare, astfel că nu se poate susţine lipsa oricărei căi de atac". Mai mult, Curtea a reţinut că „cererea prin care se contestă modul de stabilire a taxei de timbru nu priveşte fondul litigiului dedus judecăţii, ci se solicită doar un control asupra legalităţii şi temeiniciei sumei ce reprezintă taxa judiciară de timbru, condiţie prealabilă a accesului la justiţie".18. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează aplicabilitatea şi în prezenta cauză.19. Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată, din oficiu, de Judecătoria Sectorului 5 - Secţia civilă în Dosarul nr. 23.262/302/2014/a2 al acestei instanţe şi constată că prevederile art. 39 alin. (2) prima teză sintagma finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 5 - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 20 octombrie 2015.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora