DECIZIE Nr.
659 din 10 octombrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 5/2001 privind
procedura somatiei de plata
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 905 din 7 noiembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-11 din Ordonanţa Guvernului nr.
5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Tudorică Petre
în Dosarul nr. 339/303/2006 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc părţile faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi
acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că se impune
păstrarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 20 februarie 2006, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-11 din Ordonanţa
Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Tudorică Petre într-o cauză având ca obiect o
somaţie de plată.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 1-11 din Ordonanţa
Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată contravin dispoziţiilor
constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 21, art. 49 şi art. 20 alin. (1)
raportat la prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. In acest sens arată, în
esenţă, că textele de lege criticate, în temeiul cărora se pronunţă o hotărâre
judecătorească pe baza unei proceduri sumare, în care pretinsul debitor nu îşi
poate formula un probatoriu complet, aduc atingere dreptului debitorului la
apărare şi la un proces echitabil, creând totodată o inegalitate de tratament
juridic „între cetăţeni".
Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
aşa cum a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, sens în care a statuat
Curtea în jurisprudenţa sa.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum
rezultă din notele scrise depuse de autorul acesteia la dosarul instanţei de
fond, îl constituie dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind
procedura somaţiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 422 din 30 iulie 2001,
aprobată cu modificări prin Legea nr. 295/2002, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 380
din 5 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate contravin următoarelor prevederi din Constituţie: art. 16 alin. (1),
privind egalitatea în drepturi, art. 21, privind accesul liber la justiţie,
art. 49 [devenit art. 53 în urma republicării Constituţiei], privind
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi art.
20 alin. (1), referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului
raportat la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la dreptul la un proces
echitabil.
Examinând excepţia, Curtea Constituţională constată că
prevederile legale criticate au mai format obiectul controlului de
constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi texte constituţionale şi
convenţionale ca şi în prezenta cauză.
Astfel, prin Decizia nr. 470 din 4 decembrie 2003,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 31 ianuarie 2004, Curtea a statuat, în esenţă, că
Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 reglementează o procedură specială,
simplificată şi accelerată pentru recuperarea creanţelor al căror caracter
cert, lichid şi exigibil rezultă din înscrisuri, iar acest caracter special al
procedurii a determinat limitarea mijloacelor de probă utilizabile la
înscrisuri, în prima fază, completate ulterior cu explicaţiile şi lămuririle date de părţi, limitarea fiind
deopotrivă valabilă pentru ambele părţi, în condiţii identice pentru
exercitarea dreptului la apărare.
De asemenea, prin Decizia nr. 72 din 2 februarie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 23 februarie 2006, Curtea a constatat că textele de
lege criticate conţin norme de procedură asupra cărora legiuitorul este suveran
a legifera, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie, evident cu
respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Cu acelaşi prilej, Curtea
a reţinut că, pe de o parte,
ordonanţa constituie titlu executoriu, împotriva căruia debitorul poate formula
contestaţie la executare potrivit normelor Codului de procedură civilă, iar pe
de altă parte, că ordonanţa nu are autoritate de lucru judecat faţă de fondul
raporturilor juridice dintre părţi.
In final, Curtea constată că nu se poate reţine nici
critica privind încălcarea art. 53 din Constituţie, deoarece, aşa cum rezultă
din cele menţionate mai sus, prin dispoziţiile legale criticate nu se aduce
nici o restrângere exerciţiului drepturilor pretins încălcate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de
plată, excepţie ridicată de Tudorică Petre în Dosarul nr. 339/303/2006 al
Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 octombrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu