DECIZIE Nr.
629 din 3 octombrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 1 din Legea nr. 137/2002 privind
unele masuri pentru accelerarea privatizarii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 917 din 10 noiembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Antonia Constantin - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 401 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea
privatizării, excepţie ridicată de Asociaţia „Hesper Privat" Bucureşti în
Dosarul nr. 839/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia comercială.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens,
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 27 aprilie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 839/3/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia comercială a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
401
din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, excepţie ridicată de Asociaţia „Hesper Privat" Bucureşti
într-un litigiu având ca obiect constatarea rezoluţiunii unui contract de
vânzare-cumpărare de acţiuni.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale criticate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 21 privind liberul acces la justiţie, ale
art. 44 alin. (1) şi (2) privind protecţia proprietăţii private, precum şi pe
cele ale art. 1 alin. (3) privind statul român.
Se consideră că, prin scutirea de la plata taxelor
judiciare de timbru a instituţiei publice implicate, se facilitează accesul
liber la justiţie al acesteia pentru apărarea dreptului său de proprietate şi
are loc o favorizare a instituţiei publice implicate, în detrimentul ocrotirii
proprietăţii private a altor titulari. Totodată, se arată că, prin formularea
unor acţiuni privind contractele de vânzare-cumpărare de acţiuni, instituţiile
publice nu exercită atribuţiuni de drept public, ci se comportă ca administratori
ai averii private a statului, astfel încât nu se justifică aplicarea unui
asemenea regim juridic instituţiilor publice.
Autorul excepţiei apreciază că dispoziţiile legale
criticate nu asigură o egalitate a armelor, având în vedere că, în timp ce o
parte este scutită de plata taxei de timbru, cealaltă este obligată să
plătească o taxă de timbru exorbitantă, ceea ce este de natură a încălca şi
prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale. Cu privire la caracterul excesiv al
taxelor de timbru sunt invocate unele hotărâri pronunţate de Curtea Europeană a
Drepturilor Omului în cauzele Kreuz împotriva Poloniei (2001), Jedamski şi Jedamska împotriva
Poloniei (2005), Podbielski şi PPU Polpure împotriva Poloniei (2005) şi Kniat împotriva Poloniei (2005).
Tribunalul Bucureşti - Secţia comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, sunt
invocate deciziile Curţii Constituţionale nr. 461 din 2 decembrie 2003, nr. 264
din 22 iunie 2004 şi nr. 125 din 1 martie 2005.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de
vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 401 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea
privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, dispoziţii
ce au fost introduse prin prevederile art. I pct. 15 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 208/2002 pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru
accelerarea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 28 decembrie 2002, aprobată
prin Legea nr. 540/2003, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 19
decembrie 2003, şi modificate prin Ordonanţa Guvernului nr. 36/2004, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din
31 ianuarie 2004, aprobată cu modificări prin Legea
nr. 191/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004. Textul legal
criticat are următorul cuprins:
„Art. 401. - Cererile
formulate de instituţia publică implicată, în legătură cu calitatea de acţionar
la societăţile comerciale aflate în portofoliul acesteia, cu procesul de
privatizare, cu obligaţiile decurgând din contractele de vânzare-cumpărare de
acţiuni, cu obligaţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările şi completările
ulterioare, sau de prezenta lege, cu executarea hotărârilor judecătoreşti şi cu
orice alte acte procedurale, efectuate de şi pentru aceasta, sunt scutite de la
plata taxelor judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, cauţiuni şi orice
alte taxe care se fac, potrivit legii, venit la bugetul de stat."
Textele constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 21 privind liberul acces la justiţie, ale art. 44
alin. (1) şi (2) privind protecţia proprietăţii private, precum şi cele ale
art. 1 alin. (3) privind statul român.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
Textul legal criticat a mai format obiect al
controlului de constituţionalitate, Curtea, prin numeroase decizii, constatând
constituţionalitatea acestuia.
Astfel, prin Decizia nr. 264 din 22 iunie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 732 din 13 august 2004, Curtea a reţinut că exonerarea de la
obligaţia de plată a taxelor judiciare de timbru este un atribut exclusiv al
legiuitorului, a cărui exercitare nu afectează nici dreptul de proprietate
privată, nici egalitatea în faţa legii. Totodată, scutirea instituţiilor
publice implicate în procesul de privatizare de la plata taxelor de timbru şi a
celorlalte taxe în cazurile determinate de lege îşi are justificarea în strânsa
legătură a acţiunilor în justiţie pentru care textul criticat prevede scutirea de la plata la bugetul de
stat - alimentat, printre altele, şi prin încasarea taxelor judiciare, precum
şi în interesul general pe care-l prezintă aceste instituţii publice.
Curtea a constatat că aceste considerente sunt în
concordanţă cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi cu cea a
Curţii Constituţionale, care a stabilit că principiul egalităţii nu are
semnificaţia uniformităţii, fiind deci posibilă instituirea unui tratament
juridic diferit atunci când situaţiile diferite justifică aceasta în mod
raţional şi obiectiv.
In ceea ce priveşte susţinerea că textul criticat ar
încălca dreptul de acces liber la justiţie, Curtea a reţinut că aceasta este
nefondată, întrucât dispoziţiile art. 21 din Constituţie nici nu prevăd că
accesul liber la justiţie trebuie să fie în toate cazurile gratuit. Pe de altă
parte, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în jurisprudenţa sa că
dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, nu este un drept
absolut, statele având posibilitatea de a stabili termene de prescripţie sau de
decădere sau alte condiţii privind exercitarea acestui drept.
In legătură cu critica referitoare la pretinsa
încălcare a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţie, invocată în
susţinerea excepţiei, Curtea, cu acelaşi prilej, a constatat că aceasta este
neîntemeiată, întrucât textul respectiv consacră un principiu general care stă
la baza statului român, iar nu un drept, astfel că acest principiu nu poate fi
considerat a fi încălcat decât, eventual, în măsura încălcării unuia dintre
drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, garantate de
Constituţie, sau a vreunui alt text constituţional relevant sub aspectul
conţinutului art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală.
Neexistând elemente noi, de natură a determina
schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziei mai sus
amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 401 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea
privatizării, excepţie ridicată de Asociaţia „Hesper Privat" Bucureşti în
Dosarul nr. 839/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 octombrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly