DECIZIE Nr.
539 din 9 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 376, art. 399 alin. 3 si art. 578 din
Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 499 din 20 iulie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 376, art. 399 alin. 3 şi art. 578 din
Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Alexandra Ene în Dosarul nr. 4.726/281/2008
al Judecătoriei Ploieşti.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 19 decembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 4.726/281/2008, Judecătoria Ploieşti a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 376, art. 399 alin. 3
şi art. 578 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Alexandra
Ene.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege
criticate contravin dispoziţiilor art. 16, 21 şi 24 din Constituţie, deoarece
art. 578 din Codul de procedură civilă nu prevede cine şi în ce condiţii are
obligaţia de a preda imobilul în litigiu. Se mai susţine că, în aplicarea art.
376 din acelaşi cod, s-a procedat la învestirea cu formulă executorie a unei
hotărâri judecătoreşti care nu era definitivă, în condiţiile în care
contestatoarea neavând studii juridice nu a avut posibilitatea să se apere
eficient în cursul procesului, iar diferenţierea - prin art. 399 alin. 3 - a
titlurilor executorii în hotărâri judecătoreşti şi titluri care nu sunt emise
de instanţele judecătoreşti constituie o discriminare de natură să genereze
inegalitate în faţa legii.
Judecătoria Ploieşti consideră
excepţia neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate nu contravin Constituţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, prevederile de lege criticate raportate la dispoziţiile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl
reprezintă art. 376, art. 399 alin. 3 şi art. 578 din Codul de procedură
civilă.
Aceste prevederi de lege au următoarea redactare:
- Art. 376: „Se învestesc cu formula executorie
prevăzută de art. 269 alin. 1 hotărârile care au rămas definitive ori au
devenit irevocabile, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri, pentru ca
acestea să devină executorii, în cazurile anume prevăzute de lege.
Actele autentificate de o reprezentanţă diplomatică
sau consulară a României se vor putea învesti cu formula executorie de
judecătoria domiciliului uneia din părţile părtaşe la actul autentic.
Dacă niciuna din părţi nu are domiciliul cunoscut în
ţară, învestirea cu formula executorie se face la judecătoria sectorului III din
Capitala României.";
- Art. 399 alin. 3: „In cazul în care executarea
silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă
judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond
împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale
de atac.";
- Art. 578: „Dacă partea obligată să părăsească ori
să predea un imobil nu-şi îndeplineşte această obligaţie în termen de 5 zile de
la primirea somaţiei, ea va fi îndepărtată prin executare silită, iar imobilul
va fi predat celui îndreptăţit."
In opinia autorului excepţiei de neconstitutionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 16 alin. (1) referitor la principiul egalităţii, art. 21 privind liberul
acces la justiţie şi art. 24 privind dreptul la apărare.
Examinând excepţia de neconstitutionalitate, Curtea
reţine următoarele:
I. Prevederile art. 376 din Codul de procedură civilă
au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate în raport de
dispoziţiile constituţionale invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia
nr. 134 din 23 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 469 din 1 iulie 2002, Curtea a statuat în esenţă că, potrivit
prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabilirea procedurii de
judecată, în care este inclusă şi procedura executării silite, se face prin
lege. Prin urmare, reglementarea condiţiilor în care hotărârile definitive sunt
executorii este o problemă care ţine de opţiunea legiuitorului.
II. Asupra criticii având ca obiect prevederile art.
399 alin. 3 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunţat în mai multe
rânduri, ca, de exemplu, prin Decizia nr. 454 din 2 decembrie 2003, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 926 din 23 decembrie 2003, sau
Decizia nr. 935 din 19 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2007.
In deciziile amintite, Curtea a reţinut că, „în esenţă,
contestaţia la executare este destinată să înlăture neregularităţile comise cu
prilejul urmăririi silite sau să ofere lămuriri cu privire la înţelesul,
întinderea sau aplicarea titlului executoriu ce urmează să fie valorificat. In
cadrul soluţionării contestaţiei, instanţa nu poate examina împrejurări ce
vizează fondul cauzei şi care sunt de natură să repună în discuţie hotărâri ce
emană de la organe cu activitate jurisdicţională, în faţa cărora au avut loc
dezbateri contradictorii, părţile având posibilitatea, cu acel prilej, de a
invoca apărările de fond necesare. O soluţie contrară, sub acest aspect, ar
nesocoti principiul autorităţii de lucru judecat."
III. Referitor la neconstituţionalitatea art. 578 din
Codul de procedură civilă, Curtea, prin Decizia nr. 288 din 1 iulie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din 11 august
2004, a reţinut că dispoziţiile art. 578-5801, cuprinse în secţiunea
Codului de procedură civilă referitoare la predarea silită a bunurilor imobile,
instituie norme de procedură ce trebuie respectate de către debitorul
obligaţiei de predare a imobilului, respectiv atribuţiile executorului
judecătoresc căruia i-a fost încredinţată executarea silită, precum şi că prin
determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor reprezintă exclusiv o
garanţie a asigurării echilibrului între persoane cu interese contrare. De
asemenea, a reţinut că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabilirea
competenţei instanţelor şi a procedurii de judecată constituie atributul
exclusiv al legiuitorului, acesta fiind ţinut, desigur, ca în procesul de
legiferare să se circumscrie cadrului constituţional. Or, sub acest aspect,
textele de lege criticate satisfac exigenţa impusă de norma constituţională,
fiind în deplină concordanţă cu prevederile Legii fundamentale.
Considerentele reţinute în deciziile menţionate sunt
valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură
a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 376, art. 399 alin. 3 şi art. 578 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Alexandra Eneîn Dosarul nr. 4.726/281/2008 al
Judecătoriei Ploieşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu