DECIZIE Nr.
658 din 10 octombrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 137 si art. 141 din Ordonanta
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala si ale art. 29 alin.
(6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii
Constitutionale
ACT EMIS DE: CURTEA
CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 971 din 5 decembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 137 şi 141 din Ordonanţa Guvernului
nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală şi ale art. 29 alin. (6) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Alcom" - S.A. din Galaţi în
Dosarul nr. 11.284/2005 al Judecătoriei Iaşi.
La apelul nominal lipsesc
părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi
acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 137 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală. In ceea ce priveşte celelalte texte de lege
criticate, apreciază că acestea nu aduc atingere textelor constituţionale
pretins încălcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 5 decembrie 2005, Judecătoria laşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 137 şi 141 din Ordonanţa Guvernului
nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală şi ale art. 29 alin. (6) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Alcom" - S.A din
Galaţi într-o cauză având ca obiect o contestaţie la executare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, pe de o parte, că dispoziţiile art. 137
şi 141 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 contravin prevederilor
constituţionale ale art. 16, 21, 24 şi 53 şi, pe de altă parte, că dispoziţiile
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 contravin prevederilor constituţionale
ale art. 16, 21, 24 şi ale 146 lit. d), precum şi prevederilor art. 6
paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale. In acest sens, autorul excepţiei arată că dispoziţiile art. 137
şi 141 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 contravin prevederilor
constituţionale invocate, deoarece „lipsa obligativităţii încuviinţării de
către o instanţă de judecată a titlurilor executorii emise administrativ de către Ministerul de
Finanţe exceptează de la controlul judiciar tocmai aceste acte, discriminând
celelalte părţi care au nevoie de un proces în faţa unei instanţe, de
solicitarea încuviinţării executării silite şi [...] de intermediul unui
executor judecătoresc pentru a-şi valorifica drepturile".
Totodată, autorul excepţiei apreciază că dispoziţiile
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 contravin prevederilor constituţionale
şi convenţionale invocate, întrucât cenzurarea excepţiei de către instanţa în
faţa căreia aceasta este ridicată reprezintă o îngrădire a liberului acces la
justiţie, „în materie de neconstituţionalitate singura instanţă competentă
fiind Curtea Constituţională".
Judecătoria Iaşi apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 137 şi 141 din Ordonanţa Guvernului
nr. 92/2003 este întemeiată în raport de prevederile art. 16 din Constituţie,
întrucât „această procedură simplificată, care permite creditorului unei
creanţe bugetare să emită unilateral titluri executorii împotriva debitorilor,
fără niciun control de legalitate şi, mai mult, să le execute silit în aceleaşi
condiţii, creează un dezechilibru vădit între aceştia, creditorul fiind favorizat".
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, deoarece „legiuitorul a
reglementat posibilitatea persoanelor interesate de a contesta orice act de
executare silită, în condiţiile procedurale stabilite de lege, şi de a
beneficia de garanţiile privitoare la desfăşurarea procesului", potrivit
art. 169 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură fiscală.
Totodată, se arată că art. 29 alin. (6) din Legea nr.
47/1992 nu aduce atingere art. 21, 24 şi 146 lit. d) din Constituţie, deoarece
instituirea prin alin. (6) al art. 29 din Legea nr. 47/1992 a cazurilor de
inadmisibilitate a unei excepţii de neconstituţionalitate nu este de natură să
conducă la ideea că prin aceasta instanţa care judecă fondul se substituie, sub
acoperirea unei dispoziţii legale, Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 137 şi 141 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 863
din 26 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi
prevederile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea
Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 643 din 16 iulie 2004.
La data sesizării Curţii Constituţionale, textele de
lege criticate aveau următorul conţinut:
- Art. 137 şi 141 din Ordonanţa Guvernului nr.
92/2003 privind Codul de procedură fiscală:
- Art. 137: „(1)
Executarea silită a creanţelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu
executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de
executare competent în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal
debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu
executoriu.
(2) Titlul de creanţă devine titlu executoriu la
data la care creanţa fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată
prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de
lege.
(3) Executarea silită începe în termen de 15 zile de
la data înştiinţării.
(4) Inştiinţarea de plată este act premergător
executării silite.
(5) Titlul executoriu emis potrivit alin. (1) de
organul de executare competent va conţine, pe lângă elementele prevăzute la
art. 43 alin. (2), următoarele: codul de identificare fiscală, domiciliul
fiscal al acestuia, precum şi orice alte date de identificare; cuantumul şi
natura sumelor datorate şi neachitate, temeiul legal al puterii executorii a
titlului.
(6) Pentru debitorii obligaţi în mod solidar la
plata creanţelor fiscale se va întocmi un singur
titlu executoriu.
(7) Titlurile executorii emise de alte organe
competente, care privesc creanţe fiscale, se transmit în termen de cel mult 30
de zile de la emitere, spre executare silită, potrivit legii, organelor
prevăzute la art. 133.
(8) In cazul în care
titlurile executorii emise de alte organe decât cele prevăzute la art. 33 alin.
(1) nu cuprind unul dintre următoarele elemente: numele şi prenumele sau
denumirea debitorului, codul numeric personal, codul unic de înregistrare,
domiciliul sau sediul, cuantumul sumei datorate, temeiul legal, semnătura
organului care l-a emis şi dovada comunicării acestora, organul de executare va
restitui de îndată titlurile executorii organelor emitente.
(9) In cazul în care titlul executoriu i-a fost
transmis spre executare de către un alt organ,
organul de executare îi va confirma primirea, în termen de 30 de zile.
(10) In cazul în care instituţiile publice transmit
titluri executorii privind venituri proprii spre executare silită organelor
fiscale, sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat sau local,
după caz.
(11) In cazul în care autorităţile administraţiei
publice locale transmit titluri executorii privind venituri proprii spre
executare silită organelor fiscale din subordinea Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală, sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat.
";
- Art. 141: „(1) Executarea silită începe prin comunicarea somaţiei. Dacă în
termen de 15 zile de la comunicarea somaţiei nu se stinge debitul, se continuă
măsurile de executare silită. Somaţia este însoţită de un exemplar al titlului
executoriu.
(2) Somaţia cuprinde, pe lângă elementele prevăzute
la art. 43 alin. (2), următoarele: numărul dosarului de executare; suma pentru
care se începe executarea silită; termenul în care cel somat urmează să
plătească suma prevăzută în titlul executoriu, precum şi indicarea consecinţelor
nerespectării acesteia. ";
- Art. 29 alin. (6) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale: „Dacă
excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3),
instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii
Constituţionale. Incheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa
imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă
în termen de 3 zile."
Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, alin. (4) al
art. 137 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 a fost abrogat expres prin art. I
pct. 23 din Ordonanţa Guvernului nr. 35 din 26 iulie 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 675 din 7 august 2006, iar alin.
(3) al art. 137 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 a fost modificat, având
următorul conţinut: „Modificarea titlului de creanţă atrage modificarea
titlului executoriu în mod corespunzător."
Totodată, prin art. I pct. 24 din Ordonanţa Guvernului
nr. 35/2006 s-a introdus un nou alineat la art. 137 din Ordonanţa Guvernului
nr. 92/2003, cu următorul cuprins:
„(71)
Netransmiterea titlurilor executorii provenite în urma sancţionării
contravenţionale, în termen de 90 de zile de la emiterea de către organele
competente, conduce la anularea acestora. Conducătorul organului emitent al
titlului executoriu are obligaţia emiterii deciziei de imputare a contravalorii
contravenţiei personalului care se face vinovat de întârziere. Termenul de 90
de zile se prelungeşte cu perioada scursă în procedura de contestare a
proceselor-verbale de constatare a contravenţiei."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în
drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la
apărare şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al
unor libertăţi, precum şi prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un
proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Curtea observă că, deşi autorul excepţiei de
neconstituţionalitate a invocat în susţinerea acesteia întregul text al art. 16
şi 21 din Constituţie, în realitate excepţia se referă numai la primele două
alineate ale art. 16 şi la primele 3 alineate ale art. 21.
Examinând excepţia, Curtea Constituţională reţine
următoarele:
I. Susţinerea potrivit căreia
prin prevederile art. 137 alin. (1),(2), (5) -(11) şi ale art. 141 din
Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 se aduce atingere dispoziţiilor
constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), întrucât se creează o inegalitate
între organele de executare competente şi celelalte părţi, în speţă persoane
juridice, nu este întemeiată, deoarece principiul egalităţii se referă la
egalitatea în drepturi a cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice,
şi nu la egalitatea între persoane juridice şi autorităţi publice.
Totodată, nu poate fi reţinută nici susţinerea conform
căreia „titlurile executorii emise administrativ de către Ministerul de
Finanţe" sunt „exceptate de la controlul judiciar", ceea ce ar
încălca prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind
accesul liber la justiţie şi ale art. 24 privind dreptul la apărare. Aceasta deoarece legiuitorul a reglementat posibilitatea persoanelor interesate de a contesta orice act de executare silită, în condiţiile
procedurale stabilite de lege.
Astfel, potrivit art. 169 alin. (1) teza întâi din
Codul de procedură fiscală, „Persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat
cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare
[...]", iar, potrivit alin. (4) al aceluiaşi
articol, „Contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă şi
se judecă în procedură de urgenţă."
In final, Curtea observă că nu poate fi reţinută nici
critica privind încălcarea art. 53 din Constituţie, deoarece prin dispoziţiile
art. 137 alin. (1), (2), (5) -(11) şi ale art. 141 din Ordonanţa Guvernului nr.
92/2003 nu se aduce nicio restrângere exerciţiului dreptului de acces liber la
justiţie şi nici dreptului la apărare.
II. Cu privire la critica de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, în raport de
dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1), (2) şi (3), art. 24,
53 şi ale 146 lit. d) din Legea fundamentală, precum şi de prevederile art. 6
paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, Curtea s-a pronunţat prin numeroase decizii, dintre care
menţionăm Decizia nr. 668 din 15 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 81 din 30 ianuarie 2006, şi Decizia nr. 329 din 18 aprilie
2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 12 mai
2006, respingând de fiecare dată excepţia de neconstituţionalitate.
Cu aceste prilejuri Curtea a reţinut, în esenţă, că
textul de lege criticat nu aduce atingere art. 146 lit. d) din Constituţie,
deoarece dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 „sunt norme de
procedură pe care instanţa care a fost sesizată cu excepţia de
neconstituţionalitate este obligată să le aplice în vederea selectării doar a
acelor excepţii care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de
constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, unica autoritate de
jurisdicţie constituţională. Această procedură nu face însă posibilă
respingerea sau admiterea excepţiei de neconstituţionalitate de către instanţa
judecătorească, ci doar pronunţarea, în situaţiile date, asupra oportunităţii
sesizării Curţii Constituţionale".
Pentru aceleaşi considerente nu poate fi reţinută nici
critica privind încălcarea art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie şi art. 6 paragraful 1 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Totodată, s-a mai arătat că „procedura de soluţionare a
excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti
sau de arbitraj comercial nu conţine privilegii sau discriminări, pentru a fi
reţinută o încălcare a prevederilor cuprinse în art. 16 din Legea fundamentală,
referitoare la egalitatea în drepturi. De asemenea, textul de lege criticat nu
aduce nicio atingere dreptului la apărare al părţilor, acestea având deplina
libertate de a-şi angaja apărător şi de a se prevala de toate garanţiile
prevăzute de lege pentru exercitarea dreptului la apărare".
III. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 137 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003,
excepţia urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă, pentru următoarele
motive:
Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, alin. (4) al
art. 137 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 a fost abrogat
expres prin art. I pct. 23 din Ordonanţa Guvernului
nr. 35 din 26 iulie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 675 din 7 august 2006.
Totodată, prevederile art. 137 alin. (3) din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 au fost modificate, prin acelaşi act normativ, soluţia
legislativă adoptată în urma modificării textului fiind substanţial diferită.
In jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat
în mod constant că, în cazul în care, după invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate
în faţa instanţelor judecătoreşti, prevederea legală supusă controlului a fost
modificată, Curtea se pronunţă asupra prevederii legale în noua sa redactare
numai dacă soluţia legislativă din legea sau ordonanţa modificată este, în
principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificării. Curtea constată însă că
această cerinţă nu este îndeplinită.
Or, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, Curtea Constituţională se poate pronunţa asupra dispoziţiilor „dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă
în vigoare", aşa încât excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 137 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă, conform
dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d.) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
I.Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 137 alin. (1), (2), (5) -(11), ale
art. 141 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură
fiscală şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Alcom" - S.A din Galaţi în Dosarul nr. 11.284/2005 al Judecătoriei Iaşi.
II. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 137 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de
acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 octombrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu