DECIZIE Nr.
583 din 4 mai 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 alin. (1) si (2) din Legea nr.
31/1990 privind societatile comerciale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 472 din 9 iulie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Patricia Marilena Ionea -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 alin. (1)şi (2) din Legea nr.
31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Servicii Tehnice Comunale" - S.A. din Sovata în
Dosarul nr. 761/1.371/2009 al Tribunalului Comercial Mureş, care face obiectul
Dosarului Curţii Constituţionale nr. 6.111 D/2009.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul
nr. 8.536D/2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 133 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Lotus" - S.A. din Târgu Jiu în Dosarul nr. 3.232/54/2009 al
Curţii de Apel Craiova - Secţia comercială.
La apelul nominal răspunde avocatul Corina Ruxandra Popescu
pentru autorul excepţiei. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de
citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 6.111 D/2009 şi nr. 8.536D/2009,
pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Avocatul părţii prezente nu se opune conexării
dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea dosarelor.
Curtea, deliberând, în temeiul art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 8.536D/2009 la Dosarul nr.
6.111 D/2009, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul pe fond reprezentantului autorului excepţiei prezente, care arată că
prevederile de lege criticate reprezintă o ingerinţă în dreptul de proprietate
al acţionarilor, prin faptul că lipsesc de eficienţă juridică dreptul de vot al
majorităţii. De asemenea, arată că soluţionarea cererii de suspendare a
executării hotărârilor adunărilor generale ale acţionarilor se face pe calea
ordonanţei preşedinţiale, care presupune că părţile sunt limitate în
administrarea probelor. In sfârşit, susţine că depunerea unei cauţiuni nu
reprezintă o garanţie suficientă, raportat la efectele suspendării.
Reprezentantul Ministerului Public, invocând
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere
a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 23 iunie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 761/1.371/2009, Tribunalul Comercial Mureş a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133
alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale. Excepţia
a fost ridicată de Societatea Comercială „Servicii Tehnice Comunale" -
S.A. din Sovata cu prilejul soluţionării unei cauze comerciale având ca obiect
suspendarea hotărârii adunării generale a acţionarilor.
Prin Decizia nr. 1.558 din 10 decembrie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 3.232/54/2009, Curtea de Apel Craiova - Secţia
comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 alin. (1) din Legea nr. 31/1990
privind societăţile comerciale. Excepţia a fost ridicată de Societatea
Comercială „Lotus" - S.A. din Târgu Jiu cu prilejul soluţionării unei
cauze comerciale având ca obiect suspendarea hotărârii adunării generale a
acţionarilor.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că textele de lege criticate,
care prevăd posibilitatea ca instanţele de judecată să dispună suspendarea
executării hotărârilor adunărilor generale ale acţionarilor la cererea oricărui
acţionar, sunt de natură a aduce o gravă atingere dreptului de proprietate,
dreptului la un proces echitabil, principiului nediscriminării şi principiilor
de bază ale economiei de piaţă. Astfel, oricare acţionar are din punct de
vedere calitativ aceleaşi drepturi, singura diferenţă fiind sub aspect
cantitativ, în funcţie de numărul acţiunilor deţinute. Or, deşi în cadrul
adunării generale s-a format o majoritate, adoptându-se o anumită hotărâre,
unii dintre acţionari sau chiar persoane străine au dreptul să solicite
suspendarea efectelor hotărârii până la soluţionarea acţiunii în anulare.
Cererea de suspendare nu se realizează însă în cadrul unui proces propriu-zis,
ci printr-o cerere de ordonanţă preşedinţială care presupune că părţile sunt
limitate în administrarea probelor. Iar instanţa de judecată este limitată în
analizarea motivelor de nulitate invocate. Astfel, dreptul de vot al
majorităţii este lipsit de eficienţă prin acţiunea unor acţionari minoritari
sau a unor terţi. Se aduce, în acest mod, o atingere dreptului de proprietate
al acţionarilor majoritari, se creează o diferenţă de tratament între efectele
juridice care se dau voinţei exprimate de diferiţi acţionari, se încalcă
dreptul la un proces echitabil şi este afectată grav activitatea societăţii.
Tribunalul Comercial Mureş consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.
Astfel, arată că împotriva hotărârii de suspendarea a unei hotărâri AGA se
poate formula recurs, astfel că instanţa de control judiciar va verifica
ordonanţa de suspendare atât sub aspectul legalităţii, cât şi al temeiniciei
sale.
Curtea de Apel Craiova -
Secţia comercială consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este
fondată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite
de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 133 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 privind
societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, dispoziţii potrivit cărora: „(1) Odată cu
intentarea acţiunii în anulare, reclamantul poate cere instanţei, pe cale de
ordonanţă preşedinţială, suspendarea executării hotărârii atacate.
(2) Preşedintele, încuviinţând suspendarea, poate
obliga pe reclamant la o cauţiune."
Autorii excepţiei consideră că aceste texte sunt
contrare următoarelor texte din Constituţie: art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea
în drepturi a cetăţenilor, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces
echitabil, art. 44 alin. (1) şi (2) referitor la garantarea şi ocrotirea
dreptului de proprietate privată şi art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a)
care consacră principiile economiei de piaţă. De asemenea, consideră că este
încălcat şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prevederile de lege criticate au mai constituit obiect al
controlului de neconstituţionalitate în raport cu aceleaşi texte din
Constituţie şi aceleaşi critici ca şi cele invocate în prezenta cauză.
Astfel, prin Decizia nr. 107 din 14 februarie 2006, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 10 aprilie 2006,
Curtea, pronunţându-se asupra conformităţii prevederilor art. 133 din Legea nr.
31/1990 cu dispoziţiile art. 44 şi art. 135 alin. (1) şi (2) din Constituţie, a
reţinut că „sunt norme de procedură a căror stabilire este, potrivit
prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, de competenţa autorităţii
legiuitoare". Totodată, Curtea a reţinut că textul criticat „permite
instanţei de judecată ca, ţinând seama de circumstanţele cauzei, să aprecieze
asupra caracterului eventual şicanatoriu al cererii de suspendare a hotărârii
adunării generale a acţionarilor contestate şi să stabilească o cauţiune de
natură să descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credinţă a
drepturilor procesuale", iar „depunerea cauţiunii constituie o garanţie,
în sensul că, în urma respingerii acţiunii în anulare a hotărârilor luate de
adunarea generală a acţionarilor, partea interesată va putea cere şi obţine
despăgubiri pentru pagubele suferite datorită întârzierii executării hotărârii
respective". In consecinţă, prin acea decizie Curtea a constatat că nu
sunt încălcate dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (2) teza
întâi.
Prin aceeaşi decizie, Curtea s-a pronunţat şi asupra
conformităţii textelor de lege criticate cu prevederile Constituţiei
referitoare la dreptul la un proces echitabil, reţinând că „prin aceste
prevederi legiuitorul a lăsat la latitudinea instanţei, în temeiul rolului
activ al judecătorului în procesul civil, obligarea reclamantului la depunerea
unei cauţiuni şi la stabilirea cuantumului acesteia. Instanţa de judecată este
singura în măsură să aprecieze asupra cuantumului cauţiunii în raport de
împrejurările existente în speţă şi de scopul în care va fi depusă cauţiunea,
respectiv despăgubirea celor prejudiciaţi prin întârzierea executării hotărârii
adunării generale a acţionarilor." De asemenea, Curtea a amintit că „prin
procedura reglementată de art. 133 din Legea nr. 31/1990 este posibilă, în
calea de atac a recursului, examinarea ordonanţei de suspendare atât sub
aspectul legalităţii, cât şi al temeiniciei, astfel că prevederile art. 21 din
Constituţie referitoare la accesul liber la justiţie nu sunt încălcate".
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale,
soluţia şi considerentele deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea şi în
prezenta cauză.
In ceea ce priveşte critica raportată la prevederile
art. 16 din Constituţie, Curtea constată că textele de lege criticate nu
creează un tratament favorizant pentru unii acţionari în defavoarea altora, ci,
din contră, urmăresc asigurarea dreptului tuturor acţionarilor de a-şi putea
exprima şi valorifica voinţa. Astfel, deşi legea acordă majorităţii dreptul de
a decide, condiţionează, în acelaşi timp, validitatea deciziei de respectarea
mai multor reguli care urmăresc, printre altele, asigurarea exprimării voinţei
tuturor acţionarilor cu drept de vot, respectarea legii şi prevederilor actului
constitutiv. In cazul nerespectarii acestor condiţii, este firesc ca legea să
dea posibilitatea celor ale căror drepturi au fost afectate să intervină pentru
a anula o astfel de decizie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 133 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Servicii Tehnice Comunale" -
S.A. din Sovata în Dosarul nr. 761/1.371/2009 al Tribunalului Comercial Mureş
şi de Societatea Comercială „Lotus" - S.A. din Târgu Jiu în Dosarul nr.
3.232/54/2009 al Curţii de Apel Craiova - Secţia comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 mai 2010.
In temeiul dispoziţiilor art. 261 alin. 2 din Codul
de procedură civilă şi ale art. 1 din Hotărârea Plenului Curţii Constituţionale
nr. 8 din 8 iunie 2010, semnează
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea