DECIZIE Nr.
621 din 3 octombrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 3, art. 8, art. 9 alin. (1) si
art. 79 din Legea nr. 192/2001 privind resursele acvatice vii, pescuitul si
acvacultura, precum si ale art. I pct. 22 1 si art. II 1 din Ordonanta de urgenta
a Guvernului nr. 69/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 192/2001
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 917 din 10 noiembrie 2006
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar -
judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu -
judecător
Ion Predescu -
judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Antonia Constantin - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 73, art. 8, art. 9 alin. (1) şi art. 79 din Legea nr. 192/2001
privind resursele acvatice vii, pescuitul şi acvacultura, precum şi ale art. I pct. 221 şi art. II1 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 69/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 192/2001,
excepţie ridicată de Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi
Suceava în Dosarul nr. 111/COM/2006al Curţii de Apel Suceava - Secţia
comercială, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată
lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune
concluzii de respingere a excepţiei, arătând, în esenţă, că aspectele supuse
criticii de neconstituţionalitate vizează în realitate interpretarea şi
aplicarea dispoziţiilor de lege atacate, precum şi opţiunea legiuitorului în
ceea ce priveşte alegerea instituţiilor care să gestioneze fondul piscicol
natural, aspecte ce excedează însă competenţei Curţii Constituţionale. De
asemenea, precizează că dispoziţiile art. 79 din Legea nr. 192/2001 au fost
abrogate în mod expres prin art. I pct. 22 din Legea nr. 113/2005 şi solicită ca, în temeiul art. 29
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 79 din Legea nr. 192/2001 să fie respinsă ca inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
reţine următoarele:
Prin Incheierea din 12 aprilie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 111/COM/2006, Curtea de Apel Suceava -Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art.
I pct. 4, 5, 6
şi 20 privind modificarea art. 73, art. 8, art. 9 alin. (1), art. 221 şi art. 79 din Legea nr. 192/2001 privind fondul piscicol,
pescuitul şi acvacultura, modificată şi republicată, cu modificările ulterioare
şi ale art. II1 din Legea nr. 113/2005 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 69/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 192/2001". Excepţia a
fost ridicată de Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi
Suceava într-o acţiune în
contencios administrativ având drept obiect suspendarea unui act administrativ.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textele de lege
criticate vin în contradicţie evidentă cu prevederile art. 136 alin. (4) din
Constituţie deoarece efectul concret şi cumulativ al acestora este alienarea
bunului public.
Astfel, art. 73 din
Legea nr. 192/2001 stabileşte o serie de atribuţii în sarcina Agenţiei
Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultura, fără a se menţiona în mod explicit şi
prin dispoziţie imperativă calitatea de administrator al resurselor acvatice
vii a acestei instituţii şi fără a se stabili modalitatea concretă de intrare
în posesie a bunului public, precum şi întinderea şi localizarea acestuia. Art.
8 din aceeaşi lege prevede scopul înfiinţării Companiei Naţionale de
Administrare a Fondului Piscicol şi natura juridică a acestei instituţii, însă
nu explicitează în mod imperativ calitatea sa de gestionar. Or, atribuirea
rolului de gestionar al unui bun public unei companii de administrare a
respectivului bun public, şi nu Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi
Acvacultura, „excede în mod conflictual prevederilor legii organice în materie,
şi anume art. 11, art. 12 şi art. 15 din Legea nr. 213/1998 privind
proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia şi este, prin urmare,
contrară prevederilor Constituţiei".
In urma modificărilor intervenite prin Legea nr.
113/2005, bunul public constituit din resurse acvatice vii din apele domeniului
public nu mai are, în mod legal, nici administrator şi nici gestionar, deoarece
foştii gestionari ai acestor resurse s-au transformat în „beneficiarii
resurselor acvatice vii din bazinele piscicole naturale", consecinţa
concretă fiind alienarea bunului public, în contradicţie evidentă cu prevederile
art. 136 alin. (4) din Constituţie.
Curtea de Apel Suceava - Secţia comercială,
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
textele de lege criticate nu încalcă drepturile constituţionale invocate.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că excepţia
de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată în acest sens că, potrivit
Legii nr. 192/2001, administratorul este acea persoană juridică de interes
public căreia statul îi încredinţează administrarea fondului piscicol natural,
iar în cuprinsul aceluiaşi act normativ sunt instituite reguli în deplină
concordanţă cu art. 136 alin. (4) din Constituţie privind administrarea şi
gestionarea bunurilor. De asemenea, din dispoziţiile modificatoare la Legea nr.
192/2001 rezultă că pot gestiona bunuri aflate în proprietatea publică Compania
Naţională de Administrare a Fondului Piscicol (art. 9), Agenţia Naţională
pentru Pescuit şi Acvacultura (art. 13), Administraţia Rezervaţiei Biosferei
„Delta Dunării" şi Regia
Naţională a Pădurilor - „Romsilva" (art. II1). Se poate observa că aceste
unităţi se încadrează în categoria celor care au vocaţia de a primi în
administrare, cu respectarea principiilor constituţionale, bunuri aflate în
proprietatea publică.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 73, art. 8, art. 9 alin. (1) din Legea nr. 192/2001, modificată şi
completată, ale art. I pct. 221 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2004, modificată şi
completată, şi ale art. II din
Legea nr. 113/2005 sunt constituţionale, iar excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 79 din Legea nr. 192/2001 este inadmisibilă.
Dispoziţiile de lege criticate nu încalcă sub nici un
aspect prevederile din Legea fundamentală, referitoare la regimul juridic al
bunurilor proprietate publică, iar în ceea ce priveşte art. 79 din Legea nr.
192/2001, se menţionează că prevederile sale au fost abrogate prin art. I pct. 20 din Legea nr. 113/2005, astfel că
nu se mai pot constitui în obiect al excepţiei de neconstituţionalitate.
Totodată, se arată că aspectele criticate de autorul excepţiei, referitoare la
modalitatea de reglementare a dispoziţiilor de lege criticate, nu pot fi
reţinute de către Curtea Constituţională întrucât, dacă ar modifica sau
completa prevederea legală supusă controlului, aceasta s-ar transforma, contrar
art. 61 alin. (1) din Constituţie, în legiuitor pozitiv.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
a fost formulat de autorul acesteia şi reţinut de instanţă prin încheierea de
sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie dispoziţiile „art. I pct. 4, 5, 6 si 20 privind modificarea art. 73,art. 8,
art. 9 alin. (1), art 221 şi art. 79 din
Legea nr. 192/2001 privind fondul piscicol, pescuitul şi acvacultura,
modificată şi republicată, cu modificările ulterioare, şi ale art. II1 din Legea nr. 113/2005
pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 69/2004 pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 192/2001". In realitate însă Curtea
constată că obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 73, art. 8, art. 9 alin. (1)
şi ale art. 79 din Legea nr. 192/2001 privind resursele acvatice vii, pescuitul
şi acvacultura, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 2 septembrie 2003, astfel cum au fost modificate prin
prevederile art. I pct. 4, 5, 6 şi 20 din Legea nr.
113/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 69/2004
pentru modificarea şi completarea Legii nr. 192/2001 privind resursele acvatice
vii, pescuitul şi acvacultura, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 395 din 10 mai 2005. De
asemenea, obiect al excepţiei îl constituie şi dispoziţiile art. I pct. 221 şi ale art. II1 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 69/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 192/2001,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 883 din 28 septembrie 2004, texte introduse prin art. I pct. 20 şi, respectiv, pct. 22 din Legea nr. 113/2005. Textele de
lege criticate au următorul conţinut:
- Art. 73 din Legea nr. 192/2001:
„Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultura are
următoarele atribuţii principale şi responsabilităţi:
a) elaborează strategia şi politicile necesare în
domeniul pescuitului şi acvaculturii;
b) coordonează şi monitorizează activitatea de
pescuit şi acvacultura;
c) stabileşte metodologia de evaluare a resurselor
acvatice vii şi a cotelor anuale admisibile de pescuit;
d) ţine Registrul unităţilor de producţie din
acvacultura;
e) elaborează proiecte de reglementări privind
accesul la resursele acvatice vii;
f) coordonează şi monitorizează privatizarea
societăţilor comerciale cu profil piscicol şi concesionarea terenurilor pe care
sunt amplasate amenajările piscicole aflate în portofoliul Companiei Naţionale
de Administrare a Fondului Piscicol;
g) desfăşoară activităţi de control şi inspecţie
piscicolă;
h) ţine Fişierul navelor şi ambarcaţiunilor de
pescuit;
i) colaborează cu ministerele şi organele de
specialitate, cu autorităţile administraţiei publice locale şi cu alte
organisme interne şi internaţionale implicate în activitatea de pescuit şi
acvacultura;
j) emite avizul de recunoaştere pentru organizaţiile
de producători din domeniul pescuitului şi acvaculturii pe baza criteriilor
stabilite prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale;
k) îndeplineşte funcţia de autoritate de management
a politicii structurale în domeniul pescuitului şi acvaculturii;
l) reglementează
piaţa produselor pescăreşti;
m) acreditează instituţii le de învăţământ şi
cercetare şi asociaţiile profesionale neguvernamentale pentru evaluarea şi
estimarea resurselor acvatice vii;
n) organizează cursuri de formare profesională,
seminarii, conferinţe, dezbateri şi consultanţă piscicolă.";
- Art. 8 din Legea nr. 192/2001:
„(1) Pentru gestionarea durabilă a resurselor
acvatice vii care aparţin domeniului public al statului se înfiinţează Compania
Naţională de Administrare a Fondului Piscicol, instituţie publică cu
personalitate juridică, cu caracter financiar şi comercial, cu finanţare
extrabugetară, în subordinea autorităţii publice centrale care răspunde de
pescuit şi acvacultura.
(2) Sediul administrativ al Companiei Naţionale de
Administrare a Fondului Piscicol este în municipiul Bucureşti.
(3) Regulamentul de organizare şi funcţionare a
Companiei Naţionale de Administrare a Fondului Piscicol, precum şi patrimoniul
acesteia se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor şi
dezvoltării rurale.";
- Art. 9 alin. (1) din Legea nr. 192/2001:
„(1) Compania Naţională de Administrare a Fondului
Piscicol gestionează bunuri de natura celor prevăzute la art. 136 alin. (3) din
Constituţie, republicată, şi în Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică
şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi completările
ulterioare.";
- Art. 79 din Legea nr. 192/2001: „La data intrării în vigoare a prezentei legi administratorii
fondului piscicol natural sunt:
a) Regia Naţională a Pădurilor - pentru fondul piscicol din apele de munte;
b) Administraţia Rezervaţiei Biosferei «Delta
Dunării» - pentru apele de pe teritoriul rezervaţiei;
c) Compania Naţională de Administrare a Fondului
Piscicol - pentru
celelalte ape aparţinând domeniului public şi privat al statului;
d) consiliile locale.";
- Art. I pct. 221
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 192/2001: „221.
Articolul 79se abroga.";
- Art. II1 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2004: „Agenţia Naţională pentru
Pescuit şi Acvacultura, instituţie publică de interes naţional care răspunde în
numele statului de elaborarea şi implementarea strategiei naţionale şi
politicilor în domeniul pescuitului şi acvacultura, deleagă gestionarea
durabilă a resurselor acvatice vii Administraţiei Rezervaţiei Biosferei «Delta
Dunării» şi Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva, pentru apele de pe
teritoriul rezervaţiei, respectiv apele de munte."
Autorul excepţiei consideră că aceste dispoziţii legale
încalcă prevederile constituţionale ale art. 136 alin. (4) referitoare la
administrarea, concesionarea, închirierea sau darea în folosinţă gratuită a
bunurilor proprietate publică în condiţiile legii organice.
Examinând critica de neconstituţionalitate formulată de
autorul excepţiei, Curtea constată că în realitate acesta este nemulţumit de
modalitatea în care legiuitorul a reglementat atribuţiile şi calitatea
persoanelor juridice ce pot gestiona bunurile aparţinând proprietăţii publice,
cum sunt resursele acvatice vii. Indică în acest sens art. 73, art. 8 şi art. 9 alin. (1) din
Legea nr. 192/2001, texte care prevăd atribuţiile principale şi
responsabilităţile Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultura, scopul
înfiinţării Companiei Naţionale de Administrare a Fondului Piscicol, respectiv
calitatea de gestionar al acesteia din urmă asupra bunurilor de natura celor
prevăzute la art. 136 alin. (3) din Constituţie şi în Legea nr. 213/1998
privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia. In opinia
autorului excepţiei de neconstituţionalitate, din coroborarea acestor texte de
lege nu rezultă cu claritate calitatea de administrator sau gestionar a
fiecăreia dintre cele două instituţii, efectul evident fiind acela al alienării
bunului public, contrar prevederilor art. 136 alin. (4) din Constituţie, precum
şi Legii nr. 213/1998.
Criticile de neconstituţionalitate nu evidenţiază o
relaţie directă de contrarietate între textele de lege atacate şi normele
prevăzute de art. 136 alin. (4) din Constituţie, ci privesc un pretins conflict
de competenţe şi atribuţii între Agenţia Naţională pentru Pescuit şi
Acvacultura şi Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol, rezultat
prin coroborarea textelor de lege criticate. Pretinsa contradicţie dintre
acestea şi norma fundamentală invocată este doar rezultatul unei interpretări
şi coroborări a mai multor texte din legislaţia în materie, fără a fi motivată
pe temeiuri de constituţionalitate. Or, Curtea Constituţională, potrivit
competenţei sale, nu se poate pronunţa asupra lacunelor legislative
ori asupra modificărilor sau completărilor legislaţiei în vigoare, considerate oportune de către
autorul excepţiei în funcţie de propria interpretare. Ca atare, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 73, art. 8 şi art. 9 alin. (1) din Legea nr. 192/2001 urmează a fi
respinsă ca neîntemeiată.
In ceea ce priveşte art. 79 din
Legea nr. 192/2001, Curtea constată că acest text de lege a fost abrogat în mod
expres prin art. I pct. 22 din
Legea nr. 113/2005, fără ca prevederile sale să fi fost preluate în cuprinsul
actului normativ abrogator. In consecinţă, în temeiul art. 29 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79
din Legea nr. 192/2001 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
Autorul excepţiei menţionează ca obiect al excepţiei şi
dispoziţiile art. I pct. 221 şi ale art. II1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2004 pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 192/2001, fără a arăta însă în ce constă
neconstituţionalitatea acestora. Textele de lege indicate prevăd abrogarea
dispoziţiilor art. 79 din lege, respectiv dispun delegarea gestiunii durabile a
resurselor acvatice vii de către Agenţia Naţională pentru Pescuit şi
Acvacultura către Administraţia Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării",
pentru apele de pe teritoriul rezervaţiei, respectiv către Regia Naţională a
Pădurilor - „Romsilva", pentru apele de munte.
Oportunitatea distribuirii competenţelor de gestiune a
bunului public constituit din resursele acvatice vii este o chestiune ce ţine
exclusiv de aprecierea legiuitorului şi asupra căreia Curtea Constituţională nu
se poate pronunţa. Dincolo de aceasta, nu se poate reţine nici o contrarietate
între dispoziţiile de lege criticate şi prevederile art. 136 alin. (4) din
Constituţie, întrucât potrivit acestora bunurile de natura celor prevăzute la
art. 136 alin. (3) din Legea fundamentală, în speţă resursele acvatice vii, pot
fi date, în condiţiile legii, în administrarea unor regii autonome sau
instituţii publice, cum sunt Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultura şi
Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol, sau pot fi
concesionate, închiriate sau date în folosinţă gratuită instituţiilor de
utilitate publică, ceea ce reprezintă tocmai domeniul de reglementare al Legii
nr. 192/2001 privind resursele acvatice vii, pescuitul si acvacultura.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca neîntemeiată,
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 73, art. 8 şi art. 9 alin. (1) din
Legea nr. 192/2001 privind resursele acvatice vii, pescuitul şi acvacultura,
precum şi ale art. I pct. 221 şi art. II1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2004 pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 192/2001, excepţie ridicată de Asociaţia
Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Suceava în Dosarul nr.
111/COM/2006 al Curţii de Apel Suceava - Secţia comercială, contencios
administrativ şi fiscal.
II. Respinge, ca inadmisibilă,
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 din Legea nr.
192/2001 privind resursele acvatice vii, pescuitul şi acvacultura, excepţie
ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 octombrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi