DECIZIE Nr.
633 din 3 octombrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. 1 lit. h) din Codul de
procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 898 din 6 noiembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. 1 lit. h) din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Florin Matei în Dosarul nr.
4.881/1.431/2005 al Tribunalului Mureş - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstitutionalitate ca
neîntemeiată, arătând că ceea ce se critică, în realitate, în motivarea acesteia este modul în care
instanţele de judecată au interpretat, în cauză, dispoziţiile legale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 21 aprilie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 4.881/1.431/2005, Tribunalul Mureş- Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor
art. 10 lit. h) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Florin
Matei în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate se susţine, în esenţă, că legiuitorul ar fi trebuit să detalieze
textul de lege criticat, respectiv să facă distincţie între retragerea
plângerii, împăcarea părţilor, respectiv stingerea unui litigiu determinată de
o anumită împrejurare obiectivă, care să nu echivaleze cu o retragere a
plângerii. In opinia autorului excepţiei, „modul în care legiuitorul a înţeles
să prevadă în cadrul art. 10 alin. 1 lit. h) din Codul de procedură penală
cazurile în care punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale este împiedicată [...] nu reprezintă
altceva decât o încălcare a libertăţii accesului la justiţie [...]".
Tribunalul Mureş - Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
întrucât textul de lege criticat nu încalcă liberul acces la justiţie, ci „dă
expresie, în limitele excepţiilor de disponibilitate prevăzute de lege,
dreptului persoanei vătămate printr-o infracţiune să pună capăt procesului
penal, prin retragerea plângerii prealabile sau prin împăcarea cu făptuitorul
dacă, în prealabil, după caz, a cerut sau a pus în mişcare acţiunea
penală".
In conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost
comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei
de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că textul de lege
criticat nu încalcă liberul acces la justiţie, precum şi faptul că problemele
de aplicare a legii, sesizate de autorul excepţiei, nu intră în competenţa de
soluţionare a Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că art. 10
alin. 1 lit. h) din Codul de procedură penală nu contravine dispoziţiilor
constituţionale ale art. 21. Totodată, apreciază că autorul excepţiei nu
critică textul de lege pentru ceea ce conţine, ci pentru modul de interpretare
şi aplicare a acestuia, aspecte ce nu intră în competenţa de soluţionare a
Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de
vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 10 alin. 1 lit. h) din Codul de procedură penală,
potrivit cărora „Acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în
mişcare nu mai poate fi exercitată dacă:
[...] h) a fost retrasă plângerea prealabilă ori
părţile s-au împăcat, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea plângerii
sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală;[...]
Dispoziţiile constituţionale pretins încălcate sunt
cele ale art. 21 privind accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de
neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că ceea ce
se critică, în realitate, este interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 10
alin. 1 lit. h) din Codul de procedură penală, în raport de situaţia de fapt
dedusă judecăţii în cauză.
In speţă, conform susţinerilor autorului excepţiei,
acesta a formulat plângere împotriva aceleiaşi fapte atât la organele de
cercetare penală, cât şi, ulterior, la instanţa de judecată, iar solicitarea sa
de a fi conexate cele două dosare astfel constituite a fost respinsă. Totodată,
i s-a pus în vedere să opteze cu privire la dosarul în care doreşte să continue
judecata, iar cu privire la celălalt dosar, i s-a luat o declaraţie de
retragere a plângerii, urmare căreia s-a pronunţat o sentinţă de încetare a
procesului penal, în temeiul art. 10 alin. 1 lit. h) din Codul de procedură
penală. Autorul excepţiei solicită ca, prin detalierea conţinutului textului de
lege criticat, legiuitorul să elimine posibilitatea ca retragerea plângerii, în
situaţia dată, să fie interpretată în sensul de împăcare, câtă vreme aceasta a
fost determinată, în opinia sa, de o situaţie obiectivă, respectiv existenţa pe
rolul aceleiaşi instanţe de judecată a două dosare cu acelaşi obiect. In opinia
sa, o asemenea interpretare i-ar încălca liberul acces la justiţie prin aceea
că s-ar putea ajunge la situaţia în care în cadrul dosarului în care se
continuă judecata şi care se află în stadiul de administrare de probe să fie
invocat art. 10 lit. j) din Codul de procedură penală, în sensul existenţei
unei autorităţi de lucru judecat.
Asemenea critici nu intră în competenţa de soluţionare
a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr.
47/1992, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire
la care a fost sesizată". Atât interpretarea conţinutului unei norme
juridice, cât şi îndreptarea eventualelor erori de interpretare sunt de competenţa
instanţelor judecătoreşti, în cadrul căilor de atac prevăzute de lege pe care,
de altfel, autorul excepţiei Ie-a promovat. Curtea constată în acest sens că
excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în cadrul recursului declarat
de Florin Matei împotriva Sentinţei penale nr. 1.144 din 13 septembrie 2005,
pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş în Dosarul nr. 4.048/2005, prin care s-a
dispus încetarea procesului penal ca urmare a retragerii de către acesta a
plângerii prealabile directe.
Pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 10 alin. 1 lit. h) din Codul de procedură penală, excepţie
ridicată de Florin Matei în Dosarul nr. 4.881/1.431/2005 al Tribunalului Mureş
- Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 octombrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta