Decizia Nr.521 din 09.10.2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 40/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 880 din 04 decembrie 2014

Augustin Zegrean	- preşedinte
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Claudia-Margareta Krupenschi	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 40/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Cristina Codreanu în Dosarul nr. 1.775/30/2012 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 94D/2014 al Curţii Constituţionale.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public pentru a pune concluzii asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta susţine respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei, pentru aceleaşi considerente reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 383 din 23 martie 2011, care, pentru identitate de raţiune, îşi menţin valabilitatea şi în această cauză.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 28 ianuarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 1.775/30/2012, Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 40/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Cristina Codreanu într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului promovat împotriva sentinţei civile de respingere a acţiunii în anulare a unor acte administrative prin care angajatorul refuza angajaţilor - funcţionari publici - acordarea unor drepturi referitoare la ajutorul de Crăciun pentru anul 2011 şi a cadourilor pentru copiii minori ai acestora.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile legale examinate încalcă art. 41 alin. (5) din Constituţie, care garantează dreptul la negocieri colective în materie de muncă, precum şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective, deoarece, prin reglementarea imperativă a legii, s-a suprimat în mod abuziv dreptul sindicatelor de a negocia convenţiile colective care îi privesc pe membrii acestora, fiind puse în situaţia de a li se fi ignorat orice manifestare a voinţei lor. Se mai precizează că durata contractului şi modalitatea sa de prelungire sunt elemente esenţiale care definesc un contract, în speţă contractul colectiv de muncă.6. Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 383 din 23 martie 2011.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, astfel cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 383 din 23 martie 2011. Acestea conţin o normă tranzitorie care nu impietează cu nimic asupra dreptului părţilor de a negocia prevederile contractului colectiv de muncă valabile până la data de 31 decembrie 2011 şi de la acest moment înainte. Totodată, art. 41 alin. (5) din Constituţie garantează caracterul obligatoriu al acelor convenţii colective încheiate, în primul rând, cu respectarea legii, iar norma fundamentală nu exclude posibilitatea legiuitorului de a interveni, din raţiuni de interes general, pentru modificarea unor dispoziţii din contractele colective de muncă.9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. II din Legea nr. 40/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 31 martie 2011, cu următorul conţinut: Articolul II (1) Contractele colective de muncă şi actele adiţionale încheiate în intervalul de la data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la 31 decembrie 2011 nu pot prevedea o durată de valabilitate care să depăşească 31 decembrie 2011. După această dată, contractele colective de muncă şi actele adiţionale se vor încheia pe durate stabilite prin legea specială.(2) Contractele colective de muncă în aplicare la data intrării în vigoare a prezentei legi îşi produc efectele până la data expirării termenului pentru care au fost încheiate. Potrivit art. IV din acelaşi act normativ, „Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.“12. Normele constituţionale apreciate ca fiind încălcate sunt cele ale art. 41 alin. (5), potrivit cărora „Dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective de muncă sunt garantate.“13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au format obiect al controlului de constituţionalitate a priori, exercitat asupra unor texte din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, precum şi a legii în ansamblul său (lege devenită, după promulgare şi publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, Legea nr. 40/2011) şi concretizat prin Decizia nr. 383 din 23 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 21 aprilie 2011. Prin această decizie, Curtea a constatat că art. II din legea examinată nu contravine prevederilor Legii fundamentale, arătând că acesta conţine o reglementare tranzitorie, de natură să evite, în contextul schimbărilor legislative ce au loc în materia dreptului muncii, perpetuarea ulterior datei de 31 decembrie 2011 a unor prevederi ale contractelor colective de muncă ce nu mai sunt conforme legislaţiei în vigoare la acea dată. Din conţinutul normativ al aceluiaşi text de lege se reţine că legiuitorul ordinar sau delegat va adopta o lege specială care va reglementa durata pe care vor putea fi încheiate aceste contracte colective de muncă după 31 decembrie 2011. Curtea a mai reţinut şi faptul că încheierea convenţiilor colective nu se poate face decât cu respectarea legii, iar dispoziţiile art. 41 alin. (5) din Constituţie, privind caracterul obligatoriu al convenţiilor colective, nu exclud posibilitatea legiuitorului de a interveni, din raţiuni de interes general, pentru modificarea unor dispoziţii din contractele colective de muncă, reglementând soluţii care să răspundă nevoilor sociale existente la un moment dat (în acest sens, pot fi amintite Decizia nr. 292 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 26 august 2004, Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995, sau Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009).14. Curtea constată, în lipsa unui element de noutate, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei sale, că cele reţinute prin decizia mai sus indicată îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.15. În plus, Curtea observă, în considerarea celor reţinute prin Decizia nr. 383 din 23 martie 2011, că, ulterior adoptării Legii nr. 40/2011, legiuitorul a adoptat Legea dialogului social nr. 62/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 10 mai 2011 şi ulterior republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 31 august 2012, care, la art. 141, prevede următoarele:(1) Contractul colectiv de muncă se încheie pe o perioadă determinată, care nu poate fi mai mică de 12 luni şi mai mare de 24 luni.(2) Părţile pot hotărî prelungirea aplicării contractului colectiv de muncă, în condiţiile stabilite de prezenta lege, o singură dată, cu cel mult 12 luni.(3) În cazul în care într-o unitate nu există un contract colectiv de muncă, părţile pot conveni negocierea acestuia în orice moment. 16. Având în vedere şi faptul că dispoziţiile precitate stabilesc, aşa cum prevede art. II alin. (1) teza finală din Legea nr. 40/2011, perioadele determinate pentru care se încheie, după data de 31 decembrie 2011, contractele colective de muncă şi actele adiţionale, Curtea constată că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea art. 41 alin. (5) din Constituţie, care garantează dreptul la negocieri colective în materie de muncă, precum şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective.17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cristina Codreanu în Dosarul nr. 1.775/30/2012 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. II din Legea nr. 40/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 9 octombrie 2014.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi