DECIZIE Nr.
622 din 28 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (2) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea
chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 451 din 30 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea
chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Ion
Dumitru si George Dumitru în Dosarul nr. 10.963/300/2006 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a V-a civilă.
La apelul nominal se prezintă personal autorul
excepţiei Ion Dumitru şi partea Rodica Milea, reprezentată de avocaţii
Haralambie Voicilaş şi Elena Zainea, lipsind celelalte părţi, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Autorul excepţiei susţine admiterea criticii de
neconstituţionalitate, arătând că se află într-o situaţie disperată din cauza
faptului că nu a obţinut o locuinţă socială din partea statului şi nicio ofertă
acceptabilă din partea proprietarului imobilului în care locuieşte.
Avocatul prezent consideră invocarea excepţiei de
neconstituţionalitate drept un abuz al autorului criticii menit să determine
tergiversarea judecăţii cauzei. In ceea ce priveşte susţinerile chiriaşului,
acestea vizează aspecte legate de fondul cauzei, iar nu de neconstituţionalitate
a textelor de lege criticate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 31 octombrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 10.963/300/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a
sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile
cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Ion Dumitru şi George
Dumitru.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii apreciază că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999
prevede un termen de închiriere a locuinţelor, proprietate privată a
persoanelor fizice sau juridice, orientativ, până la 8 aprilie 2004. In cazul
locuinţelor proprietate de stat, termenul a fost prelungit cu încă 5 ani conform
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2004, care reprezintă, de asemenea, un
act normativ care instituie protecţia chiriaşilor. Aşa fiind, se observă că,
raportat la cele două categorii de chiriaşi, respectiv ai locuinţelor
proprietate de stat şi ai locuinţelor proprietate a persoanelor fizice sau
juridice, legiuitorul a creat, ca formă de protecţie specială, regimuri
diferite, discriminatorii. Prin acest mod de reglementare, sunt încălcate
dispoziţiile constituţionale referitoare la nivelul de trai, la obligaţia
statului de a lua măsuri de protecţie socială egale, care să nu creeze
discriminări între cetăţeni.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
invocând în acest sens practica Curţii Constituţionale.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile
cu destinaţia de locuinţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea
nr. 241/2001, cu modificările ulterioare, texte de lege care au următorul
conţinut: „Proprietarul poate refuza reînnoirea contractului de închiriere
numai pentru următoarele motive:
a) locuinţa este necesară pentru a satisface nevoile
sale de locuit, ale soţului, părinţilor ori copiilor oricăruia dintre aceştia,
numai dacă sunt cetăţeni români cu domiciliul în România;
b) locuinţa urmează să fie vândută în condiţiile
prezentei ordonanţe de urgenţă;
c) chiriaşul nu a achitat chiria cel puţin 3 luni
consecutive în executarea contractului de închiriere;
d) în cazurile prevăzute la art. 13 lit. f)-i)."
In opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 16 şi 47.
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999, în
ansamblu, precum şi unele dintre articolele ei, printre care şi textele de lege
criticate în cauza de faţă, au mai făcut obiectul controlului de
constituţionalitate.
Astfel, prin Decizia nr. 22 din 20 ianuarie 2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 21 februarie
2005, Decizia nr. 512 din 6 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1.085 din 2 decembrie 2005, şi Decizia nr. 256 din 20
martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din
3 mai 2007, Curtea a statuat că măsurile de protecţie a chiriaşilor, instituite
prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999, îşi au temeiul
constituţional în art. 47 alin. (1) şi în cele ale art. 135 alin. (2) lit. f)
din Constituţie, finalitatea acestei ordonanţe fiind aceea de a reglementa
raporturile dintre chiriaşi şi proprietari, de a oferi soluţii juridice
situaţiilor litigioase ivite în procesul aplicării Legii nr. 112/1995 pentru
reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe,
trecute în proprietatea statului, prin utilizarea unor mijloace juridice,
asigurându-se totodată posibilitatea pentru proprietar de valorificare a
atributelor dreptului său de proprietate şi, în acelaşi timp, protecţia
chiriaşilor împotriva unor eventuale abuzuri.
De asemenea, Curtea a mai reţinut că protecţia
temporară a chiriaşilor, inclusiv în condiţiile retrocedării imobilelor către
foştii proprietari, se realizează prin diverse modalităţi juridice, cum sunt:
prelungirea contractelor de închiriere pentru o perioadă de 5 sau 3 ani, după
caz, asigurarea stabilităţii, în viitor, a drepturilor lor locative prin
acordarea dreptului chiriaşului la reînnoirea contractului de închiriere şi
crearea unor garanţii împotriva unei evacuări abuzive, precum şi a unui drept
de preempţiune în cazul în care proprietarul intenţionează să vândă locuinţa.
Considerentele reţinute de Curte în deciziile mai sus
menţionate sunt valabile si în cauza de fată, întrucât nu au intervenit
elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei acesteia.
In plus, Curtea constată că posibilitatea recunoscută
proprietarilor ca, în anumite condiţii, expres şi limitativ prevăzute de lege,
să poată interveni pentru a-şi apăra drepturile şi interesele legitime, prin
refuzul reînnoirii contractului de închiriere, nu constituie o măsură
discriminatorie, aşa cum consideră autorii excepţiei, ci reprezintă exclusiv o
garanţie a asigurării echilibrului între persoane cu interese contrare, prin
determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime.
Aşa fiind, prevederile art. 14 alin. (2) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 nu sunt de natură a prejudicia interesele
vreunei categorii sociale, ci constituie expresia îndeplinirii obligaţiei
statului de a lua măsuri în vederea asigurării unui nivel de trai decent
propriilor cetăţeni.
Prin urmare, nici critica referitoare la încălcarea
dispoziţiilor art. 47 din Constituţie nu poate fi reţinută, legiuitorul fiind
obligat ca, atunci când stabileşte limitele şi conţinutul dreptului de
proprietate, să ţină seama de interesele proprietarilor, dar şi de cele ale
chiriaşilor cărora trebuie să le asigure dreptul la o locuinţă, realizând un echilibru
între dreptul de proprietate al persoanelor îndreptăţite la restituirea
locuinţelor şi dreptul chiriaşilor din aceste locuinţe la protecţie socială din
partea statului.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind
protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de
locuinţe, excepţie ridicată de Ion Dumitru şi George Dumitru în Dosarul nr.
10.963/300/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu