DECIZIE   Nr. 524 din 11 octombrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 965 din 31 octombrie 2005

    Ioan Vida             - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Ion Predescu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Marinela Minca        - procuror
    Marieta Safta         - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Eugen Nicoara in Dosarul nr. 5.187/2005 al Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti.
    La apelul nominal lipseste autorul exceptiei, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Magistratul-asistent refera Curtii ca Eugen Nicoara a depus la dosar concluzii scrise, prin care solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate.
    Curtea dispune a se face apelul si in Dosarul nr. 615D/2005, avand ca obiect aceeasi exceptie, ridicata de instanta de judecata, din oficiu, in Dosarul nr. 3.553/2005 al Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti.
    La apelul nominal lipseste partea, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Curtea, avand in vedere ca exceptiile de neconstitutionalitate care fac obiectul dosarelor nr. 597D/2005 si nr. 615D/2005 au continut identic, pune in discutie, din oficiu, conexarea dosarelor.
    Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
    Curtea, in temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea Dosarului nr. 615D/2005 la Dosarul nr. 597D/2005, care a fost primul inregistrat.
    Reprezentantul Ministerului Public, avand cuvantul, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, apreciind ca prevederile legale criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale si nici celor din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, invocate ca fiind incalcate.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, retine urmatoarele:
    Prin incheierile din 5 mai 2005 si 4 mai 2005, pronuntate in dosarele nr. 5.187/2005 si nr. 3.553/2005, Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti si Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti au sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Eugen Nicoara si, respectiv, de instanta de judecata, din oficiu, in dosarele mentionate.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, in esenta, ca dispozitiile art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale "in masura in care nici o persoana nu poate accede la justitie decat dupa respingerea unei plangeri prin rezolutie data de procuror", intrucat, in conditiile in care "procurorul nu da o astfel de rezolutie nici dupa ani de zile, ar insemna ca orice persoana sa nu mai ajunga in fata justitiei niciodata, ori sa ajunga dupa o perioada indelungata de timp".
    In plus, Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, care a invocat din oficiu exceptia de neconstitutionalitate, avand in vedere practica neunitara existenta la nivelul acestei instante in ceea ce priveste interpretarea sintagmei "orice alte persoane ale caror interese legitime sunt vatamate", cuprinsa in textul de lege criticat, sustine ca art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedura penala este neconstitutional in masura in care se interpreteaza in sensul ca persoanele fata de care s-a aplicat amenda administrativa potrivit dispozitiilor art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 lit. b^1) din Codul de procedura penala nu au dreptul de a ataca solutia data de procuror. In opinia instantei, aceasta sintagma vizeaza inclusiv persoanele fata de care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala si carora li s-au aplicat sanctiuni administrative, apreciindu-se ca "admiterea unei solutii contrare ar echivala [...] cu o incalcare flagranta a principiului liberului acces la justitie, [...] garantat atat de dispozitiile art. 6 alin. 2 din Codul de procedura penala, cat si de art. 6 si 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale".
    Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Se arata ca formularea plangerii in temeiul art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedura penala nu este conditionata de comunicarea solutiei date de prim-procuror cu privire la solutionarea plangerii impotriva solutiei de netrimitere in judecata, cata vreme, potrivit alin. 2 al art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedura penala, in cazul in care prim-procurorul parchetului nu a solutionat plangerea in termenul de 20 de zile prevazut de art. 277 din Codul de procedura penala, termenul pentru introducerea actiunii la instanta de judecata curge de la expirarea celor 20 de zile.
    In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, referindu-se la critica dispozitiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedura penala in raport de prevederile art. 21 din Constitutie, considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Se arata ca, pentru a garanta persoanei lezate accesul liber la justitie intr-un termen rezonabil, prin dispozitiile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedura penala s-a stabilit in mod expres dreptul persoanei respective de a formula plangere direct la instanta de judecata in cazul in care procurorul ierarhic superior avea obligatia de a solutiona plangerea sa. Ca urmare, atat in cazul in care procurorul ierarhic superior nu solutioneaza plangerea, cat si in situatia in care tergiverseaza solutionarea acesteia peste termenul legal prevazut de art. 277 din Codul de procedura penala, la expirarea acestui termen se naste dreptul persoanei lezate de a se adresa direct cu plangere la instanta de judecata, accesul sau liber la justitie fiind asigurat prin dispozitiile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedura penala.
    In ceea ce priveste criticile vizand interpretarea sintagmei "orice alte persoane ale caror interese legitime sunt vatamate", formulate de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, din oficiu, Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibila, intrucat aceasta "se intemeiaza in exclusivitate, pe de o parte, pe existenta unei practici neunitare la nivelul completelor de judecata de la o instanta judecatoreasca [...], iar, pe de alta parte, pe existenta unei carente legislative", in sensul ca "nu se prevede solutia ce ar trebui pronuntata in situatia in care o astfel de plangere ar fi admisibila si, totodata, intemeiata". Or, "imprejurarea ca, in practica instantei judecatoresti, s-au pronuntat solutii contradictorii pe acest aspect [...] nu poate face obiectul controlului de constitutionalitate, intrucat nici Constitutia, nici Legea nr. 47/1992 [...] nu recunoaste Curtii Constitutionale o astfel de competenta".
    Avocatul Poporului apreciaza ca textul legal ce face obiectul exceptiei de neconstitutionalitate este deopotriva aplicabil tuturor persoanelor aflate in ipoteza acestuia, fara privilegii sau discriminari in raport de criteriile egalitatii in drepturi stabilite de art. 4 alin. (2) din Constitutie, si, de asemenea, nu incalca liberul acces la justitie, ci, dimpotriva, asigura realizarea acestui drept in acord cu prevederile art. 21 din Legea fundamentala si cu cele ale art. 6 si 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    In ceea ce priveste criticile formulate de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, din oficiu, se apreciaza ca acestea "vizeaza extinderea prevederilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedura penala si la alte situatii neprevazute de acestea, si anume posibilitatea atacarii, pe calea plangerii la instantele judecatoresti, si a altor acte sau masuri ale procurorului. Acceptarea unor astfel de critici ar echivala cu transformarea instantei de contencios constitutional intr-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni art. 61 din Constitutie, potrivit caruia Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a tarii."
    In concluzie, Avocatul Poporului, facand referire si la jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie, considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

    CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedura penala, potrivit carora, "Dupa respingerea plangerii facute conform art. 275 - 278 impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale sau a ordonantei ori, dupa caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale, date de procuror, persoana vatamata, precum si orice alte persoane ale caror interese legitime sunt vatamate pot face plangere in termen de 20 de zile de la data comunicarii de catre procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 si 278, la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanta".
    Prevederile constitutionale pretins incalcate sunt cele cuprinse in art. 16 alin. (1), privind egalitatea in drepturi, in art. 20, referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, si in art. 21, care consacra accesul liber la justitie. Se invoca, de asemenea, incalcarea art. 6 paragraful 1 si art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care reglementeaza dreptul la un proces echitabil, respectiv dreptul la un recurs efectiv in fata unei instante nationale.
    Examinand exceptia invocata, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata si urmeaza sa fie respinsa pentru urmatoarele considerente:
    I. O prima critica de neconstitutionalitate consta in sustinerea ca prin dispozitiile art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedura penala sunt incalcate prevederile art. 21 din Constitutie "in masura in care nici o persoana nu poate accede la justitie decat dupa respingerea unei plangeri prin rezolutie data de procuror", intrucat, in ipoteza in care procurorul intarzie solutionarea ori nu solutioneaza plangerea cu care a fost sesizat, nu se mai poate realiza liberul acces la justitie sau acesta se poate realiza cu mare intarziere.
    Contrar acestei sustineri, Curtea retine ca art. 278^1 din Codul de procedura penala reprezinta un raspuns la necesitatea consacrarii legale exprese a dreptului persoanei de a se adresa instantei de judecata competente atunci cand este nemultumita de solutia data plangerii sale contra actelor procurorului, asadar o concretizare a dispozitiilor constitutionale privind dreptul de acces liber la justitie. In vederea garantarii dreptului la un proces echitabil, solutionat intr-un termen rezonabil, legiuitorul a prevazut in mod expres, in cuprinsul art. 278^1 din Codul de procedura penala, dreptul persoanei vatamate de a formula plangere direct la instanta de judecata in cazul in care procurorul nu se conformeaza prevederilor art. 277 din Codul de procedura penala, potrivit carora "procurorul este obligat sa rezolve plangerea in termen de cel mult 20 de zile de la primire si sa comunice de indata persoanei care a facut plangerea modul in care a fost rezolvata". Astfel, in conformitate cu art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedura penala, "in cazul in care prim-procurorul parchetului sau, dupa caz, procurorul general al parchetului de pe langa curtea de apel, procurorul sef de sectie al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie ori procurorul ierarhic superior nu a solutionat plangerea in termenul de 20 de zile prevazut in art. 277, termenul de 20 de zile prevazut in alin. 1 curge de la data expirarii termenului de 20 de zile". Asa fiind, este neintemeiata critica potrivit careia eventuala nesolutionare a plangerii de catre procuror sau solutionarea cu intarziere a acesteia ar avea drept consecinta impiedicarea accesului la justitie, cata vreme termenul de formulare a plangerii la instanta curge, in ipotezele aratate, de la data expirarii termenului legal de solutionare a acesteia de catre procuror.
    II. In ceea ce priveste criticile fundamentate pe existenta unei practici neunitare la nivelul Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti sub aspectul interpretarii sintagmei "orice alte persoane ale caror interese legitime sunt vatamate", Curtea constata ca, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, aceasta "se pronunta numai asupra constitutionalitatii actelor cu privire la care a fost sesizata [...]". Asadar, solicitarea de interpretare a prevederilor legale criticate nu intra in competenta de solutionare a Curtii Constitutionale.
    De altfel, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat in jurisprudenta sa asupra constitutionalitatii art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedura penala. In acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 452 din 28 octombrie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.043 din 11 noiembrie 2004, si Decizia nr. 27 din 25 ianuarie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 154 din 22 februarie 2005. Cu acele prilejuri, respingand exceptia de neconstitutionalitate ca neintemeiata, Curtea a retinut ca dispozitiile alin. 1 al art. 278^1 din Codul de procedura penala, care reglementeaza tocmai posibilitatea formularii plangerii la instanta de judecata impotriva actelor prin care procurorul solutioneaza cauza penala fara ca aceasta sa mai ajunga in fata instantei, asigura exercitarea dreptului de acces la justitie in concordanta cu dispozitiile art. 21 din Legea fundamentala, respectiv cu cele ale art. 6 paragraful 1 si art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Au deschisa calea accesului la justitie, prin posibilitatea de a formula plangere la instantele judecatoresti in temeiul art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedura penala, atat "persoana vatamata", cat si "orice alte persoane ale caror interese legitime sunt vatamate". Asadar, textul de lege criticat este deopotriva aplicabil tuturor persoanelor care se afla in ipoteza acestuia, fara privilegii sau discriminari in raport de criteriile egalitatii in drepturi stabilite de art. 4 alin. (2) din Legea fundamentala, astfel incat nu poate fi retinuta pretinsa incalcare a principiului egalitatii in drepturi, prevazut de dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie.
    Intrucat nu au intervenit elemente noi de natura a determina schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atat solutia pronuntata in deciziile mentionate, cat si considerentele care au fundamentat-o sunt valabile si in prezenta cauza.

    Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Eugen Nicoara in Dosarul nr. 5.187/2005 al Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti si de instanta de judecata, din oficiu, in Dosarul nr. 3.553/2005 al Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 11 octombrie 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat-asistent,
                              Marieta Safta