DECIZIE Nr. 66
din 31 ianuarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 55 din Legea nr. 219/2005
privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru
modificarea si completarea Codului de procedura civila
ACT EMIS DE: CURTEA
CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 142 din 25 februarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 55 din Legea nr. 219/2005
privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru
modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată
de Marian Florin Pîslan în Dosarul nr. 2.902/2/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia
de contencios administrativ şi fiscal.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de
15 ianuarie 2008, în prezenţa autorului excepţiei şi a reprezentantului
Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru
data de 31 ianuarie 2008.
CURTEA,
având în vedere actele
şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 25 septembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 2.902/2/2006, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 55 din
Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Marian Florin
Pîslan în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluţionarea
recursului declarat de acesta împotriva sentinţei Curţii de Apel Bucureşti prin
care i s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate autorul
acesteia susţine că este neconstituţională abrogarea tezei a doua a art. 322
pct. 4 din Codul de procedură civilă. Astfel, prin anularea posibilităţii
instanţei de judecată de a se pronunţa pe cale incidentală asupra existenţei
sau inexistenţei infracţiunii invocate, nu se mai asigură aflarea adevărului şi
se îngrădeşte dreptul la un proces echitabil.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal opinează că
dispoziţiile atacate sunt constituţionale, iar criticile autorului excepţiei de
neconstituţionalitate vizează, în realitate, interpretarea dată de instanţa de
revizuire, în sensul imposibilităţii stabilirii pe cale incidentală a
caracterului real sau nereal al conţinutului unui înscris determinant în
pronunţarea hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece instituirea unor
reguli speciale privind exercitarea căilor de atac nu contravine art. 21 din
Constituţie, atât timp cât părţilor le este asigurată posibilitatea de a
formula o cale de atac împotriva hotărârii judecătoreşti considerate
nefavorabilă.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât principiul
liberului acces la justiţie are caracter legitim numai în măsura în care este
exercitat cu bună-credinţă, în limite rezonabile, cu respectarea drepturilor şi
intereselor celorlalte subiecte de drept.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecatorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. I pct. 55 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi
completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, cu următorul cuprins:
„La articolul I punctul
123, punctul 4 al articolului 322 va avea următorul cuprins:
4. dacă un judecător, martor sau expert, care a luat
parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare
la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în
cursul sau în urma judecăţii ori dacă un magistrat a fost sancţionat
disciplinar pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă în
acea cauză;".
Anterior acestor modificări,
pct. 4 al art. 322 din Codul de procedură civilă avea următorul cuprins: „Revizuirea
unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum
şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se
poate cere în următoarele cazuri: [...] 4. dacă un judecător, martor sau
expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o
infracţiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui
înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii. In cazul în care, în
ambele situaţii, constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o
hotărâre penală, instanţa de revizuire se va pronunţa mai întâi, pe cale
incidentală, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate. La
judecarea cererii va fi citat şi cel învinuit de săvârşirea
infracţiunii;".
Excepţia de neconstituţionalitate este raportată la
prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitoare la statul de
drept, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie, ale art.
124 alin. (3) referitoare la independenţa judecătorilor şi ale art. 129 privind
folosirea căilor de atac.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
Cazul de revizuire prevăzut la art. 322 pct. 4 din
Codul de procedură civilă era redactat, până la adoptarea Ordonanţei de urgenţă
a Guvernului nr. 138/2000, în următorii termeni: „dacă un judecător, martor
sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat irevocabil pentru o
infracţiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui
înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii, sau dacă partea care a
jurat a fost condamnată irevocabil pentru fals."
Atât în doctrină, cât şi în practica instanţelor s-a
pus întrebarea ce se poate face în situaţiile în care intervine un impediment
legal care face imposibilă pronunţarea unei hotărâri penale pentru stabilirea
acestor infracţiuni. Soluţia, preconizată de literatura juridică şi însuşită în
jurisprudenţă, era ca stabilirea săvârşirii infracţiunilor să se facă de către
însăşi instanţa de revizuire, prin aplicarea sistemului probator de drept comun
în materie, care se va administra în cursul revizuirii.
Având în vedere că soluţia menţionată rămânea
criticabilă sub aspectul legalităţii, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 138/2000, art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă a fost completat cu
următorul text: „In cazul în care, în ambele situaţii, constatarea infracţiunii
nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanţa de revizuire se va
pronunţa mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenţei sau inexistenţei
infracţiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat şi cel învinuit de
săvârşirea infracţiunii."
Eliminarea acestui text prin dispoziţiile legale care
formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate face imposibilă
întoarcerea la soluţia anterioară, preconizată în doctrină şi validată de
instanţele judecătoreşti, căci nu se poate accepta ca o normă de procedură
judiciară abolită expres de legiuitor să producă în continuare efecte prin
voinţa judecătorului chemat să aplice legea. Rămâne un vid legislativ în care
hotărârile judecătoreşti viciate de infracţiunile menţionate nu mai pot fi
reformate, cu evidenta încălcare a principiilor dreptăţii, accesului liber la justiţie şi dreptului la
apărare, consacrate în Legea fundamentală.
In consecinţă, Curtea Constituţională urmează să
constate că art. I pct. 55 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea
Codului de procedură civilă, prin care s-au eliminat din cuprinsul art. 322
pct. 4 din Codul de procedură civilă dispoziţiile analizate, contravine
normelor şi principiilor prevăzute la art. 1 alin. (3), art. 21 şi, respectiv,
art. 24 din Constituţia României.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de
Marian Florin Pîslan în Dosarul nr. 2.902/2/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că
dispoziţiile art. I pct. 55 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului
de procedură civilă, prin care s-a eliminat din cuprinsul art. 322 pct. 4 din
Codul de procedură civilă textul în conformitate cu
care „[...] In cazul în care, în ambele situaţii,
constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală,
instanţa de revizuire se va pronunţa mai întâi, pe cale incidentală, asupra
existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate. La judecarea cererii va fi
citat şi cel învinuit de săvârşirea infracţiunii", sunt neconstituţionale.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 ianuarie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean