DECIZIE Nr.
617 din 28 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 1, 2, 3 si 6 din Ordonanta de urgenta
a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei
pentru spatiile cu destinatia de locuinte si art. 480 din Codul civil
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 395 din 11 iunie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen Cătălina Gliga - procuror
Mihaela Ionescu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, 2, 3 şi 6 din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei
pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe şi art. 480 din Codul civil, excepţie
ridicată de Maria Dumitru şi Elena-Constanţa Dumitru în Dosarul nr.
9.516/300/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei Maria
Dumitru, personal şi asistat de avocatul Simona Neculae, cu delegaţie la dosar,
şi apărătorul părţii Maria Anghelescu, avocatul Daniel Moisei, cu delegaţie la
dosar. Lipseşte celălalt autor al excepţiei, faţă de care procedura de citare a
fost legal îndeplinită.
Avocatul Simona Neculae solicită amânarea judecării
cauzei în vederea studierii dosarului, arătând faptul că nu a avut suficient
timp pentru a pregăti pledoaria în vederea susţinerii excepţiei de
neconstituţionalitate, de vreme ce a fost angajată, ca apărător al autorului
excepţiei, în preziua termenului de judecată de la această dată.
Apărătorul părţii Maria Anghelescu se opune cererii de
acordare a unui nou termen de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
cererii de amânare a judecării cauzei, motivat de faptul că, în cauză, Curtea
Constituţională a mai acordat un termen pentru lipsă de apărare, solicitat de
acelaşi autor al excepţiei.
Deliberând, Curtea respinge cererea de acordare a unui
nou termen de judecată.
Cauza este în stare de judecată.
Apărătorul autorului prezent solicită admiterea
excepţiei de neconstituţionalitate pentru motivele dezvoltate în notele scrise
aflate la dosarul cauzei.
Apărătorul părţii Maria Anghelescu solicită respingerea
excepţiei de neconstituţionalitate, făcând referire la jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în materie, respectiv deciziile nr. 157/2004 şi nr. 711/2008.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, întrucât nu au
intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei
Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 7 noiembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 9.516/300/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 1, 2, 3 şi 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu
destinaţia de locuinţe şi art. 480 din Codul civil. Excepţia a fost
ridicată de Maria Dumitru şi Elena-Constanţa Dumitru într-o cauză civilă având
ca obiect apelul declarat împotriva Sentinţei civile nr. 2.843 din 26 martie
2008, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, prin care s-a admis
acţiunea în evacuare formulată de Maria Anghelescu în contradictoriu cu autorii
excepţiei de neconstituţionalitate.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii susţin că textele de lege criticate instituie o
discriminare între persoanele ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost
desfiinţate prin hotărâre judecătorească, întrucât au fost încheiate cu
încălcarea prevederilor Legii nr. 112/1995, acestea având dreptul să încheie
contracte de închiriere, şi cei care au fost de bună-credinţă la încheierea
contractelor de vânzare-cumpărare, dar în cazul cărora acţiunile în revendicare
ale foştilor proprietari au fost admise, şi care nu pot încheia contracte de
închiriere pentru imobilele în care locuiesc, în această din urmă situaţie
aflându-se şi autorii excepţiei. Cu privire la critica de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 480 din Codul civil, susţin că există o diferenţă de
termeni juridici între dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (7) care
se referă la „sarcinile care revin proprietarului" şi cele ale textului de
lege criticat care face referire la „limitele impuse de lege", solicitând
„respectarea întocmai a spiritului dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 40/1999".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. In
acest sens, arată că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999
încalcă dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi (2) care garantează dreptul de
proprietate, întrucât împiedică proprietarii a se folosi de bunurile aflate în
proprietatea lor, în mod liber, şi de a le culege fructele. Totodată, apreciază
că sunt încălcate şi dispoziţiile art. 16 din Constituţie, deoarece, în ceea ce
priveşte dreptul de folosinţă, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999
vizează numai o anumită categorie de proprietari, In ceea ce priveşte
prevederile art. 480 din Codul civil, consideră că acestea sunt
constituţionale, în acord cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, arată că prevederile
art. 1, 2, 3 şi 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 referitoare
la raporturile contractuale în materia contractului de închiriere se aplică
tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio
discriminare pe considerente arbitrare şi, totodată, nu este de natură să
îngrădească dreptul părţilor de a beneficia de un proces echitabil, precum şi
judecarea acestuia într-un termen rezonabil. Cât priveşte critica de
neconstituţionalitate, arată că legiuitorul este competent să stabilească
cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în aşa
fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele
particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte
limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 1, 2, 3 şi 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile
cu destinaţia de locuinţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea
nr. 241/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din
23 mai 2001, având următorul conţinut:
- Art. 1: „Contractele de închiriere privind
suprafeţele locative cu destinaţia de locuinţe, precum şi cele folosite de
aşezămintele social-culturale şi de învăţământ, de partide politice, de
sindicate şi de alte organizaţii neguvernamentale, legal înregistrate,
prelungite sau reînnoite conform Legii nr. 17/1994 şi aflate în curs de
executare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, se
prelungesc de drept pentru o perioadă de 5 ani de la data intrării în vigoare a
acesteia, în aceleaşi condiţii, cu excepţia nivelului chiriei.";
- Art. 2: „Contractele de închiriere prelungite sau
reînnoite în temeiul Legii nr. 17/1994, pentru suprafeţele cu destinaţia de
locuinţe, proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat, se
prelungesc, la cererea chiriaşilor, pentru o perioadă de 5 ani de la data
intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.";
- Art. 3: „Durata contractelor de închiriere
încheiate după prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere în baza
Legii nr. 17/1994, pentru suprafeţele locative folosite de unităţi de
învăţământ sau de aşezăminte social-culturale, redobândite de foştii
proprietari sau de moştenitorii acestora anterior intrării în vigoare a
prezentei ordonanţe de urgenţă, se prelungeşte, la cererea chiriaşului, pentru
o perioadă de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de
urgentă.";
- Art. 6: „In cazul contractelor de
vânzare-cumpărare încheiate cu încălcarea prevederilor Legii nr. 112/1995
pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de
locuinţe, trecute în proprietatea statului, şi desfiinţate prin hotărâre
judecătorească, proprietarul recunoscut de justiţie va încheia cu persoanele
care au cumpărat locuinţa în baza Legii nr. 112/1995 şi care o ocupă efectiv,
la cererea acestora, un contract de închiriere pentru o perioadă de 5
ani."
Totodată, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie şi prevederile art. 480 din Codul civil, cu următorul conţinut: „Proprietatea
este dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod
exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege."
Autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în
faţa legii şi a autorităţilor publice, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul
părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen
rezonabil şi ale art. 44 alin. (7) potrivit cărora dreptul de proprietate
obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei
vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii
sau obiceiului, revin proprietarului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
I. Prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
40/1999, în ansamblu, au mai făcut obiect al controlului de
constituţionalitate, prin deciziile nr. 582 din 20 mai 2008, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 21 iulie 2008, nr. 88 din
4 mai 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din
21 august 2000, şi nr. 97 din 18 mai 2000, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 512 din 19 octombrie 2000, Curtea statuând în sensul
constituţionalităţii acestora.
Astfel, Curtea a decis că măsurile de protecţie a
chiriaşilor instituite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 îşi
au temeiul constituţional în prevederile art. 47 alin. (1) şi în cele ale art.
135 alin. (2) lit. f) din Constituţie, finalitatea acestei ordonanţe fiind
aceea de a reglementa raporturile dintre chiriaşi şi proprietari, de a oferi
soluţii juridice situaţiilor litigioase, asigurându-se posibilitatea pentru
proprietar de a-şi exercita atributele dreptului său de proprietate şi, în
acelaşi timp, protecţia chiriaşilor împotriva unor eventuale abuzuri.
In ceea ce priveşte susţinerea contrarietăţii
prevederilor criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999
raportat la dispoziţiile art. 16 din Constituţie, Curtea constată că prin
deciziile nr. 761 din 18 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 717 din 23 octombrie 2007, şi nr. 157 din 22 aprilie
2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 12
iunie 2003, pronunţându-se cu privire la constituţionalitatea art. 1, 2 şi 6
din actul normativ menţionat, a statuat că instituirea de regimuri juridice
diferite în situaţii care impun rezolvări diferite nu poate fi apreciată drept
o încălcare a principiului egalităţii în faţa legii.
Atât considerentele, cât şi soluţiile deciziilor
menţionate sunt valabile şi în cauza de faţă, neexistând temeiuri pentru
modificarea jurisprudenţei Curţii în această materie.
Totodată, Curtea observă că prevederile legale
criticate nu aduc atingere nici dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin.
(3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un
termen rezonabil, de vreme ce autorii au beneficiat de toate garanţiile
procesuale în soluţionarea acţiunii în evacuare formulate în contradictoriu cu
aceştia, fiind întemeiată existenţa şi aplicarea unor exigenţe rezonabile fără
a căror satisfacere chiriaşul nu ar putea fi obligat să elibereze locuinţa.
II. Asupra constituţionalităţii prevederilor art. 480
din Codul civil Curtea constată că s-a pronunţat prin mai multe decizii, precum
deciziile nr. 873 din 30 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 32 din 17 ianuarie 2007, nr. 925 din 14 decembrie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie
2007, nr. 937 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 790 din 21 noiembrie 2007, şi nr. 323 din 13 martie
2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 1
aprilie 2008, statuând că aceste prevederi sunt constituţionale. Curtea a
reţinut că dispoziţiile art. 480 din Codul civil dau definiţia legală a proprietăţii,
precizând că dreptul de proprietate este atât un drept absolut, ce rezultă din
exercitarea celor 3 atribute ale acestui drept real - usus, fructus şi abusus
- cât şi un drept exclusiv, din punctul de vedere al titularului care îl
poate exercita în mod liber, cu respectarea însă a ordinii publice şi a
dispoziţiilor imperative ale legii. Astfel, textul de lege criticat este în
deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (1) teza
a doua, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt
stabilite de lege şi, de asemenea, se aplică tuturor celor vizaţi de ipoteza
normei legale, fără discriminări, fiind astfel respectat principiul egalităţii
cetăţenilor în faţa legii.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia,
cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi
în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 1, 2, 3 şi 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu
destinaţia de locuinţe şi art. 480 din Codul civil, excepţie ridicată de Maria
Dumitru şi Elena-Constanţa Dumitru în Dosarul nr. 9.516/300/2007 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu