DECIZIE Nr.
623 din 3 octombrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 39 alin. (3), (4) si (5) din Legea
nr. 248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetatenilor romani in
strainatate
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 931 din 16 noiembrie 2006
Ioan Vida
- preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu -
judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Antonia Constantin - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 alin. (3), (4) şi (5) din Legea
nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în
străinătate, excepţie ridicată din oficiu de Tribunalul Vâlcea - Secţia civilă
în Dosarul nr. 765/2006.
La apelul nominal se constată
lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât dispoziţiile legale
criticate nu înlătură posibilitatea părţilor de a se prevala de toate
garanţiile procesuale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 21 martie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 765/2006, Tribunalul Vâlcea - Secţia civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 39 alin.
(3), (4) şi (5) din Legea nr. 248/2005. Excepţia a fost ridicată din oficiu
de către instanţa de judecată, în cadrul soluţionării cererii formulate de
Direcţia Generală de Paşapoarte pentru dispunerea măsurii restrângerii
exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate a pârâtei Luciana
Niţă.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa de judecată susţine că, deşi libera circulaţie a
persoanelor nu este absolută, ea suportând anumite limite, această limitare nu
se poate realiza prin proceduri contrare Constituţiei. Or, prin modul de
reglementare a procedurii de soluţionare a cauzelor în baza dispoziţiilor
legale criticate se încalcă drepturile procesuale ale părţilor şi principiile
de bază ale procesului civil, dreptul la apărare, dreptul de a participa la
dezbaterile judiciare, dreptul de a recunoaşte pretenţiile reclamantului,
dreptul de a exercita căile legale de atac, principiul egalităţii armelor,
principiul contradictorialităţii. De asemenea, termenele fiind foarte scurte,
soluţionarea cauzelor nu se poate face decât fără citarea părţilor. Aparent
este vorba despre o procedură necontencioasă, fără citarea părţilor, dar art.
331 din Codul de procedură civilă se referă la cererile pentru dezlegarea cărora este nevoie de mijlocirea
instanţei, fără să se urmărească stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă
persoană, iar în cazul de faţă cererea Direcţiei Generale de Paşapoarte vizează
limitarea unui drept fundamental, şi anume dreptul la libera circulaţie. Ca
atare, este necesară citarea pârâtului.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate ridicată din oficiu de instanţa de judecată
este neîntemeiată, întrucât instituirea regulilor de desfăşurare a procesului,
deci şi stabilirea termenelor de judecată şi reglementarea căilor de atac, sunt
de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui reguli speciale de
procedură în considerarea unor situaţii deosebite cum ar fi celeritatea
judecării cauzei. Invocă, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale
şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile
legale criticate nu înlătură posibilitatea părţilor de a se adresa instanţei
judecătoreşti, de a fi apărate şi de a se prevala de toate garanţiile
procesuale ale unui proces echitabil.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 39 alin. (3), (4) şi (5) din Legea nr. 248/2005
privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682 din 29 iulie
2005, dispoziţii care au următorul cuprins:
„(3) In cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2),
instanţa se pronunţă, prin hotărâre, în termen de 5 zile de la primirea
solicitării autorităţilor competente, şi comunică hotărârea persoanei,
Direcţiei Generale de Paşapoarte, Inspectoratului General al Poliţiei de
Frontieră şi serviciului public comunitar pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple, competent să
elibereze paşaportul simplu persoanei împotriva căreia a fost dispusă măsura.
(4) Hotărârea prevăzută la alin. (3) este supusă
apelului, în termen de 5 zile de la comunicare, la curtea de apel competentă
teritorial. Instanţa se pronunţă în termen de 3 zile de la data primirii
cererii.
(5) Hotărârea curţii de apel este supusă
recursului, termenul de recurs, precum şi cel de judecată fiind cele prevăzute
la alin. (4)."
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate,
instanţa de judecată susţine că dispoziţiile legale criticate contravin
prevederilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea cetăţenilor în faţa
legii, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile
omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul
la apărare, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al
unor libertăţi, ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi ale art. 129
referitoare la folosirea căilor de atac. De asemenea, consideră că sunt
încălcate şi prevederile art. 7 privind egalitatea în faţa legii, ale art. 8
privind accesul la instanţele judecătoreşti şi ale art. 10 privind judecarea
cauzei în mod echitabil şi public din Declaraţia Universală a Drepturilor
Omului, precum şi cele ale art. 2 alin. 3 lit. a) şi art. 14 din Pactul
internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi ale art. 6
paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate fac parte din secţiunea a 3-a - „Limitarea
exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate"a cap. III - „Exercitarea dreptului
la liberă circulaţie în străinătate" din
Legea nr. 248/2005 şi reglementează procedura de soluţionare a cererilor de
restrângere a exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate a
cetăţenilor români, măsură ce se dispune, la solicitarea Direcţiei Generale de
Paşapoarte, cu privire la statul de pe teritoriul căruia a fost returnată
persoana, de către tribunalul în a cărui rază teritorială se află domiciliul
acestei persoane, iar când aceasta are domiciliul în străinătate, de către
Tribunalul Bucureşti.
Aşadar, dispoziţiile legale criticate se circumscriu domeniului
de reglementare a procedurii de judecată, care, potrivit dispoziţiilor art. 126
alin. (2) din Constituţie, este atributul exclusiv al legiuitorului.
Aşa cum a statuat Curtea în mod constant în
jurisprudenţa sa, legiuitorul poate institui reguli speciale, în considerarea
unor situaţii speciale. Astfel, faptul că în cauzele privind restrângerea
exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate a cetăţenilor români
termenele reglementate sunt foarte scurte nu are semnificaţia unei limitări a
accesului liber la justiţie, drept fundamental consacrat de prevederile art. 21
din Constituţie. Justificarea unei asemenea reglementări speciale, derogatorii
de la dreptul comun, este dată de necesitatea soluţionării cauzelor respective
în regim de urgenţă.
Totodată, Curtea constată că termenele procedurale
scurte instituite de legiuitor pentru exercitarea căilor de atac din această
materie nu contravin dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 21
alin. (3) din Legea fundamentală, de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi de art. 10 din
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, şi nici dreptului la apărare
consacrat de art. 24 din Constituţie, întrucât acestea au fost astfel reglementate
pentru a se lămuri, cu celeritate, situaţia persoanei împotriva căreia s-a
dispus măsura restrângerii dreptului la liberă circulaţie.
Aşadar, în ceea ce priveşte încălcarea prevederilor
art. 53 din Legea fundamentală, Curtea constată că această susţinere nu poate
fi primită, întrucât nu s-a reţinut restrângerea exerciţiului vreunui drept sau
al vreunei libertăţi.
Cu privire la invocarea prevederilor art. 129 din
Constituţie referitoare la folosirea căilor de atac, Curtea constată că
dispoziţiile alin. (4) şi (5) ale art. 39 din Legea nr. 248/2005 reglementează
tocmai procedura de soluţionare a căilor de atac - apelul şi recursul -
instituite de legiuitor în această materie.
Pentru toate aceste motive,
Curtea constată că nici prevederile din actele internaţionale invocate în
motivarea excepţiei nu sunt încălcate de dispoziţiile legale criticate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 39 alin. (3), (4) şi (5) din Legea nr. 248/2005 privind
regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, excepţie
ridicată din oficiu de Tribunalul Vâlcea - Secţia civilă în Dosarul nr.
765/2006.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 octombrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean