DECIZIE Nr.
674 din 18 mai 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. d) si art. 7 din
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 402 din 17 iunie 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. d) şi art. 7 din
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Promptforest" - S.R.L. din Topliţa în Dosarul nr.
2.969/96/2008 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia comercială, de contencios
administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii
Constituţionale nr. 8.154D/2009.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
8.275D/2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ridicată de aceeaşi
societate comercială în Dosarul nr. 97.2/326/2007 al aceleiaşi instanţe.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, faţă de identitatea parţială de obiect a
cauzelor, pune în discuţie, din oficiu, conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea.
Curtea, observând identitatea parţială de obiect a
celor două cauze, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate
la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr.
8.275D/2009 la Dosarul nr. 8.154D/2009, care a fost primul înregistrat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că
autorul excepţiei critică redactarea defectuoasă a textelor de lege criticate,
or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea nu poate modifica
sau completa textele de lege supuse controlului de constituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 12 noiembrie 2009 şi 17 noiembrie
2009, pronunţate în dosarele nr. 2.969/96/2008 şi nr. 97.2/326/2007, Curtea
de Apel Târgu Mureş - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal
a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 2 alin. (1) lit. d) şi art. 7 din Legea contenciosului administrativ
nr. 554/2004. Excepţiile au fost ridicate de Societatea Comercială
„Promptforest" - S.R.L. din Topliţa în cauze având ca obiect soluţionarea
cererilor de suspendare a unor acte administrative.
In motivările excepţiilor de neconstituţionalitate având un conţinut identic, se susţine, în esenţă, că procedura
prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 nu mai trebuie
îndeplinită în cazul în care, după casare, acţiunea se recalifică dintr-una
comercială într-una de contencios administrativ. Aceasta, deoarece într-o
asemenea situaţie nu se mai poate face dovada îndeplinirii unei proceduri
prealabile, care nu a fost realizată tocmai în considerarea calificării
iniţiale a acţiunii ca aparţinând unei alte ramuri a dreptului decât cea a
dreptului administrativ. Arată că se impune ca dispoziţiile de lege criticate
„să fie corespunzător interpretate, astfel încât arbitrariul să fie
înlăturat" şi să permită accesul liber la justiţie al părţilor.
Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia comercială, de
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat
punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite
de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 2 alin. (1) lit. d) şi art. 7 din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost
modificate prin Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii
contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textele criticate au următorul
cuprins:
-Art. 2 alin. (1) lit. d): „(1) In înţelesul
prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
(...)
d) act
administrativ-jurisdicţional - actul emis de o autoritate administrativă
învestită, prin lege organică, cu atribuţii de jurisdicţie administrativă
specială.";
- Art. 7: „(1) Inainte de a se adresa instanţei de
contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată
într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ
individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii
ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data
comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
(11) In cazul actului administrativ
normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând.
(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi în
ipoteza în care legea specială prevede o procedură
administrativ-jurisdicţională, iar partea nu a optat pentru aceasta.
(3) Este îndreptăţită să introducă plângere
prealabilă şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes
legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui
subiect de drept, din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de
existenţa acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7).
(4) Plângerea prealabilă, formulată potrivit
prevederilor alin. (1), se soluţionează în termenul prevăzut la art. 2 alin.
(1) lit.g).
(5) In cazul acţiunilor introduse de prefect,
Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenţia Naţională a Funcţionarilor
Publici sau al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe
sau dispoziţii din ordonanţe, precum şi în cazurile prevăzute la art. 2 alin.
(2) şi la art. 4 nu este obligatorie plângerea prealabilă.
(6) Plângerea prealabilă în cazul acţiunilor care au
ca obiect contracte administrative are semnificaţia concilierii în cazul
litigiilor comerciale, dispoziţiile Codului de procedură civilă fiind
aplicabile în mod corespunzător. In acest caz, plângerea trebuie făcută în
termenul de 6 luni prevăzut la alin. (7), care va începe să curgă:
a) de la data încheierii contractului, în cazul
litigiilor legate de încheierea lui;
b) de la data modificării contractului sau, după
caz, de la data refuzului cererii de modificare făcute de către una dintre
părţi, în cazul litigiilor legate de modificarea contractului;
c) de la data încălcării obligaţiilor contractuale,
în cazul litigiilor legate de executarea contractului;
d) de la data expirării duratei contractului sau,
după caz, de la data apariţiei oricărei alte cauze care atrage stingerea
obligaţiilor contractuale, în cazul litigiilor legate de încetarea
contractului;
e) de la data constatării caracterului
interpretabil al unei clauze contractuale, în cazul litigiilor legate de
interpretarea contractului."
In opinia autorului excepţiei, textele de lege
criticate contravin dispoziţiilor din Legea fundamentală cuprinse la art. 21
referitor la dreptul de acces liber la justiţie, art. 52 alin. (1) şi (2)
privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi art. 126 alin.
(3) care consacră atribuţia Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a asigura
interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe
judecătoreşti.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că susţinerile autorului se axează pe nemulţumiri legate de modalitatea
de interpretare şi aplicare a textelor de lege criticate. Excepţia de
neconstituţionalitate a fost ridicată în contextul în care autorul acesteia
încearcă să demonstreze instanţei în faţa căreia a invocat-o că acţiunea sa
este admisibilă, întrucât a parcurs procedura prealabilă „atât în condiţiile
art. 7201 din Codul de procedură civilă, cât şi raportat la
dispoziţiile art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004".
Astfel, critică faptul că acţiunea devine inadmisibilă ca urmare a neefectuării
unui act de procedură care nu era necesar în precedentul demers judiciar, adică
până la recalificarea acţiunii, din litigiu comercial într-unui de contencios
administrativ.
Totodată, Curtea constată că autorul excepţiei deduce
pretinsa încălcare a prevederilor art. 52 alin. (1) şi (2) din Constituţie din
faptul că, urmare a interpretărilor diferite pe care mai multe instanţe de
judecată o dau textelor de lege criticate, nu i se poate recunoaşte şi repara
paguba suferită. De asemenea, critica prin raportare la prevederile art. 126
din Constituţie o argumentează tot pe considerente rezultate din aplicarea
concretă a legii, şi anume pe omisiunea Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de
a dispune, în mod direct, în cuprinsul deciziei de casare pronunţate, cu
privire la incidenţa în cauză a dispoziţiilor legale privitoare la recursul
graţios. In plus, în opinia autorului excepţiei, Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie ar fi trebuit să precizeze că procedura prealabilă prevăzută de art. 7
din Legea nr. 554/2004 nu mai este necesară, atât timp cât instanţa de fond,
sesizată a doua oară cu judecarea pricinii, a recalificat acţiunea iniţială,
conferindu-i alt regim juridic.
Or, toate aceste susţineri nu pot constitui critici de
neconstituţionalitate, ci critici concrete, pe care Curtea Constituţională nu
este competentă să le analizeze, atribuţiile sale fiind strict limitate la
controlul conformităţii dispoziţiilor legilor şi ordonanţelor cu textele şi
principiile Constituţiei, nicidecum la interpretarea şi aplicarea legii -
activitate specifică instanţelor de judecată.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit.
d), Curtea observă că autorul excepţiei nu formulează nicio critică, ceea ce
echivalează cu o lipsă a motivării, nepermisă din perspectiva art. 10 alin. (2)
din Legea nr. 47/1992.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. d) şi art. 7 din
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Promptforest" - S.R.L. din Topliţa în dosarele nr.
2.969/96/2008 şi nr. 97.2/326/2007 ale Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia
comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 mai 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu