DECIZIE Nr. 58
din 15 ianuarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 63 din Legea nr. 122/2006 privind
azilul in Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 98 din 18 februarie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 63 din Legea nr. 122/2006 privind
azilul în România, excepţie ridicată de Bankoua Irene în Dosarul nr. 22.185/3/2007
al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent învederează Curţii că partea
Oficiul Român pentru Imigrări a depus note scrise prin care solicită
respingerea excepţiei ca neîntemeiată.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 7 februarie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 22.185/3/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 63 din
Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. Excepţia
de neconstituţionalitate a fost ridicată de Bankoua Irene într-un proces aflat
în stadiul procesual al recursului, având ca obiect soluţionarea plângerii
formulate împotriva hotărârii Oficiului Român pentru Imigrări de respingere a
cererii de acordare a statutului de refugiat.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 63 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în
România, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, care au următorul
cuprins:
- Art. 63: „Instanţa poate
dispune audierea solicitantului de azil atunci când apreciază că aceasta este
utilă soluţionării cauzei."
In motivarea excepţiei se
susţine că lăsarea la aprecierea judecătorului a exercitării dreptului
solicitantului de azil de a fi audiat „creează posibilitatea riscului
de arbitrariu", iar condiţionarea
acestui drept de un factor subiectiv, şi anume opinia judecătorului, reprezintă
o restrângere a dreptului la apărare, care nu poate fi justificată de niciunul
dintre criteriile instituite în mod limitativ de art. 53 din Constituţie.
In opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat
contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse la art. 24 alin. (1) care
garantează dreptul la apărare şi la art. 53 referitor la restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi prevederilor art. 6
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale
privind dreptul la un proces echitabil.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile art. 63 sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu
au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare,
punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că a mai analizat constituţionalitatea dispoziţiilor art. 63 din Legea
nr. 122/2006, prin prisma unor critici similare celor formulate în prezentul
dosar şi prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală şi din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.
Astfel, prin Decizia nr. 439 din 15 aprilie 2008, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 8 mai 2008, Curtea a respins excepţia ca neîntemeiată,
pentru considerentele acolo reţinute.
Intrucât în cauza de faţă nu au intervenit elemente noi
care să conducă la reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale,
soluţia pronunţată cu acel prilej şi argumentele pe care aceasta s-a întemeiat
îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 63 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie
ridicată de Bankoua Irene în Dosarul nr. 22.185/3/2007 al Tribunalului Bucureşti
- Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 ianuarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu