Decizia Nr.61 din 24.02.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 73 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 258 din 17 aprilie 2015

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Simona-Maya Teodoroiu	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Ioniţa Cochinţu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 73 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă „C.F.R. Marfă“ - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 9.089/101/2013/A77 al Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 973D/2014.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 974D/2014 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 73 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Tinmar Ind“ - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 9.089/101/2013/A63 al Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă.4. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, avocat Nelu-Cornel Hlandan, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, constatându-se lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării dosarelor.6. Reprezentantul Ministerului Public şi apărătorul ales prezent arată că sunt de acord cu conexarea cauzelor.7. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 974D/2014 la Dosarul nr. 973D/2014, care este primul înregistrat.8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului prezent, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens arată că administratorul judiciar a nesocotit dispoziţiile legale referitoare la notificarea creditorilor ale căror creanţe sau drepturi de preferinţă au fost trecute parţial în tabelul preliminar de creanţe sau înlăturate, respectiv în cauza de faţă au fost transmise ulterior termenului în care se puteau formula contestaţii. Totodată, depune concluzii scrise.9. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, cu referire la accesul liber la justiţie. Totodată arată că, în ceea ce priveşte critica raportată la art. 136 alin. (5) din Constituţie, nedepunerea contestaţiei în termenul stabilit nu echivalează cu un transfer de proprietate şi nu încalcă dreptul de proprietate al debitorului. Referitor la menţionarea prevederilor art. 31 alin. (1) şi (2) din Constituţie, arată că acestea se referă la dreptul la informare şi privesc numai informaţiile de interes public şi nu accesul la dosarul cauzei. În ceea ce priveşte dispoziţiile constituţionale ale art. 148 alin. (2), art. 20 şi art. 11 alin. (1) şi (2), menţionează că motivarea autoarelor este la modul general, fiind vizate principii care au stat la baza consolidării jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:10. Prin încheierile din 7 octombrie 2014, pronunţate în dosarele nr. 9.089/101/2013/A77 şi nr. 9.089/101/2013/A63, Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 73 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă „C.F.R. Marfă“ - S.A. din Bucureşti şi de Societatea Comercială „Tinmar Ind“ - S.A. din Bucureşti într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2006, respectiv contestaţie la tabelul preliminar de creanţă.11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarele acesteia susţin, în esenţă, că prevederile criticate sunt neconstituţionale, deoarece simpla publicare a tabelului preliminar în Buletinul procedurilor de insolvenţă nu asigură respectarea tuturor dispoziţiilor legale care consacră principiul liberului acces la justiţie, precum şi faptul că această modalitate de comunicare nu întruneşte caracteristica unei comunicări efective, eficace şi nerestricţionată pentru a se asigura cu adevărat liberul acces la justiţie. Totodată, se arată că dispoziţiile criticate sunt contrare dreptului de acces liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, întrucât impun unei persoane (juridice sau fizice) obligaţia de a se abona la Buletinul procedurilor de insolvenţă şi de a urmări toate numerele acestui buletin pentru a vedea dacă a fost admisă creanţa sa, în totalitate sau parţial, sau orice se dispune cu privire la societatea aflată în insolvenţă. Consideră că această sarcină este excesivă şi în contradicţie cu ideea de inviolabilitate a proprietăţii, nejustificată de protejarea unui interes legitim şi nu păstrează un just echilibru între interesele generale ale societăţii şi interesele particulare ale individului. De asemenea, arată că din cauza prevederilor criticate, insuficient de clare, instanţele de judecată nu mai comunică niciun înscris depus de părţi la dosar decât prin intermediul acestui buletin, astfel că nu mai poate fi formulată o apărare corespunzătoare. Totodată, se susţine că simpla publicare a tabelului preliminar în Buletinul procedurilor de insolvenţă nu asigură respectarea tuturor dispoziţiilor legale care consacră principiul liberului acces la justiţie, precum şi faptul că această modalitate de comunicare nu întruneşte caracteristica unei comunicări efective, eficace şi nerestricţionată pentru a se asigura cu adevărat liberul acces la justiţie. În susţinerea celor expuse anterior se face trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor omului referitoare la accesul efectiv la justiţie.12. Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care arată că dispoziţiile textului de lege criticat fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate, cu prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instituirea unor termene procesuale serveşte unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.13. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierile de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 73 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care au următorul cuprins: „(2) Contestaţiile trebuie depuse la tribunal în termen de 5 zile de la publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă a tabelului preliminar, atât în procedura generală, cât şi în procedura simplificată.“ Legea nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare, a fost abrogată prin art. 344 lit. a) din titlul V - Dispoziţii tranzitorii şi finale din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014. Însă, având în vedere prevederile art. 343 din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora „Procesele începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date“, precum şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea urmează a exercita controlul de constituţionalitate asupra prevederilor art. 73 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.17. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate dispoziţiile constituţionale ale art. 11 alin. (1) şi (2) referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 31 alin. (1) şi (2) privind dreptul la informaţie, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 136 alin. (5) potrivit cărora „Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice“ şi art. 148 alin. (2) privind prioritatea reglementărilor comunitare, care au caracter obligatoriu faţă de dispoziţiile contrare din legile interne. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv, art. 17 - Interzicerea abuzului de drept şi art. 18 - Limitarea folosirii restrângerii drepturilor - din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 8 referitor la dreptul efectiv al oricărei persoane de a se adresa instanţelor judiciare naţionale, art. 10 teza întâi privind dreptul oricărei persoane de a fi audiată în mod echitabil şi public de un tribunal independent şi imparţial şi art. 30 cu privire interdicţia oricărei demers menit să desfiinţeze drepturile sau libertăţile enunţate din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, precum şi ale art. 47 - Dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil - din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, sens în care este, spre exemplu, Decizia nr. 233 din 9 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 29 aprilie 2010, sau Decizia nr. 37*) din 3 februarie 2015, nepublicată încă la data pronunţării prezentei decizii.19. Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. Sub acest aspect, principiul accesului liber la justiţie presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a le utiliza, în formele şi în modalităţile instituite de lege. În consecinţă, prin reglementările cuprinse în art. 73 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, referitoare la data de la care începe să curgă termenul pentru depunerea contestaţiilor cu privire la creanţele trecute de administratorul judiciar în tabelul preliminar, legiuitorul a înţeles să stabilească un regim legal diferit, impus de existenţa unei proceduri speciale, derogatorie de la dreptul comun. Astfel, termenul începe să curgă de la publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă a tabelului preliminar şi nu de la notificarea creditorilor. În aceste condiţii, părţilor interesate nu li se încalcă accesul liber la justiţie, atâta vreme cât pot sesiza judecătorul-sindic în termenul legal cu contestaţia referitoare la creanţele şi drepturile de preferinţă trecute de administratorul judiciar sau lichidator în tabelul preliminar de creanţe.20. De altfel, legiuitorul a prevăzut la art. 72 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 că, odată cu afişarea tabelului, administratorul judiciar/lichidatorul va trimite de îndată notificări creditorilor ale căror creanţe sau drepturi de preferinţă au fost trecute parţial în tabelul preliminar de creanţe sau înlăturate, precizând totodată şi motivele. Având în vedere acest context normativ, se observă că în situaţia în care nu s-a efectuat notificarea prevăzută la art. 72 alin. (4) din Legea nr. 85/2006, odată cu publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă a tabelului preliminar, acest aspect ţine de modul de îndeplinire a atribuţiilor de către administratorul judiciar sau de către lichidator. Or, neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a unor atribuţii sunt chestiuni ce ţin de aplicarea legii.*) Decizia nr. 37 din 3 februarie 2015 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 3 martie 2015.21. În ceea ce priveşte susţinerea referitoare la condiţionarea urmăririi Buletinului procedurilor de insolvenţă şi crearea unui abonament ca fiind o sarcină excesivă, Curtea a reţinut, spre exemplu, prin Decizia nr. 1.436 din 5 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 16 decembrie 2009, că citarea şi comunicarea actelor prin intermediul Buletinului procedurilor de insolvenţă îşi găsesc justificarea în însuşi specificul acestei proceduri şi au drept scop asigurarea desfăşurării cu celeritate a acesteia. De asemenea, Curtea a observat că, potrivit art. 12 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 460/2005 privind conţinutul, etapele, condiţiile de finanţare, publicare şi distribuire a Buletinului procedurilor de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 3 iunie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, „Oficiul Naţional al Registrului Comerţului publică săptămânal pe pagina sa de internet, cu titlu gratuit, lista persoanelor supuse procedurii de insolvenţă, care va cuprinde următoarele informaţii: denumirea debitorului, codul de identificare fiscală, numărul de ordine în registrul în care este înregistrat, numărul dosarului de insolvenţă şi instanţa pe rolul căreia este înregistrat dosarul, primul termen de judecată stabilit de instanţa judecătorească după deschiderea procedurii, tipul procedurii şi numerele Buletinului în care sunt publicate actele de procedură referitoare la debitor“ (Decizia nr. 1.012 din 27 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2013).22. Faţă de cele prezentate, Curtea nu poate reţine pretinsa încălcare a prevederilor constituţionale şi convenţionale referitoare la accesul liber la justiţie şi la inviolabilitatea proprietăţii.23. În ceea ce priveşte celelalte prevederi invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorii excepţiei de neconstituţionalitate nu motivează în ce constă contrarietatea textelor legale criticate cu acestea, or, în acest context, Curtea nu poate formula propriile critici, la care, ulterior, să şi răspundă.24. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă „C.F.R. Marfă“ - S.A. din Bucureşti şi de Societatea Comercială „Tinmar Ind“ - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 9.089/101/2013/A77 şi nr. 9.089/101/2013/A63 ale Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 73 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 24 februarie 2015.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ioniţa Cochinţu