DECIZIE   Nr. 624 din 6 mai 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 1 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 348 din 26 mai 2010

Ioan Vida                            - preşedinte

Nicolae Cochinescu           -judecător

Aspazia Cojocaru               -judecător

Acsinte Gaspar                   -judecător

Petre Lăzăroiu                    -judecător

Ion Predescu                      -judecător

Puskas Valentin Zoltan       -judecător

Tudorel Toader                   -judecător

Augustin Zegrean               -judecător

Marinela Mincă                   - procuror

Afrodita Laura Tutunaru     - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicată de Ionel Farcaş în Dosarul nr. 0958/89/2008 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Partea Georgel Stafie a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, deoarece prin critica formulată autorul excepţiei solicită modificarea textului contestat.

CURTEA,

având   în   vedere   actele   şi   lucrările   dosarului,   constată următoarele:

Prin Incheierea din 13 octombrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 0958/89/2008 Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 215 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicată de Ionel Farcaş în dosarul de mai sus.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16, 21, 24 şi 53, deoarece nu există posibilitatea cercetării la plângerea prealabilă a părţii vătămate cu aplicarea corelativă a cauzei de încetare a procesului penal constând în împăcarea părţilor. Aceasta este cu atât mai necesară întrucât înşelăciunea presupune o convenţie a părţilor ce ia naştere prin prezentarea anumitor elemente frauduloase.

Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 215 alin. 1 din Codul penal - Inşelăciunea, care au următorul conţinut:

„Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că susţinerea privind împiedicarea accesului la justiţie nu poate fi primită în condiţiile în care cauza la care se referă autorul excepţiei se află chiar la instanţa judecătorească, după cum nu poate fi primită nici susţinerea privind încălcarea dreptului său la apărare, în condiţiile în care, fiind în curs de judecată, autorul excepţiei poate uza de toate mijloacele de apărare prevăzute de lege şi poate exercita căile de atac împotriva hotărârii pe care urmează să o pronunţe instanţa.

De asemenea, Curtea nu poate primi nici critica referitoare la încălcarea principiului egalităţii în faţa legii, textul având incidenţă asupra tuturor persoanelor care se află în aceeaşi situaţie juridică.

In ceea ce priveşte pretinsa încălcare, prin textele de lege ce fac obiectul excepţiei, a dispoziţiilor art. 53 din Legea fundamentală, aceasta nu poate fi reţinută, prevederile constituţionale invocate fiind aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, restrângere care nu s-a constatat.

De asemenea aspectul referitor la inexistenţa posibilităţii declanşării procesului penal numai la plângerea prealabilă nu afectează în niciun fel dispoziţiile constituţionale invocate. Astfel, legiuitorul român a optat pentru regula generală de urmărire, judecare şi sancţionare din oficiu a infracţiunilor, ca fapte antisociale. Este dreptul constituţional al legiuitorului de a stabili şi anumite excepţii de la această regulă generală. Prin urmare, în anumite cazuri, datorită caracterului şi conţinutului concret al faptelor, statutului special al autorului faptei ori al persoanei vătămate sau relaţiilor speciale dintre făptuitor şi persoana lezată, punerea în mişcare a acţiunii penale să fie condiţionată de existenţa plângerii prealabile a persoanei vătămate. Generalizarea acestei condiţionări ar împiedica însă, în mod evident, protecţia eficientă a societăţii, a intereselor generale faţă de faptele care prezintă pericol social, prevăzute de legea penală. Iată de ce, în cazul infracţiunii de înşelăciune, legiuitorul are temeiuri serioase de politică penală să păstreze principiul oficialităţii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicată de Ionel Farcaş în Dosarul nr. 0958/89/2008 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 mai 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru