Decizia Nr.605 din 06.10.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 44 alin. (4) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 893 din 27 noiembrie 2015

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 44 alin. (4) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, excepţie ridicată de Pavel Olaru în Dosarul nr. 3.484/324/2012* al Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 445D/2015.2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că partea Filiala Electrica de Distribuţie Muntenia Nord - S.A. din Galaţi a depus la dosar o întâmpinare prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:5. Prin Încheierea din 20 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 3.484/324/2012*, Tribunalul Galaţi - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 44 alin. (4) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Pavel Olaru într-o cauză având ca obiect „revendicare imobiliară".6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea dreptului de proprietate, în accepţiunea conferită de Constituţie, în aşa fel, însă, încât să nu intre în coliziune cu interesele generale sau interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind soluţii juridice echitabile. Aşa fiind, acesta arată că, „dacă terenul proprietate privată este necesar pentru o cauză de utilitate publică, mai întâi trebuie parcursă procedura exproprierii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire", arătând că în acest sens sunt şi prevederile art. 17 din Legea nr. 123/2012. În acest context apreciază că norma prevăzută de art. 44 alin. (4) din Legea nr. 123/2012 este neconstituţională, deoarece „prin modul în care a fost redactată contravine atât prevederilor art. 17 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, cât şi dispoziţiilor art. 44 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţia României."7. În opinia Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă, „ art. 44 alin. (4) din Legea nr. 123/2012 nu este neconstituţional în măsura în care se referă la terenuri ce sunt proprietate publică şi este neconstituţional în măsura în care se apreciază că se referă şi la terenuri care sunt proprietate privată." Instanţa de judecată arată că „transformarea dreptului de proprietate privată al unei persoane fizice sau juridice de drept privat într-o proprietate publică a statului reprezintă mai mult decât o sarcină asupra proprietăţii, reprezintă chiar privarea titularului dreptului de însuşi dreptul său, fără să fi fost anterior expropriat, cu respectarea principiului proporţionalităţii." În acest sens invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 430/2013 prin care s-a reţinut că statul, prin actele normative pe care le adoptă, trebuie să protejeze dreptul de proprietate al indivizilor, iar, prin nerespectarea principiului proporţionalităţii, s-a afectat însăşi substanţa dreptului de proprietate, măsura neputând fi calificată ca una de stabilire a limitelor dreptului de proprietate, în sensul art. 44 alin. (1) din Constituţie.8. În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.9. Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 44 alin. (4) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012 sunt constituţionale, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată prin Decizia nr. 72 din 26 februarie 2004.10. Totodată, arată că din modul în care a fost motivată excepţia de neconstituţionalitate, şi anume prin compararea normelor criticate cu alte dispoziţii din acelaşi act normativ, rezultă că, mai degrabă, autorul acesteia aduce în discuţie probleme legate de modalitatea de interpretare şi aplicare a prevederilor art. 17 alin. (2) şi art. 44 alin. (4) din Legea nr. 123/2012 cu privire la o situaţie de fapt concretă. Or, asemenea aspecte nu pot constitui temei pentru o excepţie de neconstituţionalitate, iar soluţionarea acestora excedează competenţei Curţii Constituţionale, fiind de resortul instanţei de judecată care se pronunţă asupra fondului cauzei şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, potrivit art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie.11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 44 alin. (4) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 16 iulie 2012, cu modificările şi completările ulterioare, prevederi potrivit cărora „Terenurile pe care se situează reţelele electrice de distribuţie existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt şi rămân în proprietatea publică a statului."14. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate această reglementare contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1)-(3) referitoare la dreptul de proprietate privată.15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că soluţia legislativă criticată în prezenta cauză, astfel cum este reglementată prin art. 44 alin. (4) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, a fost cuprinsă iniţial, cu un conţinut normativ identic, atât în art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iulie 2003, cât şi în art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 23 ianuarie 2007, aceste acte normative fiind în prezent abrogate.16. În acest context, Curtea constată că soluţia legislativă criticată a mai făcut, în repetate rânduri, obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare şi prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale.17. Astfel, prin Decizia nr. 805 din 19 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 501 din 21 iulie 2009, Curtea a statuat că reglementarea legală criticată „nu consacră trecerea în proprietatea statului a terenului pe care se află reţele electrice de distribuţie, ci prevede că acestea sunt şi rămân în proprietatea statului, instituind astfel un fine de neprimire a cererilor de retrocedare". Aşa fiind, această reglementare nu este în contradicţie cu alin. (3) al art. 44 din Constituţie, ci, dimpotrivă, este în deplină concordanţă cu art. 136 alin. (2) şi (4) din Constituţie, potrivit cărora proprietatea publică aparţine statului şi unităţilor administrativ-teritoriale şi este inalienabilă.18. De asemenea, prin decizia precitată, Curtea a mai arătat că „exercitarea drepturilor de uz şi servitute asupra proprietăţilor afectate de capacităţile energetice, cu titlu gratuit pe toată durata existenţei acestora, deşi are ca efect lipsirea celor interesaţi de o parte din veniturile imobiliare, nu se traduce într-o expropriere formală şi nici într-o expropriere de fapt, ci duce la un control al folosirii bunurilor, ceea ce nu contravine art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la protecţia proprietăţii private." Este ceea ce a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Mellacher şi alţii împotriva Austriei, 1989, o speţă referitoare la reglementarea folosirii bunurilor. De asemenea, în Cauza Sporrong şi Lonnroth împotriva Suediei, 1982, aceeaşi Curte a arătat că, întrucât autorităţile nu au trecut la exproprierea imobilelor petiţionarilor, aceştia puteau să îşi folosească bunurile, să le vândă, să le lase moştenire, să le doneze sau să le ipotecheze. Prin urmare, s-a apreciat că nu se poate asimila situaţia cu o expropriere în fapt, deoarece, chiar dacă dreptul de proprietate a pierdut în substanţa sa, el nu a dispărut, titularul dreptului dispunând încă de celelalte atribute ale dreptului de proprietate.19. Prin Decizia nr. 232 din 21 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 23 iunie 2005, şi Decizia nr. 1.066 din 14 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 4 august 2009, Curtea Constituţională a statuat că soluţia legislativă criticată nu contravine exigenţelor principiului garantării şi ocrotirii proprietăţii private, sens în care a reţinut că „încadrarea prin lege organică a terenurilor pe care se situează reţelele energetice de distribuţie în categoria terenurilor cu destinaţie specială, precum şi reglementarea unui regim juridic special al acestora, propriu domeniului public al statului, se justifică prin caracterul de bun public de interes naţional al fondului energetic şi corespund pe deplin regimului constituţional de protecţie a proprietăţii". Dreptul de proprietate nu este un drept absolut, iar dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, coroborate cu cele ale art. 136 alin. (5), care consacră caracterul inviolabil al proprietăţii private în condiţiile legii organice, au în vedere tocmai circumstanţieri ale exerciţiului prerogativelor dreptului de proprietate, justificate de necesitatea ocrotirii interesului public.20. Totodată, prin Decizia nr. 17 din 17 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 7 martie 2012, Curtea a reţinut că „înfiinţarea instalaţiilor şi executarea lucrărilor la capacităţile energetice pentru buna funcţionare a acestora reprezintă un interes general major şi, ca atare, legiuitorul este pe deplin competent să stabilească condiţiile exercitării dreptului de proprietate". În acest context, Curtea a constatat că „nimic nu împiedică persoana care a suferit un prejudiciu, în urma operaţiunilor de realizare şi retehnologizare a capacităţilor energetice aflate pe terenurile proprietate privată, de a solicita repararea pagubelor produse, potrivit dispoziţiilor dreptului comun".21. Analizând şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituţională a constatat că se lasă statului o marjă de apreciere, în funcţie de nevoia reală a comunităţii în adoptarea măsurii de privare de proprietate. Astfel, prin Hotărârea din 31 mai 2011, pronunţată în Cauza Mirela Cernea şi alţii împotriva României, paragraful 42, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că, „într-un domeniu atât de complex şi de delicat ca cel al strategiei naţionale în domeniul energetic, statul dispune de o marjă largă de apreciere pentru a-şi desfăşura politicile sale de interes general." Prin decizia pronunţată în această cauză, instanţa europeană a reţinut că unul dintre principalele argumente prezentate de către toţi reclamanţii în sprijinul tezei conform căreia restricţiile aduse exercitării dreptului lor de proprietate ar fi disproporţionate se bazează pe faptul că nu au primit nicio despăgubire care să compenseze drepturile de uz şi de servitute concesionate titularei autorizaţiei de exploatare a capacităţii energetice amplasate pe terenul lor. Caracterul proporţional al unei atingeri aduse dreptului la respectarea bunurilor poate să depindă de existenţa unor garanţii de procedură, care să asigure că punerea în aplicare a sistemului şi impactul său asupra proprietarului nu sunt nici arbitrare, nici imprevizibile; or, legile naţionale adoptate succesiv în domeniul energetic conţin, întradevăr, asemenea garanţii în ceea ce priveşte accesul titularilor de licenţe la terenul persoanelor pe care au fost înfiinţate capacităţi energetice, în vederea efectuării unor operaţiuni de revizie, de întreţinere şi de reparaţie, exercitarea dreptului de uz şi de servitute a fost condiţionată de respectarea principiilor echităţii şi minimei afectări a dreptului de proprietate, în plus, aceste legi definesc în mod clar drepturile şi obligaţiile care le revin titularilor de licenţe de funcţionare a capacităţilor energetice şi, respectiv, proprietarilor terenurilor pe care se află aceste capacităţi.22. De altfel, şi Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a reţinut că „drepturile fundamentale, în special dreptul de proprietate, nu apar ca prerogative absolute, ci trebuie luate în considerare prin raportare la funcţia lor în societate. Aceasta înseamnă că restricţiile ce răspund unor obiective de interes general nu constituie, în raport cu scopul urmărit, o intervenţie nemăsurată şi intolerabilă care ar aduce atingere însăşi substanţei dreptului garantat".23. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează aplicabilitatea şi în prezenta cauză.24. Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Pavel Olaru în Dosarul nr. 3.484/324/2012* al Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă şi constată că prevederile art. 44 alin. (4) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 6 octombrie 2015.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora