DECIZIE   Nr. 541 din 9 aprilie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 321 alin. 1 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 301 din 7 mai 2009

Ioan Vida                                      - preşedinte

Nicolae Cochinescu                     -judecător

Aspazia Cojocaru                        -judecător

Acsinte Gaspar                            -judecător

Petre Lăzăroiu                             -judecător

Ion Predescu                               -judecător

Puskas Valentin Zoltan                -judecător

Augustin Zegrean                        -judecător

Iuliana Nedelcu                            - procuror

Doina Suliman                             - magistrat-asistent-şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 321 din Codul penal, excepţie ridicată de Remus Gabriel Vasea în Dosarul nr. 16.011/212/2007 al Judecătoriei Constanţa - Secţia penală.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 3 decembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 16.011/212/2007, Judecătoria Constanţa -Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 321 din Codul penal.

Excepţia a fost ridicată de apărătorul inculpatului Remus Gabriel Vasea într-o cauză penală având ca obiect săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 321 alin. 1 din Codul penal.

In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate autorul excepţiei susţine că dispoziţiile art. 321 alin. 1 din Codul penal încalcă prevederile constituţionale ale art. 16, art. 124 alin. (1)şi (2) şi art. 126. In acest sens, arată că legiuitorul nu face o distincţie clară între dispoziţiile art. 321 alin. 1 din Codul penal şi cele ale art. 2 din Legea nr. 61/1991, republicată. Astfel, potrivit acestor texte de lege, fapta prin care, în public, sunt săvârşite acte, cuvinte sau gesturi ce pot aduce atingere ordinii şi liniştii publice poate constitui, după caz, contravenţie sau infracţiune. Modalitatea de departajare efectivă a unei contravenţii de o infracţiune nu este însă reglementată de lege, astfel că există posibilitatea interpretării subiective a acestor texte de lege.

Instanţa de judecată apreciază că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstitutionalitate.

Deşi Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 321 din Codul penal, în realitate, obiectul excepţiei de neconstitutionalitate, astfel cum reiese din motivarea acesteia, îl constituie numai dispoziţiile alin. 1 al acestui articol de lege, care au următorul conţinut: „Fapta persoanei care, în public, săvârşeşte acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii, sau se dedă la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce un scandal public ori se tulbură, în alt mod, liniştea şi ordinea publică, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani."

Acest text de lege este raportat la prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 124 alin. (1) şi (2) privind înfăptuirea justiţiei şi ale art. 126 referitoare la instanţele judecătoreşti.

Autorul excepţiei consideră că neconstituţionalitatea textului de lege criticat este determinată de posibilitatea arbitrară a instanţei de judecată de a interpreta dispoziţiile art. 321 alin. 1 din Codul penal şi ale art. 2 din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 18 august 2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Dispoziţiile de lege criticate reglementează obligaţia fiecărui cetăţean de a adopta un anumit comportament, stabilind şi caracteristicile acestuia, şi anume să se abţină de la săvârşirea în public a unor acte sau gesturi menite să aducă atingere bunelor moravuri, să producă scandal public sau să tulbure în alt mod liniştea şi ordinea publică.

Această exigenţă este în spiritul legilor ţării şi al normelor de convieţuire socială şi, din perspectiva unui viciu de constituţionalitate, este lipsit de relevanţă faptul că legiuitorul face sau nu o distincţie clară între dispoziţiile art. 321 alin. 1 din Codul penal şi cele ale art. 2 din Legea nr. 61/1991.

Sub acest aspect, Curtea constată că aceste dispoziţii de lege nu sunt similare, deşi apără aceleaşi valori sociale, iar diferenţierea între cele două forme ale ilicitului, determinată de intensitatea şi gravitatea atingerii aduse valorii sociale ocrotite, este atributul exclusiv al legiuitorului.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 321 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicată de Remus Gabriel Vasea în Dosarul nr. 16.011/212/2007 al Judecătoriei Constanţa - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 aprilie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-şef,

Doina Suliman