DECIZIE Nr.
556 din 14 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. II alin. (2) din Legea nr. 56/2007
pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
194/2002 privind regimul strainilor în Romania, coroborate cu dispozitiile art.
55 alin. (1), (2), (3) si alin. (5) teza a doua din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 194/2002
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 369 din 2 iunie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Valentina Bărbăţeanu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. II alin. (2) din Legea nr. 56/2007
pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
194/2002 privind regimul străinilor în România, coroborate cu dispoziţiile art.
55 alin. (1), (2), (3) şi alin. (5) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002, excepţie ridicată de Luo Caijun în Dosarul nr.
10.262/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
2.427D/2008 având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată
de Liu Xiaomao în Dosarul nr. 9.277/2/2006 al aceleiaşi instanţe.
Şi în acest dosar, în urma apelului nominal, se
constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea
dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate
la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr.
2.427D/2008 la Dosarul nr. 2.226D/2008, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în
materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor,
constată următoarele:
Prin deciziile nr. 3.439 şi nr. 3.438 din 14 octombrie
2008, pronunţate în dosarele nr. 'l0.262/2/2006 şi nr. 9.277/2/2006, Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a
admis recursul formulat împotriva încheierilor prin care Curtea de Apel Bucureşti
- Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca
inadmisibile, cererile de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. II alin. (2) din Legea nr. 56/2007
pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
194/2002 privind regimul străinilor în România, coroborate cu dispoziţiile art.
55 alin. (1), (2), (3) şi alin. (5) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002 şi a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea
acestor excepţii. Excepţiile au fost ridicate de Luo Caijun şi Liu Xiaomao
în cauze având ca obiect anularea dispoziţiilor de părăsire de către aceştia a
teritoriului României, emise de Oficiul Român pentru Imigrări, şi obligarea
acestei autorităţi la prelungirea dreptului de şedere în scopul desfăşurării de
activităţi comerciale.
In motivările excepţiilor de neconstituţionalitate având un conţinut similar, se susţine că se încalcă principiul
neretroactivitatii legii şi dreptul la un proces echitabil, întrucât, stabilind
imperativ ca toate situaţiile aflate în curs de rezolvare la data intrării în
vigoare a Legii nr. 56/2007 să fie soluţionate potrivit Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002, astfel cum aceasta a fost modificată prin legea
amintită, solicitantul este pus în situaţia de a nu avea câştig de cauză.
Aceasta, deoarece noile condiţii ce trebuie îndeplinite pentru obţinerea
prelungirii dreptului de şedere sunt mult mai restrictive.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal a constatat că
cererea privind excepţia de neconstituţionalitate este admisibilă şi a dispus
sesizarea Curţii Constituţionale, fără să îşi exprime opinia cu privire la
constituţionalitatea textelor de lege criticate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţiile de neconstituţionalitate ridicate sunt neîntemeiate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate nu conţin nicio dispoziţie cu caracter
retroactiv şi nici nu încalcă dreptul părţilor la un proces echitabil şi la
soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
In ceea ce priveşte actul de sesizare a Curţii Constituţionale,
deşi acesta îl reprezintă o decizie pronunţată în soluţionarea recursului
declarat împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de
sesizare a Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate invocate în cauză, sesizarea poate fi considerată legală,
întrucât Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios
administrativ şi fiscal nu a făcut o judecată pe fondul cauzei, ci s-a
pronunţat numai asupra admisibilităţii cererii reclamantului de sesizare a
Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate,
acesta fiind chiar obiectul recursului.
Prin urmare, Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d)din
Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. II alin. (2) din Legea nr. 56/2007 pentru modificarea
şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
străinilor în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 201 din 26 martie 2007, coroborate cu dispoziţiile art. 55 alin. (1), (2),
(3) şi alin. (5) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
194/2002, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5
iunie 2008. Textele de lege criticate au următorul cuprins:
-Art. II alin. (2) din Legea nr. 56/2007: „Toate
situaţiile aflate în curs de rezolvare la data intrării în vigoare a prezentei
legi vor fi soluţionate potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, astfel cum au fost modificate şi
completate prin prezenta lege.";
- Art. 55 alin. (1),
(2), (3) şi alin. (5) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
194/2002, astfel cum a fost modificat şi completat prin art. I. pct. 42 din
Legea nr. 56/2007 şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie
2007:
„(1) Străinului intrat în România în scopul
desfăşurării de activităţi comerciale i se poate prelungi dreptul de şedere temporară,
în următoarele condiţii:
a) are avizul Agenţiei Române pentru Investiţii
Străine;
b) deţine legal spaţiul pentru sediul social;
c) este acţionar sau asociat al societăţii
comerciale, cu atribuţii de conducere sau de administrare;
d) deţine mijloace de întreţinere în cuantum de cel
puţin 700 euro lunar, dacă este acţionar, şi 500 euro lunar, dacă este asociat.
(2) Prelungirile ulterioare ale dreptului de şedere
temporară se pot acorda dacă străinul îndeplineşte următoarele condiţii:
a) activitatea societăţii comerciale se desfăşoară
în conformitate cu planul de afaceri;
b) obiectul activităţii desfăşurate este cel
iniţial ori o continuare sau un rezultat al acestuia;
c) deţine legal spaţiul pentru sediul social;
d) este acţionar sau asociat al societăţii
comerciale, cu atribuţii de conducere sau de administrare;
e) investiţia este concretizată fie în aport de
capital sau tehnologie în valoare de 70.000 euro, în cazul acţionarului, sau
50.000 euro, în cazul asociatului, fie, alternativ, în crearea a cel puţin 15
locuri de muncă, în cazul acţionarului, şi 10, în cazul asociatului. In cazul
creării de locuri de muncă, acestea trebuie să fie încadrate cu persoane
angajate cu normă întreagă de muncă, în condiţiile legii;
f) deţine mijloace de întreţinere în cuantum de cel
puţin 700 euro lunar, dacă este acţionar, şi 500 euro lunar, dacă este asociat,
obţinute din activitatea desfăşurată pe teritoriul României.
(3) Dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute în
prezentul articol se face cu următoarele documente:
a) planul de afaceri avizat de Agenţia Română
pentru Investiţii Străine;
b) documentele care atestă că activitatea se
desfăşoară în conformitate cu planul de afaceri;
c) certificatul constatator, din care să rezulte
calitatea solicitantului, denumirea, sediul social şi obiectul principal de
activitate al societăţii comerciale, menţiunile efectuate la comunicarea
instanţelor de judecată, durata de funcţionare a societăţii comerciale;
d) înscrierile de menţiuni prevăzute de lege,
corespunzătoare modificărilor intervenite cu privire la actul constitutiv al
societăţii comerciale;
e) certificatul cuprinzând principalii indicatori
economico-financiari, emis de instituţia competentă, care să cuprindă, conform
bilanţului anual, date referitoare la active imobilizate total, cifra de
afaceri, profitul net sau pierderi;
f) adeverinţă eliberată de inspectoratul teritorial
de muncă, din care să rezulte numărul persoanelor angajate sau contractele de
muncă înregistrate la această instituţie. [...]
(5) Dreptul de şedere temporară în acest scop se
prelungeşte succesiv pentru perioade de un an, iar în cazul străinilor care fac
dovada că au efectuat investiţii de minimum 500.000 de euro sau că au creat
peste 50 de locuri de muncă cu normă întreagă, dreptul de şedere se prelungeşte
pe perioade de 3 ani."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în
art. 15 alin. (2) care statuează principiul neretroactivităţii legii şi în art.
21 alin. (3) care garantează dreptul la un proces echitabil, precum şi celor
cuprinse în art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii textelor de lege ce
formează obiectul prezentei excepţii, din perspectiva unor critici similare şi
prin raportare la acelaşi prevederi constituţionale şi convenţionale, iar prin
Decizia nr. 277 din 11 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 260 din 2 aprilie 2008, a respins excepţia ca neîntemeiată,
pentru argumentele acolo reţinute. Intrucât nu au fost evidenţiate elemente
noi, de natură să justifice o reconsiderare a acestei jurisprudenţe a Curţii,
soluţia şi motivarea acestei decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta
cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. II alin. (2) din Legea nr. 56/2007 pentru modificarea şi
completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
străinilor în România, coroborate cu dispoziţiile art. 55 alin. (1), (2), (3)
şi alin. (5) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, excepţie
ridicată de Luo Caijun în Dosarul nr. 10.262/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti
- Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi de Liu Xiaomao în
Dosarul nr. 9.277/2/2006 al aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu