Decizia Nr.580 din 21.10.2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la prevederile art. 34 alin. (1), art. 33 şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 44 din 19 ianuarie 2015

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Cristina Cătălina Turcu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4, art. 33, art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Magdalena Petrescu în Dosarul nr. 9.477/2/2011* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 78D/2014.2. La apelul nominal, se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosar, partea Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a depus un punct de vedere prin care arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, arată că aceasta este inadmisibilă, textul de lege criticat neavând legătură cu soluţionarea cauzei. În acest sens menţionează Decizia nr. 234 din 15 aprilie 2014.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 16 ianuarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 9.477/2/2011*, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4, art. 33, art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepţia a fost invocată într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva sentinţei prin care a fost obligat pârâtul - statul român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor - să desemneze evaluator şi să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire. Pe parcursul soluţionării recursului a intrat în vigoare Legea nr. 165/2013. Subsecvent intrării în vigoare a acestui act normativ, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor [care, potrivit art. 18 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 a preluat atribuţiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor] a depus note de şedinţă prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, în principal, ca prematur introdusă, întemeindu-şi susţinerile pe prevederile art. 4 teza a doua, art. 34 alin. (1) şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că prevederile legale criticate aduc atingere principiului neretroactivităţii legii, deoarece litigiile aflate pe rolul instanţelor au avut în vedere legea aplicabilă la momentul sesizării acestora. Acest principiu este obligatoriu atât pentru judecător, cât şi pentru legiuitor, neretroactivitatea constituind o garanţie fundamentală a drepturilor constituţionale, a libertăţii şi siguranţei. Procesele trebuie să se judece potrivit reglementării de drept material aplicabile în momentul introducerii acţiunii, nefiind posibil să se schimbe regulile de drept material în timpul soluţionării litigiului, deoarece s-ar rupe echilibrul procesual şi s-ar încălca dreptul la un proces echitabil, care presupune soluţionarea cauzei potrivit unor norme de drept clare şi previzibile. Totodată, textele de lege criticate sancţionează atitudinea persoanelor care au formulat cereri de chemare în judecată în considerarea termenelor şi condiţiilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 şi titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente în vigoare la momentul sesizării instanţelor, obligând respectivele persoane să se supună noii ordini de drept intervenite ulterior şi anulându-le orice drept câştigat şi născut sub imperiul legii vechi. În acest sens, sunt invocate considerentele de principiu care au stat la baza Deciziei Curţii Constituţionale nr. 830 din 8 iulie 2008.7. Textele de lege criticate contravin art. 4 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie referitoare la principiile egalităţii între cetăţeni şi egalităţii în drepturi, art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 privind interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenţie, deoarece Legea nr. 165/2013 nu oferă o garanţie a drepturilor şi libertăţilor în egală măsură tuturor destinatarilor.8. Accesul liber la justiţie permite depunerea oricărei cereri a cărei rezolvare este de competenţa instanţelor judecătoreşti, caracterul legitim al acesteia urmând a fi apreciat în urma judecării cauzei şi constatat prin hotărâre judecătorească. Or, prin textele de lege criticate, se aduce atingere acestui drept a cărui exercitare este împiedicată pe perioada reglementată de acestea.9. Totodată, se mai arată că restrângerea drepturilor fundamentale poate avea loc numai cu respectarea condiţiilor înscrise în art. 53 din Constituţie, or textele de lege criticate nu respectă aceste condiţii.10. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal îşi exprimă opinia în sensul că textele de lege criticate sunt constituţionale.11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.12. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 4 şi art. 33 din Legea nr. 165/2013 aduc atingere exigenţelor impuse de art. 16 din Constituţie, iar art. 4, prin raportare la art. 33-35 din acelaşi act normativ, nesocoteşte atât art. 15 alin. (2), cât şi art. 21 din Constituţie. Astfel, în temeiul acestor norme coroborate cu art. 33 din Legea nr. 165/2013, cele mai multe acţiuni formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 au fost respinse. Sa acţionat astfel asupra fazei iniţiale de constituire a situaţiei juridice, modificându-se în mod esenţial regimul juridic creat prin depunerea cererilor de chemare în judecată în termenul legal, cu încălcarea principiului tempus regit actum, în acest sens fiind şi considerentele care au stat la baza Deciziei Curţii Constituţionale nr. 830 din 8 iulie 2008. Or neretroactivitatea legii impune ca noua lege să nu se aplice actelor îndeplinite conform dispoziţiilor legii anterioare, ci doar acţiunilor care se efectuează după intrarea acesteia în vigoare, rămânând valabile cele efectuate în perioada activităţii legii vechi. Pe de altă parte, prevederile art. 4 şi art. 33 din Legea nr. 165/2013 aduc atingere art. 16 din Constituţie, deoarece prin instituirea noilor reguli privind soluţionarea dosarelor, care ar putea determina judecătorul să respingă cererile de chemare în judecată ca prematur introduse, se creează premisele unei discriminări fără un criteriu obiectiv şi rezonabil de diferenţiere. Astfel, persoanele ale căror procese s-au finalizat înainte de intrarea în vigoare a legii s-au aflat într-o situaţie mai favorabilă, dar discriminatorie faţă de persoanele ale căror procese erau în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a actului normativ. Nici criteriul de diferenţiere ca termen de soluţionare în funcţie de gradul de încărcare al autorităţilor publice competente să le soluţioneze nu poate fi considerat ca fiind obiectiv sau rezonabil, statul putând lua măsuri pentru suplimentarea personalului competent să soluţioneze cererile de restituire. Prevederile art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 îngrădesc accesul liber la justiţie doar prin raportare la art. 4, deoarece prin adoptarea unor astfel de norme legiuitorul a intervenit în procesul de realizare a justiţiei, întrucât excepţia de prematuritate este o excepţie de fond peremptorie şi absolută care, odată admisă, face ca acţiunea să fie respinsă. Or, după cum a statuat Curtea în Decizia nr. 6 din 11 noiembrie 1992, o imixtiune a puterii legislative care ar pune autoritatea judecătorească în imposibilitate de a funcţiona chiar dacă numai cu privire la o anumită categorie de cauze şi pentru o anumită perioadă de timp ar avea drept consecinţă ruperea echilibrului constituţional dintre aceste autorităţi. Referitor la celelalte critici, apreciază că normele de lege criticate sunt în concordanţă cu principiile constituţionale pretins încălcate.13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere depus la dosar de partea Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost invocat de autorul excepţiei şi reţinut în dispozitivul actului de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie prevederile art. 4, art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. În realitate, astfel cum rezultă din motivarea autorului excepţiei raportată la circumstanţele cauzei, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 4 teza a doua raportate la dispoziţiile art. 34 alin. (1), art. 33 şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.Textele de lege criticate au următorul cuprins:

– Art. 4 teza a doua: „Dispoziţiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi.“;

– Art. 33: „(1) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:a)în termen de 12 luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de până la 2.500 de cereri;b)în termen de 24 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr cuprins între 2.500 şi 5.000 de cereri;c)în termen de 36 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de peste 5.000 de cereri.(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.(3) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a stabili numărul cererilor înregistrate şi nesoluţionate, de a afişa aceste date la sediul lor şi de a le comunica Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. Datele transmise de entităţile învestite de lege vor fi centralizate şi publicate pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.(4) Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entităţile prevăzute la alin. (1).“

– Art. 34 alin. (1): „Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.ˮ;

– Art. 35 alin. (2): „În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.“16. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor cuprinse în art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) referitor la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 53 alin. (2) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi din Legea fundamentală, precum şi prevederilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv şi art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 privind interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenţie. 17. Examinând excepţia, Curtea observă că, referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportat la prevederile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, a admis excepţia şi a constatat că prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii. 18. Întrucât autorul excepţiei formulează critici de neconstituţionalitate care vizează dispoziţiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 în interpretarea ce a fost exclusă cadrului constituţional prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, precum şi faptul că decizia menţionată a fost pronunţată la un moment ulterior sesizării instanţei constituţionale, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a devenit inadmisibilă. 19. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 din Legea nr. 165/2013, Curtea constată că autorul excepţiei este beneficiar al unei dispoziţii emise de primar prin care s-a propus acordarea de despăgubiri, dosarul aferent dispoziţiei fiind trimis Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Întrucât această din urmă autoritate nu a procedat la analizarea dosarului, autorul a formulat cerere de chemare în judecată, iar prin sentinţa pronunţată aceasta a fost admisă, iar pârâtul - Statul român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligat să desemneze evaluator şi să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire. Împotriva acestei sentinţe, pârâtul a declarat recurs, iar intimatul - reclamant a ridicat excepţia de neconstituţionalitate. Din această perspectivă, prevederile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013 care reglementează cu privire la obligaţia entităţilor învestite de lege de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001 nu au legătură cu soluţionarea cauzei în sensul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel încât excepţia urmează a fi respinsă ca inadmisibilă în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992. 20. În ce priveşte dispoziţiile art. 4 teza a doua raportate la prevederile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că acesta consacră dreptul persoanei care se consideră îndreptăţită de a se adresa instanţei judecătoreşti în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de art. 33 şi 34, în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele menţionate. Aşa fiind, art. 4 teza a doua raportat la art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 nu este incident în cauză, neavând legătură cu soluţionarea acesteia, în sensul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia urmând a fi respinsă ca inadmisibilă. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: I. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la prevederile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Magdalena Petrescu în Dosarul nr. 9.477/2/2011* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. II. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la prevederile art. 33 şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 21 octombrie 2014. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu