DECIZIE Nr. 59 din 23 martie 2000
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin.
(2) din Legea partidelor politice nr. 27/1996
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 418 din 1 septembrie 2000
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ioan Muraru - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Paula C. Pantea - procuror
Claudia Miu - magistrat-asistent sef
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 3 alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 27/1996,
exceptie ridicata de Partidul Romania Mare in Dosarul nr. 3.175/1999 al Curtii
de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civila.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 7 martie 2000 si au
fost consemnate in incheierea de la acea data, cand, avand nevoie de timp
pentru a delibera, Curtea a amanat pronuntarea la 14 martie 2000 si apoi la 21
martie si la 23 martie 2000.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 10 septembrie 1999, pronuntata in Dosarul nr.
3.175/1999, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civila a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3
alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 27/1996, exceptie ridicata de
Partidul Romania Mare.
Obiectul dosarului il constituie contestatiile formulate de Asociatia
Avocatilor pentru Apararea Drepturilor Omului - APADO Brasov, Centrul de
Asistenta pentru Organizatiile Neguvernamentale - CENTRAS Bucuresti, Partidul
Solidaritatii Democratice pentru Sanse Egale si o Societate Mai Buna si de
Ministerul Public - Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti impotriva
Sentintei civile nr. 2 din 2 martie 1999, pronuntata de Tribunalul Bucuresti -
Sectia a IV-a civila. Prin aceasta sentinta s-a respins actiunea prin care se
solicitase dizolvarea Partidului Romania Mare in temeiul art. 3 alin. (1) si
(2) si al art. 29 din Legea partidelor politice nr. 27/1996. Spre a se pronunta
aceasta sentinta instanta de judecata a considerat in esenta ca pe baza
corelarii dispozitiilor art. 3 alin. (2) din aceeasi lege cu cele ale art. 144
lit. i) din Constitutie "nu se poate cere dizolvarea unui partid politic
pe cale judecatoreasca atunci cand se pune in discutie insasi
constitutionalitatea acestuia. De altfel, nici Legea nr. 27/1996 nu distinge,
ci doar enumera dizolvarea ca mod de incetare a activitatii unui partid
politic, alaturi de hotararea Curtii Constitutionale, fara a indica in mod
expres cazurile de dizolvare".
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustin urmatoarele:
<<Legiuitorul constituant, cu privire la partidele politice, a
consacrat un sediu general al materiei, art. 8, precum si sedii speciale: art.
37 alin. (2) si (3), art. 61 alin. (5), art. 72 alin. (3) lit. b), art. 102
alin. (2) si art. 144 lit. i).
Din coroborarea acestor articole rezulta ca:
1) organizarea si functionarea partidelor politice se fac prin lege
organica;
2) Curtea Constitutionala este singura autoritate jurisdictionala care
hotaraste asupra "contestatiilor care au ca obiect constitutionalitatea
unui partid politic";
3) motivele de contestatie, care au ca obiect constitutionalitatea unui
partid politic, sunt limitativ prevazute la art. 37 alin. (2) din Constitutie.
De vreme ce legiuitorul constituant, dupa ce in art. 8 alin. (1) precizeaza
care este ratiunea de a fi a partidelor politice ("Partidele politice se
constituie si isi desfasoara activitatea in conditiile legii. Ele contribuie la
definirea si la exprimarea vointei politice a cetatenilor, respectand
suveranitatea nationala, integritatea teritoriala, ordinea de drept si
principiile democratiei") si dupa ce scoate in evidenta ca prima forma pe
care o imbraca asocierea, expresie a dreptului de asociere, este partidul
politic, transeaza problema cardinala a actiunii unui partid in afara cadrului
constitutional. Textul este urmatorul: "Partidele sau organizatiile care,
prin scopurile ori prin activitatea lor, militeaza impotriva pluralismului
politic, a principiilor statului de drept ori a suveranitatii, a integritatii
sau a independentei Romaniei sunt neconstitutionale".>>
Autorul exceptiei sustine in continuare ca: <<Este de observat, din
interpretarea acestui text, ca legiuitorul constituant are in vedere atat
scopurile unui partid, ceea ce inseamna cercetarea statutelor, a programelor
politice, dar si activitatea lor, ceea ce inseamna compararea, prin raportare
la Constitutie, a mesajelor transmise prin declaratii ale liderilor, prin
documente ale organelor de conducere sau prin orice alte forme de manifestare a
unui partid politic, cum ar fi: mitingurile, demonstratiile, marsurile de
protest, intalnirile cu alegatorii, conferintele de presa etc.
Mai observam ca sunt puse in afara Constitutiei, pentru aspectele prevazute
la art. 37 alin. (2) la care ne referim, atat partidele politice, cat si
organizatiile, subintelegandu-se ca legiuitorul constituant are in vedere
restul organizatiilor cu caracter civil, sindical prin care se concretizeaza
dreptul la asociere.
Comparand alin. (2) al art. 37 citat cu alin. (4) al aceluiasi articol, in
care se face referire numai la asociatii, nu si la partide, reiese ca art. 3
alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 27/1996, prin partea referitoare la
alin. (4) din art. 37 al Constitutiei, apare ca fiind un plus petita la
Constitutie.
Daca legiuitorul constituant ar fi urmarit ca alin. (4) al art. 37 sa vizeze
si partidele politice, ar fi spus-o in mod expres, asa cum de altfel se
precizeaza in art. 37 alin. (2) la care ne referim.
In aceeasi ordine de idei, ne apare ca fiind un adaos la Constitutie,
realizat de Legea partidelor politice nr. 27/1996, prin art. 3 alin. (2), sub
aspectul invocarii, in aceasta lege, si a art. 30 alin. (7) ca fiind motiv de
neconstitutionalitate.>>
In sustinerea exceptiei, se mai arata de catre autorul acesteia ca:
<<Textul din Legea partidelor politice nr. 27/1996, la care ne referim,
in redactarea cunoscuta ["Sunt interzise partidele politice care, prin
statutul, programele, propaganda de idei ori prin alte activitati pe care le
organizeaza, incalca prevederile art. 30 alin. (7), art. 37 alin. (2) sau alin.
(4) din Constitutie"], desi foloseste sintagma "sunt interzise",
din imprejurarea ca incorporeaza si art. 37 alin. (2) din Constitutie, care se
refera, fara echivoc, la neconstitutionalitate, in realitate are in vedere
neconstitutionalitatea, dupa caz, a scopurilor sau a activitatii unui partid
politic.
Daca privim lucrurile in acest sens, iar art. 51 din Constitutie, care
consacra suprematia acesteia, ne obliga la o atare interpretare, atunci, logic,
trebuie sa admitem ca legea organica a partidelor politice, sub pretextul
interzicerii unor partide, in art. 3 alin. (2), a adaugat la motivele de
neconstitutionalitate prevazute de Constitutie.>>
Continuand motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia
arata: <<Din doua una: ori Constitutia are forta juridica suprema si la
motivele sale de neconstitutionalitate, adica la sfera incalcarilor
Constitutiei, ce atrage competenta Curtii Constitutionale, nu se poate adauga
prin legea organica a partidelor, ori legea partidelor politice, care prevede,
in plus fata de art. 37 alin. (2), si alte motive de neconstitutionalitate,
pentru scopul sau actiunea unui partid politic, este neconstitutionala in ceea
ce priveste elementele in plus prevazute fata de cele retinute de legiuitorul
constituant.
La cele de mai sus se poate adauga si un argument care rezulta din
interpretarea sistematica a prevederilor constitutionale.
Legiuitorul constituant nu intamplator a stabilit in titlul I, intitulat
"Principii generale", un sediu general al partidelor politice, relevand
rolul cardinal, in democratia constitutionala si in societatea romaneasca, a
pluralismului (ceea ce inseamna, in primul rand, existenta mai multor partide
politice), pluralismul fiind atat o conditie, cat si o garantie a democratiei
constitutionale.
De altfel, art. 8 din Constitutie, cu mesajul evocat mai sus, ne apare ca o
continuare a principiului consacrat chiar in art. 1 alin. (3) din Constitutie:
"Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea
omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a
personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori
supreme si sunt garantate." (subl.ns.).
Observam ca pluralismul politic ne apare ca valoare suprema si garantata,
inainte de toate, de Constitutie, in Romania, ca stat de drept democratic si
social, stat prefigurat de aceeasi Constitutie.
Din aceste texte cu valoare de principiu, la care putem sa adaugam art. 61
alin. (5), art. 102 alin. (1), rezulta, fara putinta de tagada, calitatea partidelor
politice de subiecte, proprio nomine, in raporturile de putere, mai exact de
subiecte supraordonate in raporturile de drept constitutional si de drept
administrativ.
In alti termeni, principiile constitutionale mentionate fundamenteaza o
capacitate de drept public a partidelor politice, conducand la necesitatea
calificarii acestora, prin legea lor organica, ca persoane juridice de drept
public, ceea ce in mod intemeiat se realizeaza prin art. 1 teza a doua din
Legea partidelor politice nr. 27/1996.>>
De asemenea, in continuarea motivarii exceptiei de neconstitutionalitate se
mai arata: <<Dat fiind acest statut al partidelor politice, statut care
pune, sub aspectul naturii juridice a personalitatii juridice, partidele
politice pe acelasi plan cu autoritatile publice, era firesc ca legiuitorul
constituant sa nu lase pe seama legii organice rezolvarea problemei de a sti
pentru care motive de ordin constitutional, mai exact, pentru incalcarea caror
texte din Constitutie aceasta persoana de drept public - partidul politic -
poate fi declarata neconstitutionala, iar competenta in acest sens apartine, ca
si in cazul constitutionalitatii legii, ordonantei etc., Curtii Constitutionale
[art. 144 lit. i)].
In optica legiuitorului constituant nu poate fi vorba de mai multe motive
de neconstitutionalitate, unele care sa fie stabilite prin lege si, eventual,
sa atraga competenta instantelor judecatoresti si altele sa fie stabilite chiar
de Constitutie, care atrag competenta Curtii Constitutionale.
Este ca si cum in materia neconstitutionalitatii legilor ar putea fi vorba
de aspecte de neconstitutionalitate prevazute de Constitutie, care sunt
cercetate de Curtea Constitutionala, si aspecte de neconstitutionalitate
dezvoltate chiar prin lege, ce ar atrage competenta instantelor judecatoresti.
Evident ca este absurda o asemenea interpretare, ea fiind nestiintifica,
contrara Constitutiei.
Prin urmare, legea care adauga la motivele de neconstitutionalitate
prevazute de Constitutie este, prin prevederile respective, contrara
Constitutiei.
Logica interna a edificiului constitutional este foarte clara: motivele de
neconstitutionalitate sunt expres prevazute de Constitutie, pentru un partid
politic, iar competenta judecarii acestora apartine Curtii Constitutionale.>>
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate conchide: <<A pretinde ca
pot fi introduse, prin lege, si alte motive de neconstitutionalitate decat cele
prevazute de art. 37 alin. (2), mai mult, care sa fie cercetate de instantele
de drept comun, inseamna a contraveni textelor din Constitutie care
reglementeaza, intr-un fel sau altul, rolul, locul, activitatea partidelor
politice, precum si sanctiunea si instanta competenta pentru ipoteza in care,
fie in statut, fie in alt document programatic, fie in activitatea politica
concreta, apar aspecte care pun in cauza nu constituirea si functionarea, din
punct de vedere legal a partidului, ci constituirea si functionarea din punct
de vedere constitutional.>>
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civila, exprimandu-si opinia
asupra exceptiei de neconstitutionalitate, apreciaza ca sunt indeplinite
conditiile prevazute de art. 23 alin. (1), (2) si (3) din Legea nr. 47/1992
pentru organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, in
scopul sesizarii acesteia in vederea declansarii controlului de
constitutionalitate, intrucat exceptia are ca obiect un text de lege in vigoare
de care depinde solutionarea cauzei, exceptia fiind ridicata la cererea unei
parti din proces. Instanta judecatoreasca mai arata ca dispozitiile art. 3
alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 27/1996 au mai facut obiectul
controlului de constitutionalitate anterior promulgarii legii, cand, prin
Decizia nr. 35 din 2 aprilie 1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 75 din 11 aprilie 1996, Curtea Constitutionala a constatat ca
aceste dispozitii sunt constitutionale. Aceasta insa "nu exclude
admisibilitatea exceptiei deoarece: a) prevederile legale mentionate au fost
constatate ca fiind constitutionale, iar acest aspect nu impiedica efectuarea
unui nou control conform interpretarii per a contrario a dispozitiilor art. 23
alin. (3) din Legea nr. 47/1992; b) exceptia de neconstitutionalitate se
intemeiaza si pe alte motive decat cele examinate deja de Curtea
Constitutionala in cadrul controlului efectuat anterior promulgarii
legii". In concluzie, instanta considera ca "dispozitiile art. 3
alin. (2) din Legea partidelor politice, in masura in care fac trimitere la
dispozitiile art. 30 alin. (7) si art. 37 alin. (4) din Constitutie, sunt
constitutionale", insa, din punct de vedere procedural, exceptia este
admisibila.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate nu este intemeiata. Se arata ca, potrivit dispozitiilor
art. 3 alin. (2) din Legea nr. 27/1996, "Sunt interzise partidele politice
care, prin statutul, programele, propaganda de idei ori prin alte activitati pe
care le organizeaza, incalca prevederile art. 30 alin. (7), art. 37 alin. (2)
sau alin. (4) din Constitutie", dar prin art. 30 alin. (7) din Constitutie
se interzice "defaimarea tarii si a natiunii, indemnul la razboi de
agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la
discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum si
manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri". Aceste dispozitii
constitutionale impun si interdictii cetatenilor, ca persoane fizice, privind
libertatea de exprimare. Or, partidele politice nu pot fi exonerate de
obligatia de a respecta aceste interdictii, intrucat ceea ce este interzis
cetatenilor ca persoane fizice nu poate fi permis structurilor asociative
rezultate din exercitarea de catre acestia a dreptului de asociere. In caz
contrar, libertatea de exprimare ar putea fi diferita, dupa cum se exercita de
catre cetateni intr-o structura asociativa sau in afara unei asemenea
structuri, ceea ce ar fi contrar art. 30 din Constitutie. In sprijinul celor
aratate se invoca Decizia nr. 35 din 2 aprilie 1996, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 75 din 11 aprilie 1996. Cu privire la
sustinerea potrivit careia alin. (4) al art. 37 din Constitutie se refera numai
la asociatii, iar nu si la partide politice, Guvernul considera ca termenul "asociatii"
este utilizat in sens generic, fiind incluse in cadrul formelor de asociere si
partidele politice, deoarece, potrivit alin. (1) al aceluiasi articol din
Constitutie, nu este necesara o enumerare a tuturor formelor asociative.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art.
2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
3 alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 27/1996, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 87 din 29 aprilie 1996, care au urmatorul
continut: "Sunt interzise partidele politice care, prin statutul,
programele, propaganda de idei ori prin alte activitati pe care le organizeaza,
incalca prevederile art. 30 alin. (7), art. 37 alin. (2) sau alin. (4) din
Constitutie."
Dispozitiile constitutionale la care face trimitere textul de lege criticat
au urmatorul continut:
Art. 30 alin. (7)
"Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, indemnul la
razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa,
incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica,
precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri.";
Art. 37 alin. (2) si alin. (4)
"(2) Partidele sau organizatiile care, prin scopurile ori prin
activitatea lor, militeaza impotriva pluralismului politic, a principiilor
statului de drept ori a suveranitatii, a integritatii sau a independentei
Romaniei sunt neconstitutionale. [...]"
"(4) Asociatiile cu caracter secret sunt interzise."
Prin critica de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile art. 3
alin. (2) din Legea nr. 27/1996 sunt neconstitutionale pentru ca, prin
trimiterea expresa si la dispozitiile art. 30 alin. (7) si ale art. 37 alin.
(4) din Constitutie, se adauga la motivele de neconstitutionalitate a
partidelor politice, motive prevazute la art. 37 alin. (2) din Legea
fundamentala; temeiurile de neconstitutionalitate a partidelor politice sunt
expres prevazute in Constitutie, iar, conform art. 144 lit. i) din Constitutie,
competenta solutionarii contestatiilor care au ca obiect constitutionalitatea
unui partid politic apartine Curtii Constitutionale.
Examinand aceasta sustinere, Curtea Constitutionala retine ca asupra
constitutionalitatii dispozitiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 27/1996
privind trimiterea la dispozitiile art. 30 alin. (7) din Constitutie s-a mai
pronuntat prin Decizia nr. 35 din 2 aprilie 1996, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 75 din 11 aprilie 1996. Prin aceasta decizie
s-a constatat ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale, deoarece,
potrivit prevederilor art. 30 alin. (7) din Constitutie, sunt interzise
"defaimarea tarii si a natiunii, indemnul la razboi de agresiune, la ura
nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la
separatism teritorial sau la violenta publica, precum si manifestarile obscene,
contrare bunelor moravuri. Partidele politice nu pot fi exonerate de obligatia
de a respecta interdictiile impuse de Constitutie libertatii de exprimare. Ceea
ce este interzis cetatenilor, ca persoane fizice, nu poate fi permis
structurilor asociative rezultate din exercitarea de catre acestia a dreptului
de asociere. De asemenea, exprimarea de catre partid a vointei politice a
cetatenilor, potrivit art. 8 alin. (2) din Constitutie, este concretizarea pe
plan politic a libertatii de exprimare prevazute la art. 30 din Constitutie.
Altminteri, ar insemna ca aceasta libertate sa fie diferita, dupa cum se
exercita de catre cetateni intr-o structura asociativa sau in afara unei
asemenea structuri, ceea ce este contrar art. 30 din Constitutie".
Deoarece aceste considerente subzista si in cauza de fata, neintervenind
elemente noi care sa le infirme spre a face necesara reconsiderarea lor, Curtea
retine ca decizia mentionata isi pastreaza valabilitatea.
Totodata, Curtea constata ca, potrivit prevederilor art. 144 lit. i) din
Constitutie, Curtea Constitutionala "hotaraste asupra contestatiilor care
au ca obiect constitutionalitatea unui partid politic". Asa fiind, avand
in vedere generalitatea acestei dispozitii constitutionale, rezulta competenta
exclusiva a Curtii Constitutionale de a hotari asupra contestatiilor care au ca
obiect constitutionalitatea unui partid politic, inregistrat potrivit legii,
indiferent de prevederile sau principiile constitutionale a caror incalcare
este invocata.
Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 30 alin. (7), al art. 37 alin. (2)
si (4), al art. 102, al art. 144 lit. c) si i) si al art. 145 alin. (2) din
Constitutie, al art. 1 alin. (1), al art. 2, 3, 12, al art. 13 alin. (1) lit.
A.c), precum si al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (2)
din Legea partidelor politice nr. 27/1996, exceptie ridicata de Partidul
Romania Mare in Dosarul nr. 3.175/1999 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a
IV-a civila si constata ca aceste prevederi legale sunt constitutionale, Curtea
Constitutionala avand, potrivit art. 144 lit. i) din Constitutie, competenta
exclusiva de a hotari asupra contestatiilor care au ca obiect
constitutionalitatea unui partid politic, inregistrat potrivit legii.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 23 martie 2000.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent sef,
Claudia Miu