DECIZIE Nr.
606 din 21 septembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) si (2) din Ordonanta
Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate
de catre regimurile instaurate in Romania cu incepere de la 6 septembrie 1940
si pana la 6 martie 1945 din motive etnice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 918 din 13 noiembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor
- judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi (2) din Legea nr.
189/2000 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 pentru
modificarea şi completarea Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor
drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu
începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori
constituite în prizonieri, republicat, cu modificările ulterioare, excepţie
ridicată de Iorgu Florea în Dosarul nr. 43.644/3/2005 al Curţii de Apel
Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 3 aprilie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 43.644/3/2005, Curtea de Apel Bucureşti
- Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10
alin. (1) şi (2) din Legea nr. 189/2000 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului
nr. 105/1999 pentru modificarea şi completarea Decretului-lege nr. 118/1990
privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de
dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate
în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările
ulterioare, excepţie ridicată de Iorgu Florea cu ocazia soluţionării recursului
formulat împotriva Sentinţei civile nr. 4.990 din 2 decembrie 2005, pronunţată
de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări
sociale, contencios administrativ si fiscal în Dosarul nr. 7.002/CA/2005.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă
principiul constituţional al neretroactivităţii legii, întrucât dau dreptul organului administrativ să
dispună asupra unor situaţii juridice născute sub legea veche, care au produs
drepturi ce au intrat în circuitul civil. Arată că anularea actelor
administrative intrate în circuitul civil poate fi dispusă numai de instanţele
judecătoreşti. De asemenea, consideră că aceste dispoziţii legale sunt contrare
şi prevederilor art. 16 alin. (2), art. 11 alin. (1) şi (2) şi art. 20 alin.
(2) din Constituţie, cu raportare la art. 6 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi la art. 1 paragraful 1 din
Primul Protocol adiţional la Convenţie. In sfârşit, autorul excepţiei invocă şi
considerentele deciziilor nr. 55/2000 şi nr. 56/2000, în care Curtea
Constituţională a statuat că declararea nulităţii sau anularea actelor
administrative intrate în circuitul civil nu poate fi făcută decât de instanţele
judecătoreşti.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
excepţia ridicată nu este întemeiată, având în vedere că dispoziţiile legale
criticate nu încalcă principiul neretroactivităţii legii, ci prevede
posibilitatea ca, în cazul constatării unor încălcări ale prevederilor legale,
autoritatea administrativă să emită o decizie de revizuire.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.
Guvernul consideră că
excepţia ridicată nu este întemeiată, întrucât dispoziţiile legale criticate nu
au caracter retroactiv şi nu anulează niciun drept câştigat anterior.
Avocatul Poporului, precizând
că, în realitate, excepţia de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile art.
10 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999, apreciază că aceste
texte de lege sunt neconstituţionale, întrucât contravin principiilor
constituţionale ale neretroactivităţii legii şi separaţiei puterilor în stat,
precum şi dispoziţiilor art. 126 şi 129 din Constituţie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României,
ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, conform
încheierii de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (2) din
Legea nr. 189/2000 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 pentru
modificarea şi completarea Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor
drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu
începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori
constituite în prizonieri, republicat, cu modificările ulterioare, lege
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 8 noiembrie
2000. In realitate, Curtea observă că textele de lege criticate aparţin
Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor
persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6
septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 31 august 1999, fiind introduse prin
Legea nr. 189/2000 şi modificate prin articolul unic pct. 1 din Legea nr.
367/2001 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 242/2000
pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor
drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu
începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, lege
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 386 din 16 iulie
2001.
Aceste dispoziţii legale au următoarea redactare:
Art. 10 alin. (1) şi (2): „(1)
Casa judeţeană de pensii sau, după caz, Casa de pensii a municipiului
Bucureşti, atunci când este sesizată sau din proprie iniţiativă, va verifica
legalitatea drepturilor acordate beneficiarilor prezentei ordonanţe, până la
data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) In cazul în care se constată încălcări ale
prevederilor legale se va emite decizie de
revizuire."
In opinia autorului excepţiei, textele de lege
criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) care
consacră principiul ne retroactivităţii legii civile. De asemenea, consideră că
aceste texte de lege sunt contrare şi dispoziţiilor art. 16 alin. (2), precum
şi ale art. 11 alin. (1) şi (2) şi ale art. 20 alin. (2) din Constituţie,
raportate la prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul oricărei persoane
la judecarea cauzei sale de o instanţă judecătorească instituită prin lege,
independentă şi imparţială, precum şi la art. 1 paragraful 1 din Primul
Protocol adiţional la Convenţie, privind dreptul persoanei la respectarea
bunurilor sale, în care se cuprind şi drepturile de creanţă.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 a fost emisă pe baza Legii nr.
140/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.346 din 22 iulie 1999, în vederea
modificării Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi
persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere
de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite
în prizonieri, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118
din 18 martie 1998. Prin articolul unic al ordonanţei s-a introdus la art. 1
alin. (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 lit. a1), potrivit căreia de drepturile prevăzute
de acest act normativ beneficiază şi persoana care „a fost persecutată sau
deportată de către regimul instaurat în România cu începere de la data de 14
septembrie 1940 până la data de 23 august 1944 din motive etnice şi rasiale".
Legea nr. 189/2000 a aprobat Ordonanţa Guvernului nr.
105/1999 cu modificări şi completări substanţiale, făcând dintr-un act normativ
modificator un act normativ de reglementare primară a drepturilor ce se acordă persoanelor
persecutate din motive etnice, prin modificarea articolului unic şi
introducerea a încă 10 noi articole.
Art. 10 alin. (1) din ordonanţă prevede verificarea
legalităţii drepturilor acordate anterior publicării în Monitorul Oficial al
României, Partea I, a acestei ordonanţe. Această dispoziţie se referă la data
publicării Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 în forma modificată şi completată
prin Legea de aprobare nr. 189/2000, respectiv data publicării şi intrării în
vigoare a acestei legi. Astfel, obiectul verificărilor îl constituie
legalitatea drepturilor acordate în perioada de la 31 august 1999, data
publicării iniţiale în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Ordonanţei
Guvernului nr. 105/1999, când s-a introdus în Decretul-lege nr. 118/1990 lit. a1) la art. 1 alin. (2), privind persoanele care au fost persecutate sau deportate din
motive etnice, şi până la data de 8 noiembrie 2000, data publicării în
Monitorul Oficial al României, Partea I, a Legii nr. 189/2000, respectiv a noii
forme a Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999.
In măsura în care verificarea legalităţii drepturilor
acordate în perioada menţionată are în vedere respectarea dispoziţiilor legale
în vigoare la data acordării drepturilor respective, iar deciziile de revizuire
vor fi emise pentru înlăturarea cazurilor de încălcare a legii, nu se poate
reţine că dispoziţiile legale criticate ar avea caracter retroactiv.
Spre deosebire de textele de lege criticate în prezenta
excepţie, Decizia Curţii Constituţionale nr. 55 din 22 martie 2000, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 7 august 2000, şi
Decizia nr. 56 din 22 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 367 din 8 august 2000, amintite de autorul excepţiei, au vizat
neconstituţionalitatea revizuirii drepturilor acordate prin hotărârile
comisiilor pentru aplicarea Decretului-lege nr. 118/1990, care reprezentau acte
administrative cu caracter jurisdicţional, emise anterior intrării în vigoare a
art. 141*) alin.
(1) şi (2) din Decretul-lege nr. 118/1990, articol introdus prin art. I pct. 6
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/1997, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 14 iulie 1997, aprobată şi
modificată prin Legea nr. 55/1998, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 107 din 9 martie 1998. Or, în cazul de faţă, Curtea constată că
este vorba despre un procedeu legal, prin care, în urma unui control de
legalitate, organul administrativ emitent revizuieşte propriile acte ce nu au
caracter jurisdicţional.
Avându-se în vedere natura
drepturilor acordate prin Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 (asistenţă medicală
şi medicamente gratuite, transport gratuit, bilet de tratament gratuit,
scutirea de plata taxelor de abonament pentru radio şi televizor, prioritate la
instalarea unui post telefonic, acordare la cerere a unui loc de veci), nici nu
se pune problema anulării efectelor produse anterior intrării în vigoare a
dispoziţiilor legale, ci neacordarea în continuare, de la data emiterii
deciziilor de revizuire, a drepturilor acordate cu încălcarea unor dispoziţii
legale.
Curtea consideră că prevederile art. 1 din Primul
Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul de proprietate, nu sunt
incidente în cauză.
In sfârşit, Curtea, având în vedere prevederile art. 10
alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 care consacră dreptul persoanei
interesate de a introduce contestaţie împotriva deciziei de revizuire, în
condiţiile Legii contenciosului administrativ, constată că nu poate fi reţinută
nici critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 6 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
*) Articolul 141 a devenit art. 13 în
republicarea Decretului-lege nr. 118/1990, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 18 martie 1998.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999
privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile
instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie
1945 din motive etnice, excepţie ridicată de Iorgu Florea în Dosarul nr.
43.644/3/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ
şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 septembrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea