Decizia Nr.620 din 12.05.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, excepţie ridicată de Mirela-Gabi Teodorescu în Dosarul nr. 26.850/233/2009 al Judecătoriei Galaţi - Secţia penală.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Emilia Manon Cristoloveanu a depus la dosarul cauzei o cerere de amânare, prin care arată că are nevoie de timp pentru a-şi pregăti apărarea, motivată prin faptul necomunicării unei copii a excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii de amânare, arătând că timpul scurs de la data invocării excepţiei de neconstituţionalitate până la data dezbaterilor în faţa Curţii Constituţionale a fost suficient pentru ca partea Emilia Manon Cristoloveanu să îşi fi pregătit apărarea. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens practica constantă a Curţii Constituţionale şi arătând că nu au intervenit elemente noi, care să determine modificarea acestei practici.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 8 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 26.850/233/2009, Judecătoria Galaţi - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de petenta Mirela-Gabi Teodorescu într-un litigiu având ca obiect soluţionarea plângerii împotriva Rezoluţiei nr. 4.427/P/2009 din data de 14 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute la art. 277 şi 278 din Codul muncii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile din Constituţie ale art. 1 alin. (3) şi (5) referitoare la statul român, ale art. 4 alin. (1) cu privire la unitatea poporului şi egalitatea cetăţenilor săi, ale art. 11 alin. (1) şi (2) ce reglementează raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 15 alin. (1) referitoare la drepturile, libertăţile şi obligaţiile constituţionale, ale art. 16 alin. (1) şi (2) ce reglementează principiul egalităţii în drepturi, ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie, ale art. 41 alin. (1) privind munca şi protecţia socială a muncii, ale art. 53 alin. (2) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 148 alin. (2) şi (4) cu privire la integrarea în Uniunea Europeană, ale art. 154 alin. (1) ce reglementează conflictul temporal de legi, precum şi ale art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ce reglementează dreptul la un proces echitabil şi, respectiv, dreptul la un recurs efectiv.În motivarea pretinsei încălcări a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi (2), art. 20, art. 21 alin. (3), art. 148 alin. (2) şi (4) şi art. 154 alin. (1) din Constituţie şi ale art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, autoarea excepţiei face trimitere la hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului din 15 iunie 2004, 25 martie 1999 şi 19 martie 1997, pronunţate în cauzele Luntre şi alţii împotriva Moldovei, Iatridis împotriva Greciei şi, respectiv, Hornsby împotriva Greciei, arătând că statul nu poate invoca lipsuri financiare pentru a tergiversa punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti, etapă care face parte integrantă din proces, că dreptul internaţional are prioritate faţă de dreptul intern, că a fost privată de dreptul de a-şi obţine drepturile salariale şi de a dispune de acestea, că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea litigiului într-un termen rezonabil şi că, prin emiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, puterea executivă a săvârşit o imixtiune gravă în sfera atribuţiilor puterii judecătoreşti, încălcând principiul separaţiei puterilor în stat.Referitor la încălcarea prevederilor art. 41 alin. (1) şi ale art. 53 alin. (2) din Constituţie, autoarea susţine că i-a fost limitat dreptul de a obţine executarea silită a drepturilor salariale şi că astfel i-a fost aplicat un regim discriminatoriu în raport cu salariaţii din sectorul privat.De asemenea, autoarea pretinde că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 încalcă principiul egalităţii în drepturi, prevăzut la art. 16 din Constituţie, şi principiul liberului acces la justiţie, prevăzut la art. 21 din Constituţie.Judecătoria Galaţi - Secţia penală, în încheierea pronunţată, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată de reclamantă, arătând doar că aceasta întruneşte criteriile de admisibilitate prevăzute la art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992. Opinia instanţei a fost solicitată de către Curtea Constituţională prin Adresa nr. 2.648 din 2 mai 2011, la care Judecătoria Galaţi a răspuns prin Adresa nr. 2.764 din 6 mai 2011, arătând că remiterea opiniei instanţei cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată în Dosarul nr. 26.850/233/2009 al Judecătoriei Galaţi nu a fost posibilă, întrucât doamna judecător Geanina Elena Deliu se afla la data primirii adresei Curţii Constituţionale în concediu prenatal, lipsind din localitate.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 18 iunie 2009, cu modificările şi completările ulterioare.În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, textele criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) referitoare la statul român, ale art. 4 alin. (1) cu privire la unitatea poporului şi egalitatea cetăţenilor săi, ale art. 11 alin. (1) şi (2) ce reglementează raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 15 alin. (1) referitoare la drepturile, libertăţile şi obligaţiile constituţionale, ale art. 16 alin. (1) şi (2) ce reglementează principiul egalităţii în drepturi, ale art. 20 - „Tratatele internaţionale privind drepturile omului“ ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie, ale art. 41 alin. (1) privind munca şi protecţia socială a muncii, ale art. 53 alin. (2) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 148 alin. (2) şi (4) cu privire la integrarea în Uniunea Europeană, ale art. 154 alin. (1) ce reglementează conflictul temporal de legi, precum şi art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ce reglementează dreptul la un proces echitabil şi, respectiv, dreptul la un recurs efectiv.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:1. Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, Curtea Constituţională a reţinut în Decizia nr. 713 din 25 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 28 iunie 2010, că „nu se poate reţine existenţa niciunei discriminări între debitori, în sensul că statul ca debitor şi-ar aroga mai multe drepturi decât debitorii persoane de drept privat în ceea ce priveşte executarea hotărârilor judecătoreşti. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o deosebire de tratament juridic este discriminatorie atunci când nu este justificată în mod obiectiv şi rezonabil, aceasta însemnând că nu urmăreşte un scop legitim sau nu păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere (în acest sens, a se vedea hotărârile pronunţate în cauzele «Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile belgiene» împotriva Belgiei, 1968, Marckx împotriva Belgiei, 1979, Rasmussen împotriva Danemarcei, 1984, Abdulaziz, Cabales şi Balkandali împotriva Regatului Unit, 1985, Gaygusuz împotriva Austriei, 1996, Larkos împotriva Cipru, 1999, Bocancea şi alţii împotriva Moldovei, 2004). Totodată, în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, statele beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă şi în ce măsură diferenţele între diversele situaţii similare justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcţie de anumite circumstanţe, de domeniu şi de context (în acest sens, a se vedea hotărârile pronunţate în cauzele «Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile belgiene» împotriva Belgiei, 1968, Gaygusuz împotriva Austriei, 1996, Bocancea şi alţii împotriva Moldovei, 2004).Or, în cauza de faţă, astfel cum s-a arătat şi mai sus, măsura contestată urmăreşte un scop legitim - asigurarea stabilităţii economice a ţării - şi păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere - executarea eşalonată a hotărârilor judecătoreşti în cauză. Astfel, situaţia particulară ivită şi motivată prin existenţa unei situaţii extraordinare este una care reclamă o diferenţă evidentă de tratament juridic“.2. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi ale art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea Constituţională a reţinut printr-o jurisprudenţă constantă că „procesul civil parcurge două faze: judecata şi executarea silită, aceasta din urmă intervenind în cazul hotărârilor susceptibile de a fi puse în executare cu ajutorul forţei de constrângere a statului sau a altor titluri executorii, în măsura în care debitorul nu îşi execută de bunăvoie obligaţia“. Însă „actul normativ criticat este o măsură de natură să întărească finalitatea procesului judiciar, în sensul că reprezintă un prim pas important al debitorului de a-şi executa creanţa. Faptul că acesta îşi execută creanţa într-o perioadă de 3 ani nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătoreşti, datorită caracterului sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii ale personalului bugetar. De altfel, chiar şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, soluţionând Cererea nr. 60.858/00 şi pronunţând Decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 în Cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytskiy împotriva Ucrainei, a apreciat că un termen de 2 ani şi 7 luni de executare a unei hotărâri judecătoreşti nu este excesiv în condiţiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unităţii militare debitoare. Totodată, în Cauza Burdov împotriva Rusiei, 2002, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o autoritate statală nu ar putea să invoce lipsa de lichidităţi pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare. Or, în cauza de faţă, Guvernul român nu numai că nu refuză executarea hotărârilor judecătoreşti, ci se obligă la plata eşalonată a sumelor prevăzute prin acestea. Executarea eşalonată a unor titluri executorii care au ca obiect drepturi băneşti nu este interzisă în niciun mod de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; executarea uno icto constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura şi unica modalitate posibilă de executare pe care Guvernul o poate aplica.“ (A se vedea în acest sens Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie, şi Decizia nr.190 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 9 aprilie 2010).3. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale de la art. 44, Curtea Constituţională a reţinut în Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010, şi în Decizia nr. 712 din 25 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 22 iunie 2010, că „Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că despăgubirea recunoscută printr-o decizie definitivă şi executorie constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1; neexecutarea plăţii într-un termen rezonabil constituie deci o atingere a dreptului reclamantului la respectarea bunurilor, ca şi faptul că lipsa de lichidităţi nu poate justifica un asemenea comportament (Ambruosi împotriva Italiei, 2000, Burdov împotriva Rusiei, 2002). Guvernul, prin adoptarea ordonanţei de urgenţă criticate, nu neagă existenţa şi întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătoreşti şi nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenţiei, fiind deci o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituţie, în condiţiile unei crize financiare accentuate.“4. Având în vedere cele de mai sus, Curtea a reţinut în Decizia nr. 712 din 25 mai 2010 că nu poate fi reţinută nici încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 5. Referitor la pretinsa încălcare prin prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 a dispoziţiilor din Constituţie ale art. 1 alin. (3) şi (5), ale art. 4 alin. (1), ale art. 11 alin. (1) şi (2), ale art. 15 alin. (1), ale art. 20, ale art. 41 alin. (1) şi ale art. 148 alin. (2) şi (4), Curtea constată că acestea nu sunt incidente în cauză, nevizând ipoteza normativă a textului legal criticat.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, excepţie ridicată de Mirela-Gabi Teodorescu în Dosarul nr. 26.850/233/2009 al Judecătoriei Galaţi - Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 mai 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Cristina Teodora Pop