DECIZIE Nr.
574 din 14 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16-19 din Legea nr. 550/2002 privind
vanzarea spatiilor comerciale proprietate privata a statului si a celor de
prestari de servicii, aflate în administrarea consiliilor judetene sau a
consiliilor locale, precum si a celor din patrimoniul regiilor autonome de
interes local
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 369 din 2 iunie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu
-judecător
Tudorel Toader
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen Cătălina Gliga - procuror
Irina Loredana Gulie -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 1-19 din Legea nr. 550/2002 privind
vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a statului şi a celor de
prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a
consiliilor locale, precum şi a celor din patrimoniul regiilor autonome de
interes local, excepţie invocată de Consiliul Local al Municipiului Botoşani în
Dosarul nr. 2.535/40/2008 al Tribunalului Botoşani - Secţia comercială,
contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare
este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent informează Curtea că partea
Societatea Comercială „Medatex" - S.R.L, din Botoşani a depus la dosarul
cauzei note scrise, prin care solicită respingerea excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
excepţiei ca neîntemeiată, arătând că bunurile la care face referire textul de
lege criticat se află în proprietatea privată a statului, acesta putând dispune
liber de ele, în temeiul dreptului de dispoziţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 26 noiembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 2.535/40/2008, Tribunalul Botoşani - Secţia comercială,
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1-19 din Legea nr.
550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a statului
şi a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor
judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor din patrimoniul regiilor
autonome de interes local. Excepţia a fost ridicată de Consiliul Local al
Municipiului Botoşani într-o cauză având ca obiect o obligaţie de a face.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile criticate încalcă
dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (1)-(3), art. 120 alin.
(1), art. 121 alin. (2), precum şi art. 1 din Primul Protocol la Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, aceste
texte de lege înlătură posibilitatea autorităţilor administraţiei publice
locale de a dispune de bunurile aflate în proprietatea privată a unităţilor
administrativ-teritoriale, iar prin negocierea directă pe baza unui raport de
evaluare nu se asigură vânzarea la valoarea reală de piaţă a bunului, ceea ce
are semnificaţia unei privări de proprietate, fără să fie justificată de o
cauză de utilitate publică şi fără să fie prevăzută de lege.
Tribunalul Botoşani - Secţia comercială, contencios
administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia în
sensul că dispoziţiile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor
constituţionale.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale în cea ce priveşte
raportarea la dispoziţiile art. 44 alin. (1)-(3) din Constituţie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Autorul excepţiei critică pentru neconstituţionalitate
dispoziţiile art. 1-19 din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor
comerciale proprietate privată a statului şi a celor de prestări de servicii,
aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum
şi a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 5 noiembrie 2002, cu
modificările ulterioare.
Curtea observă însă că vânzarea spaţiilor comerciale
sau de prestări de servicii prin negociere directă este reglementată în art.
16-19 din lege, astfel încât constată că obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie doar aceste dispoziţii, care au următorul
cuprins:
„Art. 16. - (1)
Vânzarea spaţiilor comerciale, de prestări de servicii şi de producţie către
comercianţii, respectiv prestatorii de servicii persoane fizice sau juridice,
care le folosesc în baza unui contract de închiriere, concesiune, locaţie de
gestiune, asociere în participatiune sau leasing, încheiat în condiţiile legii
şi valabil la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face la solicitarea
acestora, prin metoda negocierii directe. Nu beneficiază de aceste prevederi
persoanele fizice sau juridice care au înregistrat restanţe la plata chiriei
cel puţin 6 luni consecutive din momentul încheierii contractului cu
vânzătorul, persoanele care nu au respectat prevederile contractului cu
vânzătorul (subînchirieri nepermise, divizare în scopul unor asocieri
nepermise), precum şi persoanele fizice sau juridice care au obligaţii
neachitate faţă de stat la data vânzării spaţiului.
Art. 17. - (1) In
termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoanele
prevăzute la art. 16 vor depune o solicitare scrisă de cumpărare la sediul
vânzătorului.
(2) După expirarea termenului prevăzut la alin. (1)
spaţiile comerciale pentru care nu s-a depus solicitarea de cumpărare se vor
vinde prin licitaţie publică cu strigare, în condiţiile prezentei legi.
Art. 18. - (1)
Comisia comunică solicitantului decizia sa de admitere sau de respingere a
cererii, în termen de 30 de zile de la data primirii cererii.
(2) Dacă solicitantul se încadrează în condiţiile
prevăzute la art. 4 lit. b) şi la art. 16, se trece la negocierea directă a
vânzării spaţiului.
Art. 19. - (1)
Preţul de vânzare al spaţiului comercial sau de prestări de servicii se
stabileşte prin negociere directă între cumpărător şi comisie, pornindu-se de
la preţul minim de vânzare al spaţiului, determinat potrivit art. 8.
(2) Pentru stabilirea preţului minim de vânzare al
spaţiilor raportul de evaluare va evidenţia valoarea investiţiilor efectuate de
către solicitant.
(3) Deducerea valorii investiţiilor efectuate,
indiferent de natura acestora, se face numai dacă acestea îndeplinesc cumulativ
următoarele condiţii:
a) au fost efectuate cu acordul proprietarului sau
al titularului dreptului de administrare a spaţiului;
b) au fost executate pe baza unei autorizaţii de
construire, în condiţiile legii.
(4) Valoarea investiţiilor deduse în condiţiile
alin. (3) nu poate depăşi jumătate din valoarea stabilită prin raportul de
evaluare.
(5) Dispoziţiile art. 8, 9 şi 10 privind contestaţia
în justiţie se aplică în mod corespunzător."
Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la
prevederile constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (1)-(3) referitoare la dreptul
de proprietate privată şi expropriere, art. 120 alin. (1) privind principiul
descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice, art.
121 alin. (2) referitoare la autorităţi administrative autonome şi la
art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale referitor la protecţia proprietăţii.
Curtea observă că, în scopul examinării excepţiei, se
impune să se ia în considerare regimul juridic al bunurilor ce fac obiectul de
reglementare al normelor juridice supuse controlului de constituţionalitate.
Astfel, legea reglementează vânzarea spaţiilor comerciale şi a celor de
prestări de servicii, proprietatea privată a statului, ce se află în administrarea
consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor aflate în
patrimoniul regiilor autonome de interes local. Aşadar, aceste bunuri imobile
aparţin domeniului privat al statului, aflându-se în administrarea directă a
autorităţilor locale sau în patrimoniul regiilor autonome menţionate.
Curtea constată că este nefondată critica de
neconstituţionalitate referitoare la vânzarea menţionatelor spaţii proprietate
privată a statului, aflate în administrarea autorităţilor locale, întrucât nu
încalcă dreptul acestor autorităţi de a dispune în mod liber de bunurile aflate
în proprietatea lor privată. Textele criticate au în vedere exclusiv bunurile
proprietatea privată a statului, iar în această situaţie dreptul de dispoziţie
îi aparţine statului, care poate, pe cale de consecinţă, să dispună asupra
bunurilor şi să desfiinţeze dreptul de administrare. Prin urmare, titularii
dreptului de administrare nu au drept de dispoziţie asupra bunurilor deţinute
cu acest titlu, astfel încât nu se poate susţine cu temei că prevederile
criticate sunt contrare dispoziţiilor art. 44 alin. (1)-(3) din Constituţie.
Curtea constată, de asemenea, că este neîntemeiată şi
critica de neconstituţionalitate din perspectiva dispoziţiilor art. 120 alin.
(1) şi art. 121 alin. (2) din Legea fundamentală, deoarece principiul
autonomiei nu poate fi extins şi în ceea ce priveşte dreptul de dispoziţie
asupra bunurilor terţilor. Mai mult decât atât, în jurisprudenţa sa Curtea a
statuat în mod constant că principiul autonomiei locale nu include şi
absolvirea autorităţilor publice locale de la obligaţia respectării legilor cu
caracter general, după cum nu presupune existenţa unei autonomii de decizie în
afara cadrului legal. In acest sens sunt Decizia nr. 123 din 25 aprilie 2001, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 4 iunie 2001, şi
Decizia nr. 136 din 3 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 647 din 16 octombrie 2001.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi
considerentele acestor decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 16-19 din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale
proprietate privată a statului şi a celor de prestări de servicii, aflate în
administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor
din patrimoniul regiilor autonome de interes local, excepţie invocată de
Consiliul Local al Municipiului Botoşani în Dosarul nr. 2.535/40/2008 al
Tribunalului Botoşani - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie