DECIZIE   Nr. 56 din 21 februarie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. 4 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 229 din  5 aprilie 2002

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Paula C. Pantea       - procuror
    Laurentiu Cristescu   - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. 4 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Ioan Antonescu in Dosarul nr. 10.010/2000 al Judecatoriei Pitesti, avand ca obiect solutionarea unei cauze civile de evacuare si anulare a certificatului de mostenitor.
    Dezbaterile au fost consemnate in incheierea sedintei publice din 19 februarie 2002, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru 21 februarie 2002.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 3 mai 2001 Judecatoria Pitesti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. 4 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Ioan Antonescu in Dosarul nr. 10.010/2000 al acelei instante.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arata ca dispozitiile art. 40 alin. 4 din Codul de procedura civila, care stabilesc ca "hotararea asupra stramutarii se da fara motivare si nu este supusa nici unei cai de atac", incalca dispozitiile constitutionale ale art. 21 privind accesul liber la justitie, ale art. 24 privind dreptul la aparare, ale art. 11 privind indeplinirea cu buna-credinta de catre statul roman a obligatiilor asumate prin semnarea tratatelor internationale si la faptul ca tratatele semnate de Romania fac parte din dreptul intern, ale art. 20 referitor la tratatele internationale privind drepturile omului care, in caz de neconcordanta cu dreptul intern, se aplica cu prioritate, precum si pe cele ale art. 128 privind folosirea cailor de atac impotriva hotararilor judecatoresti.
    Instanta de judecata, exprimandu-si opinia, considera ca exceptia de neconstitutionalitate este nefondata. In esenta, instanta isi argumenteaza opinia aratand ca asupra exceptiei Curtea s-a mai pronuntat, iar "situatia juridica invocata nu are legatura cu rezolvarea fondului si, ca atare, de dispozitiile legale puse in discutie nu depinde judecarea cauzei, in sensul prevederilor cuprinse in art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992". Se mai arata, de asemenea, ca "partea in cauza putea ridica o astfel de exceptie doar in cadrul procesual adecvat, respectiv cu ocazia solutionarii cererilor de stramutare de catre Curtea Suprema de Justitie".
    Presedintele Camerei Deputatilor arata, in esenta, ca accesul liber la justitie nu inseamna accesul la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac. Se sustine totodata ca legiuitorul "detine dreptul exclusiv de a stabili regula conform careia hotararea de stramutare a pricinii nu este supusa nici unei cai de atac". Conform punctului de vedere exprimat aceasta dispozitie are la baza motivul ca instanta care solutioneaza cererea de stramutare nu se pronunta asupra fondului, iar exercitarea unor cai de atac ar prelungi nejustificat judecarea definitiva a cauzelor, antrenand cheltuieli suplimentare pentru justitiabili. Se conchide astfel ca prevederile criticate nu sunt contrare dispozitiilor art. 128 din Constitutie, care statueaza ca exercitarea cailor de atac se face "in conditiile legii".
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este vadit nefondata, intrucat "instanta care solutioneaza cererea de stramutare are in vedere [...] asigurarea numai a conditiilor normale pentru desfasurarea activitatii de judecata, fara a antama in vreun fel probleme privind fondul cauzei, respectiv drepturile si obligatiile ce rezulta din raporturile juridice deduse judecatii". De aceea, se arata in continuarea argumentarii punctului de vedere al Guvernului, "reglementarea de traditie in materie da posibilitatea ca instanta investita cu cererea de stramutare sa se pronunte cu maximum de operativitate asupra acesteia, apreciind seriozitatea motivelor prezentate si, cand considera necesar, cercetand datele din dosarul cauzei".
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul judecatorului-raportor, sustinerile partilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea a fost legal sesizata si este competenta, conform dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
    Obiectul exceptiei, astfel cum aceasta a fost formulata, il constituie dispozitiile art. 40 alin. 4 din Codul de procedura civila, care prevad ca: "Hotararea asupra stramutarii se da fara motivare si nu este supusa nici unei cai de atac."
    Dispozitiile din Constitutia Romaniei considerate ca fiind incalcate de textul criticat sunt urmatoarele:
    - Art. 11: "(1) Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
    (2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern."
    - Art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.
    (2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale."
    - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept."
    - Art. 24: "(1) Dreptul la aparare este garantat.
    (2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."
    - Art. 128: "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii."
    Curtea observa ca autorul exceptiei invoca incalcarea dispozitiilor art. 11 si 20 din Constitutie, referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, fara a mentiona prevederile vreunui tratat international care ar fi incalcate prin dispozitiile de lege criticate, lasand doar sa se subinteleaga ca este vorba de prevederile din documentele internationale, care se refera la accesul liber la justitie si la dreptul de aparare.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca textul de lege criticat a mai format obiectul controlului de constitutionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 92 din 11 septembrie 1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 297 din 20 noiembrie 1996, Curtea Constitutionala a respins "ca vadit nefondata" exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. 4 din Codul de procedura civila, motivata pe invocarea incalcarii dispozitiilor art. 21, 24 si 128 din Constitutie, exceptie ridicata in fata Curtii Supreme de Justitie - Sectia civila.
    In considerentele deciziei pronuntate Curtea a retinut ca principiul accesului liber la justitie, prevazut la art. 21 din Constitutie, nu este incalcat, intrucat acesta presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justitia se infaptuieste, dar "nu inseamna ca el trebuie asigurat la toate structurile judecatoresti - judecatorii, tribunale, curti de apel, Curtea Suprema de Justitie - si la toate caile de atac prevazute de lege - apel, recurs - deoarece caile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor. Prin lege pot fi instituite reguli deosebite, in considerarea unor situatii diferite". Curtea a facut referire, cu privire la aceste argumente, si la jurisprudenta sa anterioara - Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994.
    Cu referire directa la textul art. 40 alin. 4 din Codul de procedura civila Curtea a mai retinut in considerentele deciziei mentionate ca "este dreptul exclusiv al organului legislativ de a stabili regula potrivit careia hotararea de stramutare a pricinii nu este supusa nici unei cai de atac, in considerarea faptului ca prin aceasta instanta nu se pronunta asupra fondului, iar exercitarea unor cai de atac ar prelungi nejustificat judecarea definitiva a cauzelor, antrenand totodata cheltuieli materiale suplimentare pentru justitiabili". In consecinta, Curtea a considerat ca "nu sunt incalcate nici dispozitiile art. 128 din Constitutie, care prevad ca exercitarea cailor de atac se face <<in conditiile legii>>".
    In acelasi timp Curtea a constatat ca "art. 40 alin. 4 din Codul de procedura civila nu incalca nici dispozitiile art. 24 din Constitutie, referitoare la dreptul de aparare", intrucat "dreptul la aparare se realizeaza cu prilejul judecarii de fond a cauzei si al solutionarii cailor de atac". Dezvoltand acest argument, Curtea a aratat ca, "de vreme ce nu se judeca fondul pricinii, nu se poate sustine ca interesele celor in cauza ar fi prejudiciate, stirbindu-se in acest fel exercitiul dreptului constitutional evocat. In realitate, faptele asupra carora este chemata sa se pronunte instanta competenta sa judece cererea de stramutare nu tin si nu au cum sa tina de pricina insasi, ci de asigurarea conditiilor pe care le implica art. 37 alin. 3 din Codul de procedura civila, respectiv nepartinirea si obiectivitatea in solutionarea pricinii, conditii care vizeaza toate partile din proces, indiferent de calitatea lor procesuala".
    Intrucat nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, solutia din aceste decizii, de respingere a exceptiei, este valabila si in cauza de fata.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. 4 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Ioan Antonescu in Dosarul nr. 10.010/2000 al Judecatoriei Pitesti.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 21 februarie 2002.

         PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
             prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                             Magistrat asistent,
                             Laurentiu Cristescu