DECIZIE Nr.
575 din 7 iunie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 1 alin. 5 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 464 din 10 iulie 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Marinela Mincă - procuror
Florentina Geangu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vasile
Buriceanu şi Tudora Buriceanu în Dosarul nr. 10.357/2/2006 al Inaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
La apelul nominal răspund autorii excepţiei, personal
şi asistaţi de apărător, lipsă fiind partea George Valeriu Caţan, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Având cuvântul pe fond, reprezentantul autorilor
excepţiei solicită admiterea acesteia, expunând pe larg motivele de
neconstituţionalitate invocate în faţa instanţei de fond.
Reprezentantul Ministerului Public
pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenţa în materie a Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
reţine următoarele:
Prin Incheierea din 8 martie
2007, pronunţată în Dosarul nr. 10.357/2/2006, Inalta Curte de Casaţie si
Justiţie - Secţia
penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2781 din Codul de procedură penală, excepţie
ridicată de Vasile Buriceanu şi Tudora Buriceanu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile legale
criticate sunt menite să aducă atingere imparţialităţii procurorului care
participă la şedinţele de judecată, deoarece, de vreme ce este subordonat
ierarhic, nu poate pune concluzii în contra actului contestat în faţa
judecătorului, întrucât acesta a fost dispus de un procuror cu funcţie de
conducere în ierarhia parchetelor. In acest fel, se îngrădeşte principiul
legalităţii care guvernează activitatea procurorilor, cu consecinţe opuse
scopului Ministerului Public de reprezentant al intereselor generale ale
societăţii şi de apărător al ordinii de drept.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, deoarece, deşi procurorii îşi
desfăşoară activitatea potrivit principiului controlului ierarhic, aceştia au,
potrivit legii privind organizarea judiciară, libertatea de a pune concluziile
pe care le consideră legale în cauza dedusă judecăţii.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând referire la
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit încheierii de sesizare
a Curţii, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie
dispoziţiile art. 2781 din Codul de procedură penală. Din examinarea susţinerilor
autorilor excepţiei se constată însă că, în realitate, aceştia critică numai
prevederile alin. 5 al art. 2781 din Codul de procedură penală. Aşa fiind, Curtea urmează să se
pronunţe asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 2781 alin. 5 din Codul de procedură
penală, astfel cum au fost modificate, dar cu păstrarea soluţiei legislative
iniţiale, prin Legea nr. 356/2006, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 677 din 7 august
2006, şi au următorul cuprins: „La judecarea plângerii prezenţa procurorului
este obligatorie."
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că
prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale
ale art. 131 alin. (1), referitoare la Rolul
Ministerului Public.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 2781 alin. 5 din Codul de procedură penală
instituie obligativitatea participării procurorului la judecarea plângerilor
formulate împotriva soluţiilor de neîncepere a urmăririi penale dispuse de
procurori. Participarea procurorului la activitatea judiciară este de esenţa instituţiei
Ministerului Public, prevăzută expres în art. 131 alin. (1) din Constituţie, în
conformitate cu care, în activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă
interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi
drepturile şi libertăţile cetăţenilor.
Principiul subordonării ierarhice, specific
Ministerului Public, nu contravine principiului constituţional al
imparţialităţii şi nu este de natură să îl împiedice pe procurorul care
participă la judecarea plângerilor formulate în baza art. 2781 din Codul
de procedură penală să fie imparţial atunci când plângerile sunt îndreptate
împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor date de superiorul său ierarhic,
întrucât în sistemul nostru juridic, la fel ca în toate sistemele în care
funcţionează instituţia Ministerului Public, procurorul este liber să prezinte
instanţei de judecată concluziile pe care le consideră întemeiate potrivit
legii şi ţinând seama de probele administrate în cauză.
Această limită a subordonării ierarhice este consacrată
expres în art. 67 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea
judiciară. In acelaşi sens, potrivit art. 64 din legea amintită, în soluţiile
dispuse procurorul este independent, în condiţiile prevăzute de lege, şi are
posibilitatea să conteste la Consiliul Superior al Magistraturii, în cadrul
procedurii de verificare a conduitei judecătorilor şi procurorilor, intervenţia
procurorului ierarhic superior, în orice formă, în efectuarea urmăririi penale
sau în adoptarea soluţiei.
In sensul celor arătate, Curtea s-a mai pronunţat prin
Decizia nr. 140 din 21 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 232
din 15 martie 2006, ale cărei considerente îşi menţin valabilitatea şi în
prezenta cauză.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 5 din
Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vasile Buriceanu şi Tudora
Buriceanu în Dosarul nr. 10.357/2/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
- Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iunie 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu