Decizia Nr.625 din 04.11.2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (2), art. 60 alin. (1) şi ale art. 62 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 30 din 14 ianuarie 2015

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Bianca Drăghici	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, în ansamblul său, şi, în mod particular, a dispoziţiilor art. 59 şi art. 61 din această lege, excepţie ridicată de Nicuşor Teodorescu în Dosarul nr. 1.226/121/2007* al Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 495D/2014.2. La apelul nominal răspunde pentru partea Inspectoratul General al Poliţiei Române consilierul juridic Sabin Gabriel Poschină, cu delegaţie depusă la dosar. Lipsesc autorul excepţiei şi celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosar, autorul excepţiei a depus o cerere prin care solicită conexarea prezentului dosar „la prima excepţie ce are acelaşi obiect şi urmează a se judeca la Curte“, partea Inspectoratul General al Poliţiei Române a formulat concluzii scrise cu privire la excepţia invocată, iar partea Ministerul Afacerilor Interne a depus note scrise prin care solicită respingerea excepţiei ca inadmisibilă.4. Totodată, magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosarul cauzei a fost depusă o cerere formulată de Ordinul Profesional al Poliţiştilor din România, Filiala Prahova, prin care se solicită Curţii să analizeze „solicitarea“ autorului excepţiei.5. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul părţii prezente, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că ordinele şi instrucţiunile ministrului de resort reglementează punerea în executare a Legii nr. 360/2002. Susţine că legislaţia românească cuprinde mai multe acte normative care fac trimiteri la dispoziţii prin care ministrul de resort este abilitat să emită ordine, însă ordinele nu creează norme de drept, ci stabilesc organizarea şi executarea legii. Totodată, consideră că abilitarea de a emite ordine dată ministrului de resort nu reprezintă o delegare de competenţe. În final, susţine că ordinele ministrului de interne sunt publicate în Monitorul Oficial al României, iar cele care nu sunt destinate publicităţii sunt aduse la cunoştinţă poliţiştilor printr-un mecanism de informare.6. Reprezentantul Ministerului Public, referitor la criticile de neconstituţionalitate privind dispoziţiile Legii nr. 360/2002, în ansamblu, susţine că acestea sunt mult prea generale. Însă, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 26 alin. (3) şi art. 61 din acelaşi act normativ, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Arată că, practic, ordinele emise de ministrul de resort explicitează normele de ordin tehnic, fac precizări şi transpun în practică legea.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:7. Prin Decizia nr. 1.546 din 12 februarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 1.226/121/2007*, Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, în ansamblul său, şi în particular a art. 59 şi art. 61 din această lege.8. Excepţia a fost ridicată de Nicuşor Teodorescu cu ocazia soluţionării recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 1.170 din 9 aprilie 2013, pronunţată de Tribunalul Galaţi într-o cauză având ca obiect contestaţia formulată împotriva Dispoziţiei Şefului Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Galaţi nr. 1/03.01.2007 prin care s-a dispus sancţionarea disciplinară a acestuia cu destituirea din poliţie.9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia apreciază, în esenţă, că Legea nr. 360/2002, în ansamblul său, este neconstituţională, întrucât aproape 50% din corpul legii este compus din norme prin care legiuitorul organic şi-a delegat competenţa de reglementare către o autoritate publică de rang inferior din cadrul puterii executive şi încalcă principiul securităţii raporturilor juridice, deoarece Legea nr. 360/2002 nu este nici „accesibilă şi nici previzibilă“ cetăţenilor, din cauza numărului mare de norme incomplete, care sunt completate prin ordine de ministru nepublicate. Arată că până în anul 2008 ordinele ministrului de resort emise în baza Legii nr. 360/2002 nu s-au publicat, iar după această dată s-au publicat câteva, deşi ordinele în cauză nu au fost emise cu caracter secret sau militar. Precizează că Ordinul nr. 400/2004 care reglementează procedura cercetării disciplinare a poliţiştilor, în baza căruia a fost cercetat şi sancţionat, nu i-a fost adus la cunoştinţă. Consideră că, prin Legea nr. 360/2002, categoria funcţionarilor poliţişti este supusă unui tratament discriminatoriu defavorabil şi nejustificat, prin comparaţie cu categoria funcţionarilor publici, tratamentul defavorabil fiind produs ca urmare a împrejurării că legea privind Statutul poliţistului - al cărei corp este format în proporţie de 50% din norme incomplete - este „inaccesibilă“ şi „imprevizibilă“ pentru destinatarii săi, poliţiştii. Apreciază că Legea nr. 360/2002 nu oferă nicio informaţie privind criteriile ce vor servi la evaluarea poliţistului, acestea fiind lăsate la aprecierea ministrului de interne.10. De asemenea, referitor la criticile de neconstituţionalitate ale art. 59 din Legea nr. 360/2002, autorul arată că aceste dispoziţii legale nu prevăd care sunt subiectele de drept care au competenţa de a stabili sancţiunile disciplinare individuale.11. Totodată, cu privire la art. 61 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, autorul susţine că acesta este interpretat, atât de către unităţile de poliţie, cât şi de către instanţele judecătoreşti, într-un singur sens, respectiv în sensul în care poliţistului i se comunică doar faptul că a fost sancţionat disciplinar, dar nu şi actul administrativ de sancţionare. Prin urmare, solicită a se constata că art. 61 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 este neconstituţional în măsura în care se interpretează că obligă doar la înştiinţarea poliţistului cu privire la faptul că a fost sancţionat disciplinar, şi nu obligă la comunicarea către acesta a actului administrativ prin care s-a stabilit motivat sancţiunea disciplinară.12. Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal îşi exprimă opinia în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate, motivat de faptul că din conţinutul acestor prevederi legale rezultă că au fost adoptate în virtutea prerogativelor constituţionale ale Parlamentului conferite de art. 61 alin. (1), fiind astfel respectat principiul supremaţiei Constituţiei prevăzut de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală.13. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.14. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât au fost adoptate în virtutea prerogativelor constituţionale ale Parlamentului conferite de art. 61 alin. (1). Consideră că, prin Legea nr. 360/2002, în acord cu prevederile art. 126 alin. (6) din Constituţie se recunoaşte posibilitatea de a supune controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ actele administrative ale autorităţii publice (ordinul sau dispoziţia de sancţionare). Prin urmare, nu poate fi reţinută critica autorului excepţiei referitoare la încălcarea accesului liber la justiţie. Susţine că nici critica referitoare la încălcarea art. 31 alin. (2) din Constituţie nu poate fi reţinută, din moment ce poliţistul poate să cunoască în întregime actele cercetării, potrivit art. 59 alin. (6) din Legea nr. 360/2002 aducându-i-se totodată la cunoştinţă sancţiunea disciplinară pentru a o putea contesta. De asemenea, apreciază că nu poate fi reţinută nici susţinerea autorului excepţiei privind faptul că poliţistului i se comunica doar că a fost sancţionat disciplinar, dar nu şi actul administrativ de sancţionare disciplinară, întrucât aceasta este o problemă de interpretare a normei legale, care excedează competenţei Curţii Constituţionale.15. Referitor la susţinerea potrivit căreia art. 59 şi art. 61 din Legea nr. 360/2002 încalcă art. 16 alin. (1) din Constituţie, Avocatul Poporului apreciază că textele legale indicate sunt nediscriminatorii, deoarece se aplică uniform pentru toţi cei care se află în situaţia prevăzută de ipoteza normelor respective, fără privilegii sau discriminări. Modalitatea diferită de reglementare a cercetării prealabile în cazul aplicării sancţiunilor disciplinare poliţiştilor de cea a funcţionarilor publici se datorează tocmai situaţiilor specifice în care se află aceste categorii de angajaţi.16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, dispoziţiile Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, în ansamblul său, şi în particular, a dispoziţiilor art. 59 şi art. 61 din această lege. Având în vedere obiectul cauzei în care s-a ridicat excepţia (contestaţie formulată împotriva Dispoziţiei nr. 1/03.01.2007 emisă de Şeful Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Galaţi prin care s-a dispus sancţionarea disciplinară cu destituirea din poliţie a autorului excepţiei), precum şi notele depuse în motivarea excepţiei, Curtea reţine că autorul acesteia critică faptul că aspecte esenţiale în materia răspunderii disciplinare, ce ţin de statutul poliţistului - funcţionar public civil - sunt reglementate prin acte juridice infralegale, respectiv prin ordine ale ministrului administraţiei şi internelor.19. Din analiza dispoziţiilor Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, Curtea reţine că materia răspunderii disciplinare este prevăzută de „Capitolul IV: Recompense, răspunderea juridică şi sancţiuni - Secţiunea 2: Răspunderea juridică şi sancţiuni“, iar aspectele esenţiale ale acestei materii sunt reglementate în art. 59 alin. (2), art. 60 alin. (1) şi art. 62 alin. (3). Prin urmare, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 59 alin. (2), art. 60 alin. (1) şi ale art. 62 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii asupra cărora urmează să se pronunţe Curtea Constituţională şi care au următorul cuprins:

– Art. 59 alin. (2): „Procedura cercetării prealabile se reglementează prin ordin al ministrului de interne.“;

– Art. 60 alin. (1): „Aplicarea sancţiunilor disciplinare se face potrivit competenţelor stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor; după expirarea termenului de contestare, prevăzut la art. 61 alin. (1).“;

– Art. 62 alin. (3): „Consiliile de disciplină îşi desfăşoară activitatea în baza regulamentului aprobat prin ordin al ministrului de interne.’’20. Dispoziţiile art. 61 alin. (1) la care face trimitere art. 60 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 prevăd că poliţistul poate contesta sancţiunea disciplinară, în termen de 5 zile de la luarea la cunoştinţă, şefului ierarhic superior celui care a aplicat sancţiunea, iar acesta se pronunţă prin decizie motivată, în termen de 15 zile. 21. Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3)-(5) privind statul de drept, principiul separaţiei puterilor în stat şi cel al obligativităţii respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legii, art. 16 referitor la principiul egalităţii în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 31 privind dreptul la informaţie, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 73 alin. (3) lit. j) privind reglementarea prin lege organică a statutului funcţionarilor publici. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 3 privind interzicerea torturii, art. 8 referitor la dreptul la respectarea vieţii private şi de familie şi ale art. 10 privind libertatea de exprimare din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prin Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 11 septembrie 2014, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 59 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului sunt neconstituţionale. Astfel, Curtea a statuat că dispoziţiile de lege criticate nu numai că nu reglementează procedura disciplinară prealabilă, aplicarea sancţiunilor disciplinare sau activitatea consiliului de disciplină, ci deleagă reglementarea acestor aspecte importante ministrului de resort care este abilitat să adopte ordine. Aşadar, se ajunge la situaţia ca un aspect esenţial care vizează executarea şi/sau încetarea raporturilor de serviciu să fie reglementat printr-un act administrativ, care, de altfel, în cazul de faţă, nici măcar nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, ceea ce este de natură să confere un caracter iluzoriu posibilităţilor autorului excepţiei de neconstituţionalitate de a se apăra în mod eficient. În aceste condiţii, persoana cercetată disciplinar nu cunoaşte regulile după care se desfăşoară procedura, având în vedere că actul administrativ nu este accesibil şi deci nici opozabil. Normele privind cercetarea disciplinară trebuie să respecte anumite cerinţe de stabilitate şi previzibilitate. Or, delegarea de atribuţii de a stabili aceste norme unui membru al Guvernului, prin emiterea unor acte cu caracter administrativ ce au caracter infralegal, determină o stare de incertitudine juridică, acest gen de acte având, de obicei, un grad sporit de schimbări succesive în timp. 23. Într-o atare situaţie, devin incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“. 24. Prin urmare, Curtea reţine că acest caz de inadmisibilitate a excepţiei a intervenit după sesizarea Curţii Constituţionale, iar excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă. 25. Instanţa de judecată urmează să respecte deciziile Curţii Constituţionale, potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie, în procesul de aplicare şi interpretare a legislaţiei incidente în speţa dedusă soluţionării, atât sub aspectul dispozitivului, cât şi al considerentelor pe care acesta se sprijină. Prin urmare, chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale - de exemplu, Decizia nr. 61 din 21 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 10 aprilie 2013, Decizia nr. 319 din 29 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 25 aprilie 2012, şi Decizia nr. 223 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012 - deciziile anterioare de constatare a neconstituţionalităţii reprezintă temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din noul Cod de procedură civilă, după caz. 26. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (2), art. 60 alin. (1) şi ale art. 62 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicată de Nicuşor Teodorescu în Dosarul nr. 1.226/121/2007* al Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 4 noiembrie 2014. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Bianca Drăghici