DECIZIE Nr.
520 din 9 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1), art. 3 alin. (1) si
(3), art. 4, art. 60 lit. a) si art. 61 lit. b) din Legea nr. 333/2003 privind
paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protectia persoanelor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 376 din 3 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 3 alin. (1) şi
(3), art. 4, art. 60 lit. a) şi art. 61 lit. b) din Legea nr. 333/2003 privind
paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, excepţie
ridicată de Cheosea Dima în'Dosarul nr. 2.379/212/2008 al Judecătoriei
Constanţa - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că textele de lege
criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 20 noiembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 2.379/212/2008, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 2 alin. (1), art. 3 alin. (1) şi (3), art. 4, art. 60 lit. a) şi art. 61
lit. b) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor
şi protecţia persoanelor, excepţie ridicată de Cheosea Dima.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că obligarea societăţilor comerciale de a
lua măsuri concrete de asigurare a pazei bunurilor şi valorilor pe care le
deţin cu orice titlu reprezintă o limitare inacceptabilă a exerciţiului dreptului
de proprietate. Astfel, într-o economie de piaţă, bazată pe accesul liber al
persoanei la orice activitate economică şi pe libera iniţiativă, societăţile
comerciale pot dispune de bunurile pe care le deţin potrivit propriei voinţe,
cu limitările impuse de lege. Limitarea impusă de normele criticate nu respectă
dispoziţiile art. 53 din Constituţie, deoarece obligaţia societăţilor
comerciale de a-şi păzi bunurile proprii nu este de natură să ocrotească
ordinea publică, ci numai patrimoniul acelor societăţi comerciale. In plus, nu
reprezintă o măsură necesară într-o societate democratică, nu este
proporţională şi se aplică în mod discriminatoriu, în funcţie de titularul
dreptului de proprietate privată - societăţi comerciale şi alte organizaţii, pe
de o parte, şi persoane fizice, pe de altă parte.
Judecătoria Constanţa - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
arătând că obligaţia impusă de Legea nr. 333/2003 nu atinge în niciun fel
atributele dreptului de proprietate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că măsura
prevăzută de normele criticate a fost legiferată în vederea sporirii
securităţii patrimoniale a persoanelor juridice care deţin bunuri şi valori,
asigurându-se astfel şi o securitate a relaţiilor economice ce se desfăşoară
prin intermediul acestor bunuri şi valori.
Avocatul Poporului consideră
că textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 2 alin. (1), art. 3 alin. (1) şi (3), art. 4, art.
60 lit. a) şi art. 61 lit. b) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor,
bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 525 din 22 iulie 2003, având următorul cuprins:
- Art. 2 alin. (1): „Ministerele şi celelalte organe
de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, regiile
autonome, companiile şi societăţile naţionale, institutele naţionale de
cercetare-dezvoltare, societăţile comerciale, indiferent de natura capitalului
social, precum şi alte organizaţii care deţin bunuri ori valori cu orice titlu,
denumite în prezenta lege unităţi, sunt obligate să asigure paza
acestora.";
-Art. 3 alin. (1) şi (3): „(1)în funcţie de
importanţa, specificul şi valoarea bunurilor pe care le deţin, conducătorii
unităţilor prevăzute la art. 2 alin. (1), cu sprijinul de specialitate al
poliţiei, pentru sistemele civile de pază, sau al jandarmeriei, pentru cele
militare, stabilesc modalităţi concrete de organizare şi de executare a pazei,
după caz, cu efective de jandarmi, pază cu gardieni publici, paza proprie sau
pază prin societăţi specializate. [...]
(3) La unităţile unde nu este posibila realizarea
unui sistem de pază organizat, conducătorii acestora sunt obligaţi să execute
împrejmuiri, grilaje, obloane, încuietori sigure, iluminat de securitate,
sisteme de alarmă sau alte asemenea mijloace necesare asigurării pazei şi
integrităţii bunurilor."
-Art. 4: „Răspunderea pentru luarea măsurilor de
asigurare a pazei bunurilor şi valorilor deţinute cu orice titlu revine
conducătorilor unităţilor prevăzute la art. 2 alin. (1).";
- Art. 60 lit. a): „Constituie contravenţii la
prezenta lege următoarele fapte:
a) neluarea măsurilor de organizare şi funcţionare
a pazei, prevăzute la art. 3 alin. (1) şi (3), art. 5 alin. (1), art. 17 alin.
(1) şi la art. 18 alin. (2) şi (3).";'
- Art. 61 lit. b): „Contravenţiile prevăzute la
art. 60 se sancţionează după cum urmează: [...]
b) cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei,
contravenţiile prevăzute la lit. a)-d) şi
f)."
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 44 şi 53, privind dreptul de proprietate privată
şi, respectiv, restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, aşa cum a mai statuat Curtea Constituţională în
jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 1.071 din 14 octombrie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 769 din 17 noiembrie
2008, obligaţia instituită de normele criticate, precum şi sancţionarea
contravenţională a nerespectării acesteia nu aduc atingere principiului
constituţional al garantării proprietăţii private, prevăzut de art. 44 alin.
(1) din Legea fundamentală, ci, dimpotrivă, astfel cum prevede art. 1 din Legea
nr. 333/2003, paza şi protecţia sunt activităţi desfăşurate prin forţe şi
mijloace specifice, în scopul asigurării siguranţei obiectivelor, bunurilor şi
valorilor împotriva oricăror acţiuni ilicite care lezează dreptul de
proprietate, existenţa materială a acestora, precum şi al protejării
persoanelor împotriva oricăror acte ostile care le pot periclita viaţa,
integritatea fizică sau sănătatea. Aşadar, dispoziţiile de lege criticate au ca
finalitate tocmai protejarea proprietăţii private a unităţilor la care face
referire Legea nr. 333/2003 şi nu consacră un caz de restrângere a exerciţiului
unor drepturi sau libertăţi fundamentale în sensul art. 53 din Constituţie.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 3 alin. (1) şi (3), art. 4, art. 60 lit.
a) şi art. 61 lit. b) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor,
bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, excepţie ridicată de Cheosea
Dima în Dosarul nr. 2.379/212/2008 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta